Superior, din vîrful buzelor și, ceea ce e mai important, într-o doară și doar întrebat (dar știm că așa se poartă domnia sa în cazul lucrurilor cu adevărat importante, cum ar fi propria avuție, de pildă), practic provocat și aproape sfidat de Andrei Oișteanu, undeva, la niște șuete de vară ale Dilemei vechi, guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, ar fi spus: „Hai, domnule, să terminăm …
Auzim des vorbindu-se, „la“ negativ, în (din) gol, deplîngîndu-i-se absența, de „proiect de țară“. Cînd cineva, persoană publică – căreia, altfel spus, i se pune goarna la gură și chenarul negru, aureola dreptunghiulară a ecranului (ca la morți), în jurul feței –, vrea să se dea filozof și să pară a spune ceva cînd (este evident că) nu are absolut nimic (de interes public) de …
Pun pariu (altceva nici nu putem și nu este onest să pretindem că facem atunci cînd vorbim despre „adevăr“, care, într-o foarte mică zonă a lui, așa-numită „științifică“, ține de conjectură, dar fundamental nu poate fi, oricum, decît pariat, în nici un caz, însă, pretins: a pretinde că știi și că spui adevărul este, de fapt, un subterfugiu pentru a nu fi nevoit ca …
O știre recentă, publicată pe site-ul www.realitatea.net (dar înecată, așa cum ne‑a obișnuit deja, din păcate, presa noastră, vrînd parcă să confirme zilnic că acesta îi este destinul, pe care și-l face, de altfel, cu propria mînă: să piară de pe urma confuziei pe care ea însăși o practică) și trimițînd, fără s-o facă (adică fără să redea ca atare linkul), la o „Hotărîre pentru …
Un referendum de divorț colo, un puci-contrapuci dincolo, la celălalt capăt al Europei, o duhoare de ură din gura unui candidat la președinție de peste Ocean, o bombă în altă parte, dacă nu, măcar un topor, un satîr, un cuțit: cu orice se poate face rău, ieftin și la îndemînă, cele mai banale instrumente și cele mai neînsemnate cuvinte devin tot mai mult, între noi, …
Dacă n-ar fi fost Estul salvator care să se (re)integreze post-comunist în Piața Comună (în sens general, dar și într-un sens istoric specific, datat, așa cum continuă să fie, aproape în exclusivitate, Uniunea Europeană), dacă n-ar fi fost, așadar, Estul salvator, este posibil ca Turcia să fi fost membru UE, și azi am fi avut nu doar un pașnic și democratic, totuși, Brexit, ci un …
„Terorism“ și mai ales „terorist“ au devenit niște semnificanți „flotanți“ absolut liberi și la îndemînă, de o disponibilitate în același timp totală și imediată, nereflectată, care adică pot – și chiar sînt – folosiți de oricine și oricînd. La o analiză mai atentă, se poate observa că „terorismul“ a devenit un fenomen în sine, aproape automat, mai mult: o cheie de lectură și o grilă …
Pentru cel puțin o parte din noua expoziție de la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), Normalitate, ce cuvînt brutal! O explorare artistică a dizabilității (produsă în colaborare cu ActiveWatch și curatoriată de cunoscutul, deja, animator Cristian Neagoe), chiar ai nevoie de un ghidaj, de un tur ghidat. Dar nu doar așa cum (și pentru că) se face pretutindeni, în toate expozițiile de artă contemporană …
Oficial, formal, se pare că UK a decis să iasă din UE (ceea ce eu, unul, nu cred că va avea, practic, de facto, loc – nefăcînd decît să demonstreze o dată în plus că, în Europa, nu discriminarea UE/non-UE e fatală, ci aceea dintre democrație și non-democrație: popoarele sînt speculate, dar nu sînt ascultate, ceea ce face ca diferența UE/non-UE să fie, de fapt, …
Toată lumea s-a dezlănțuit după Brexit, el însuși o supremă, dar deloc ultimă ci, din contră, iată, inițială, originară dezlănțuire: Brexit amenință/se speră să nu fie decît începutul. Începutul a ce? Ei bine, bătălia începe (se declară, iese la iveală) chiar de aici, de la stabilirea mizelor post-Brexit (la care decizia britanică deschide obligatoriu accesul): „revoluție“ (citește: reformă) a (instituțiilor și funcționării) Uniunii Europene (adică a …
„Teroarea începe acasă“, titra, între altele idem, după asasinarea deputatei Jo Cox, presa britanică, excedată şi parcă, în sfîrşit, strict episodic, unficată. Da, teroarea începe acasă, în casă şi pe strada din faţa casei – unde tocmai ce fuseseră, de altfel, asasinaţi cei doi poliţişti-părinţi din regiunea pariziană. Teroarea a ajuns acasă, în casă şi în faţa casei chiar, deoarece aici a şi început, de …
Actualitate extrem de încărcată, zilele acestea, în Franţa, beneficiind, în plus, şi de hipermediatizare: stării de urgenţă prelungite, ca urmare a atentatelor de la sfîrşitul anului trecut, i s-au adăugat atît evenimente naturale (inundaţii istorice), cît şi mişcări sociale (greve şi manifestaţii la fel de istorice, îndreptate împotriva noului cod al muncii, de expresie neoliberală, deşi susţinut cu dinţii, inclusiv prin recursul la prevederi legale …
Au fost cumva alegeri în România? Locale?! Adică în care chiar să fie vorba, să fi trebuit să se discute, să se dezbată despre oraș, teritorialitate, municipalitate, urbanizare, politici urbane, guvernanță, dezvoltare, ca echitate și egalitate de acces însă, altfel spus ca „drept la oraș“ (Lefebvre, Harvey), și despre clădiri verzi și agricultură intravilană, despre recompactare și de-suburbanizare etc.? Posibil, dar nu s-a observat. Politicienii „de …
Un paradox de care tocmai cei care nu‑l merită au parte face ca unul dintre cei mai consistenţi şi mai consecvenţi artişti români actuali să fie şi unul dintre cei mai scumpi la vedere, atunci cînd catadicsesc, parcă, să ni se arate, ei neputînd beneficia decît de un interval meschin, fulgerător, de timp. Este cazul expoziţiei Mo(nu)ments a lui Miklós Onucsán, organizată iarna trecută de …
Pedagogia iniţiatică acut paradoxală întru vizibil, care mizează pe şocul alb-negru al trezirii văzului prin orbire – pentru ca, altfel spus, în plină domnie a supraexpunerii (trans-)vizuale şi a continuumului indiferent, omogen, de imagini, noi să vedem totuşi acele imagini care ne cheamă, care fac apel la şi au nevoie de preluarea, de continuarea şi de developarea noastră afectivă, intelectuală, deci politică –, desfăşurată de …
Într-o foarte recentă și foarte frumoasă carte intitulată La Cage des méridiens. La littérature et l’art contemporain face à la globalisation (Cușca meridianelor. Literatura și arta contemporană față cu globalizarea, Paris, Minuit, 2016), Bertrand Westphal, teoretician și practician al „geocriticii“, pornind de la un vers profetic, din 1914 deja, al lui Blaise Cendrars („Je tourne dans la cage des méridiens comme un écureuil dans la …
Foto, radio (sunet), drum: acestea sînt, cred (cel puțin potrivit expoziției Pașii, cuvintele și obișnuitul de la Galeria Anca Poterașu, din februarie-martie 2016), motivele-cheie care structurează etapa actuală a cercetării artistice, adică a continuei conceptualizări de sine a cunoscutului artist „periferic“ ieșean Matei Bejenaru. Matei Bejenaru merge mai departe: istorie, tranziție, deplasare, mutație, migrare/imigrație, mers, marș. Pionier legendar al artei contemporane românești în tranziția ei …
Așa cum piața de carte din România, atîta cîtă e, este ritmată, practic, de decenii deja, de cele două mari tîrguri, cel de vară (Bookfest, fost Bookarest), din mai-iunie, și cel de toamnă (Gaudeamus), de la sfîrșitul lui noiembrie, mai nou, în lipsa unei colecții permanente care să fie, eventual, permanent remodulată și intra-contextualizată, și Muzeul de Artă Contemporană al României (MNAC) pare a fi …
Să continuăm de unde rămăseserăm data trecută. Cînd vă (ne) îndemnam să încercăm (modificîndu-ne în felul acesta însăși viziunea despre tehnică, adică meta-viziunea despre creatoarea de viziuni) să transpunem procedeele pur „tehnice“ de imagine (pe care televiziunea le-a preluat, tocmai pentru capacitatea lor estetică, artistică, de la cinema) în mișcări spirituale sau intelectuale, de cunoaștere și simțire. Altfel spus, mă întrebam, printr-o astfel de transpunere …
Există oameni și oameni (adică bărbați, femei, copii, negri/albi, colorați etc.), bărbați și bărbați (puternici/slabi etc.), femei și femei. Dar mai ales femei și „femei“, adică femei în carne și oase, concrete și particulare, singulare, apoi „Femeia“, ca entitate substanțializată și esențializată, categorie transistorică, și, desigur, la urmă, la margine, ca și nevăzute, „femeile“ sub-categoriale, adică rolul sau postura (poziția) de „femeie“ în societatea contemporană, …
