Călin DAN

„[...] În aprilie 1991, noul regim politic instalat la București l-a ales pe Brâncuşi pentru a lumina designul monedei naționale, și a comisionat acest proiect unui grafician specializat în portrete oficiale încă din perioada comunismului. Rezultatul a fost bancnota de 500 lei. În decembrie 1992, în urma unui diferend pecuniar între autor și Banca Națio­nală, aceasta din urmă a comisionat unui autor diferit o altă …

Conducătorul în vremuri de relativism industrial Brâncuşi s-a născut într-un ungher îndepărtat al lumii civilizate, atît de îndepărtat încît lumea civilizată l-ar descrie ca primitiv la o privire mai atentă. Dar în suprapopulata Europă, un astfel de loc de naştere e o investiţie pentru cine se pricepe să îl comercializeze. Brâncuşi a fost mai mult decît un comerciant – el a fost un vizionar şi un inventator. Domeniul …

Un preţios document filmat în anii ’20 ar putea fi un răspuns la întrebarea: „Ce anume declanşează Brâncuşomania?“. Artistul e urmărit de aparatul de filmat în timp ce lucrează la faimosul şemineu, centrul excentric al atelierului de atîtea ori fotografiat, prezenţă dominantă în fundal, ca o încheiere a spaţiului. Anonim, de o funcţionalitate îndoielnică, purtînd însă o energie tectonică de dolmen ce îl scoate din …

Există două versiuni ale Sărutului care contrazic plictiseala indusă de acest motiv brîncuşian în general şi mai ales de culmea acestuia  – Poarta … Este vorba despre versiunea 1907-1910 şi despre o versiune pe care personal nu o pot data, zărită sporadic într-o antologie de filmări de epocă în atelierul artistului, circulată azi pe Youtube. Prima e celebră – se consideră că de acolo artistul …

Nu există temă mai dificilă pentru scribul cultural din România decît Brâncuşi. Este atît de frecventată, încît devine comic a include numele artistului într-o frază cu ambiţii de decenţă. Dacă subiectul suferă de inflaţie pe plan intern, acoperirea sa temeinică de către specialiştii istoriei internaţionale a modernismului îl face dificil altfel. Între excesul de adulaţie şi excesul de competenţă, Brâncuşi dispare din cîmpul vizualităţii în …

Din punctul de vedere al reaşezărilor ideologice, dar şi din cel al subtilităţii înţelegerii spaţiului cultural definit de vizualitate, Die Gegenwart der Moderne este una dintre expoziţiile de referinţă ale anului 2015. Parcursul creat în sălile MUMOK (Museum Moderne Kunst, Viena) acumulează obiecte neaşteptate, savuroase, de la machete de publicaţii la sculpturi gigantice, de la pînzele derizorii ale lui Buren la modele de arhitectură semnate …

Clopotul suspendat în coridorul templului Shinkoin poartă inscripţia IHS, anul 1577 şi semnul crucii. Liniştea din complexul zen buddhist Myoshinji (unde se află şi modestul Shinkoin) e – ca peste tot în Kyoto – vie, adăpostind în pliurile sale mişcătoare forfota turiştilor care frămîntă pietrişul aleilor, şi sunetele naturii înconjurătoare, studiat-luxuriante. Clopotul a fost instalat în biserica Înălţării de părinţii iezuiţi aduşi la Kyoto în …

Teatrele (Theatres), imagini simetric-plonjante ale unor interioare de cinematografe din Statele Unite, reprezintă cea mai notorie serie de fotografii realizată de Hiroshi Sugimoto. Folosind o cameră cu burduf de 4 x 5 inch, un model vechi ce permite timpi de expunere nelimitaţi, Sugimoto execută un cadru de durata filmului proiectat pe ecran, singura sursă de lumină fiind proiecţia însăşi. Rezultatul este o imagine halucinantă, o …

A doua strategie a luptei politice contemporane este poate şi cea mai eficace, deoarece exploatează în mod activ calităţile mediilor de expresie sociale. Aş numi-o, cu un titlu generic, bolşevismul Facebook, această platformă rămînînd cea mai populară în topul instrumentelor de diseminare social media. Mediile sociale au validat o dictatură a spontaneităţii, conform căreia fiecare eveniment ce implică un număr minim de participanţi este suficient …

Museu d’Art Contemporani (MACBA) din Barcelona este un reper internaţional pentru felul în care gîndirea muzeografică, cercetarea curatorială asupra fenomenului artistic global şi conştiinţa civică se îmbină într-un flux impresionant de evenimente expoziţionale. Ceea ce frapează de la primul contact este maturitatea şi, în acelaşi timp, firescul cu care ex-centricitatea culturală este adusă în centrul atenţiei: arta estului şi sudului Europei, Orientul Mijlociu, America de …

Acum 20 de ani a apărut Ura. La Haine, cum a ajuns să fie cunoscut inclusiv în lumea anglo-saxonă acest film unic (şi singurul cu adevărat important din creaţia lui Mathieu Kassovitz), este epitaful unei succesiuni de generaţii care au crezut în acţiune socială şi în protestul politic direct, în stradă, la catedră, în cultură. La Haine a apărut pe fondul revoltelor anarhice ale anilor …

Ca să arunc o privire la expoziţia lui Takashi Murakami sunt nevoit să fac două lucruri pe care le evit de obicei – statul la coadă şi călătoria cu liftul. Expoziţia e găzduită de Muzeul Mori, la etajul 53 al turnului cu acelaşi nume. Deci nu există altă soluţie. Cele şase lifturi sunt administrate de două fete în uniforme negre, care ne organizează politicos într-un …

Voiam să îmi continui ideile despre pseudo-stînga locală, dar tema este prea frivolă în contextul fracturii ontologice care s-a abătut cu violenţă peste noi în seara de 30 octombrie. De aceea am să mă rezum la nişte amintiri despre cluburi. Din 1990 am început să cutreier Berlinul cu regularitate, cam la două-trei luni, încurajat de diverse contexte care mă chemau acolo. Situaţia pe care o …

Este evident că trăim o schimbare de paradigmă. Nu m-aş grăbi să o trec în contul unui schimb generaţional, cât mai degrabă al unei acumulări de generaţii succesive care pe de o parte împărtăşesc aceleaşi probleme, iar pe de alta se sufocă reciproc prin aceleaşi ambiţii.  Modelul general este neo-liberal. Nimeni din tagma “subţire” a intelighenţiei nu se recunoaşte acolo, dar toată lumea participă la …

O emoţie estetică bună nu porneşte neaparat de la întîlnirea cu o „operă de artă“. Arta, fie că e o „operă“ sau un produs fără marile ambiţii ale genului, este o membrană a cărei atingere, cînd se produce cu adevărat, ne pune în contact mediat cu un dincolo. Acel dincolo ne face să părăsim sinele, către o destinaţie în concordanţă cu aspiraţiile noastre. Unii vor …

Extrag din rafturile copilăriei trei titluri: Jules Verne, Istoria marilor descoperiri, Erich von Däniken, Amintiri despre viitor, Thor Heyerdahl, Aku-Aku. Ceea ce le reuneşte este amintirea vagă a unei istorii violente, animată de neliniştea aproape supra-naturală a unor indivizi care au forţat intrarea rasei caucaziene în teritoriile necartate ale unor civilizaţii îndepărtate, pe care le-au distrus / remodelat / reinventat conform cu principiile pe care …

Undeva pe drumul de la lectura textelor la citirea imaginilor, convingerea mea că reprezentarea fotografică este o ipostază a morţii a început să se clatine.  Întîi am fost profund marcat de constatarea lui Roland Barthes, care explica cu magistrală simplitate atracţia morbidă pe care imaginea fotografică o exercită asupra noastră. La photographie me dit la mort au futur, scrie el în Chambre claire. Fotografia îmi …

Nu mai ţin minte ce făceam în 2006, dar în mod sigur am ratat Stranger than Fiction, ca foarte mulţi cinefili, presupun, din moment ce nu am auzit despre acest titlu pînă ieri seară. Filmul are toate datele unei capodopere minore, ce va rămîne ascunsă în pliurile istoriei, reapărînd în momente semnificative celor care pot folosi de materia sa diafan complexă. Nouă ani după premieră, …

În grădina Mariei S. totul decurge firesc, gravitaţional. Merele se sparg cu un pocnet înfundat pe caldarîmul peronului din faţa casei. Nucile fac şi ele urme, negre, la contactul cu dalele cenuşii. Omizile verzi coboară vertical după micul dejun din coroana pomilor, derulînd un fir transparent de mătase salivară, şi aterizează la punct fix în iarba umedă, ca nişte alpinişti experţi. Pe zidul dinspre sud, …

E momentul să facem o oprire scurtă la un alt text seminal de la mijlocul deceniului al optulea, Note on the Index de Rosalind Krauss (1977). Textul a făcut şcoală atît în Statele Unite, cît şi în Franţa, unde a fost îmbrăţişat de filozofi, teoreticieni ai imaginii şi critici din jurul revistelor Tel Quel,Artpress şi Macula. E complicat de explicat aici importanţa argumentelor lui Krauss, …