Carmen MUŞAT

Relativa distanță între provincie și centru

An de an, răsfoind presa cotidiană sau privind emisiunile televiziunilor de știri, în perioada Tîrgurilor de carte, constat că există o teribilă inerție a receptării, care face ca despre autorii și cărțile apărute la alte edituri decît Humanitas, Polirom sau Curtea Veche să nu se vorbească deloc sau aproape deloc. Pentru cititorul care sînt, absența informațiilor despre apariția unor cărți la edituri mai mici …

Citeşte articolul

Memoria ca spectacol

„Teatrul se cufundă aproape întotdeauna în ceea ce vine de altădată, iar actorul împlinește în el însuși celebrarea căsătoriei dintre timpul trecut și cel de acum. El servește de suport și mijlocitor, de punte și capcană – el se află la întretăierea duratelor, căci în teatru trecutul se încarnează, devine prezent.“ Mi-am adus aminte de observațiile lui George Banu din Teatrul memoriei (1987), vineri …

Citeşte articolul

Vidul de fundamente și deriva postmodernității

Cînd Gheorghe Crăciun mi-a spus, în vara lui 2006, că vrea să scrie „un repertoar de concepte vicioase“, i-am propus ca, pe măsură ce scrie cîte un capitol, să-l publicăm în revistă. A acceptat imediat, se și gîndise, de altfel, la o atare formulă. Nu-i era străin acest mod de lucru, îl mai exersase – și tot în Observator cultural, între 10 septembrie 2002 …

Citeşte articolul

„Educația a devenit o formă de pregătire pentru obținerea unui loc de muncă“

Dialog cu Linda HUTCHEON

La sfîrșitul săptămînii trecute, s-a aflat la București, la invitația Centrului de Excelență în Studiul Identității Culturale, coordonat de Mihaela Irimia, Linda Hutcheon, una dintre vocile cele mai autorizate în studiul poeticii și politicii postmodernității. Am avut bucuria, împreună cu toți cei prezenți în Aula Bibiliotecii Centrale Universitare sau în Sala Senatului din incinta Universității din București, să descoperim, dincolo de imaginea publică a …

Citeşte articolul

Despre rezistenţă în vremuri potrivnice

După 600 de numere de Observator cultural

Lumea contemporană, care pare că se poate dispensa de dimensiunea culturală, are astăzi, mai mult ca oricînd, toate şansele şi neşansele pe care o criză profundă le presupune. Are, în primul rînd, şansa de a redescoperi valorile uitate ale spiritului, de a se reîntoarce către ceea ce ne defineşte ca fiinţe umane. Dacă supravieţuieşti, după o dramatică şi vertiginoasă coborîre în Maelström, singura variantă …

Citeşte articolul

Căpitanul şi umbra lui

Nu mai e mult pînă la alegerile de anul viitor, iar scena politică nu ne oferă prea multe motive de optimism. Corupţia, demagogia, populismul şi impulsurile autoritariste sînt trăsături definitorii ale actualei puteri. Opoziţia, pe de altă parte, pare lipsită de proiecte şi, implicit, de forţa necesară de a construi o alternativă politică, viabilă pe termen lung (nu doar una de conjunctură, electorală, care …

Citeşte articolul

Mahalaua noastră cea de toate zilele

Nimic mai greu, după o vacanţă petrecută departe de lumea dezlănţuită, decît să te reconectezi la realitatea românească, dominată de vulgaritate şi mitocănie. Înainte de 1989, circula un banc (amar) despre scufundarea ţării în întuneric cu viteza luminii – era epoca în care frigul şi întunericul reprezentau realităţi cotidiene, contrastînd dramatic cu decizia puterii comuniste de a vorbi despre „epoca de aur“. Deşi întreruperile …

Citeşte articolul

Un romancier de cursă lungă

Cronică apărută în numărul 562 al revistei „Observator cultural“, din 11 februarie 2011

Membru al grupului „Noii“, din care făceau parte, la începutul anilor ’70, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Sorin Preda, Gheorghe Ene şi Ioan Flora, Constantin Stan este unul dintre cei mai consistenţi prozatori postmodernişti din generaţia ’80. Un debut semnificativ în 1979, cu romanul Carapacea, urmat, de-a lungul anilor, de alte cinci romane – Nopţi de trecere (1984), Vară tîrzie (1985), Deadline …

Citeşte articolul

Patriotism de mucava și valori autentice

Îmi aduc aminte de verile din anii 1978-1987, cînd, proaspeți posesori ai unui automobil Dacia 1300, cumpărat la mîna a doua, părinții mei ne „îmbarcau“ în mașină, pe mine și pe cele două surori ale mele, și porneam să descoperim locuri și oameni noi. Cred că multe noțiuni de istorie și de geografie le-am dobîndit astfel sau, în orice caz, le-am reținut și le-am …

Citeşte articolul

Norman Manea la 75 de ani

Nu m-am gîndit, cînd am plecat la New York, la invitația ICRNY, că un colocviu consacrat aniversării unui scriitor român poate aduna laolaltă un număr atît de mare de personalități care, în pofida renumelui și a numărului operelor publicate de-a lungul timpului, nu vin acolo pentru a se pune în valoare, ci pentru a vorbi despre opera unui prozator care, întîmplător sau nu, le …

Citeşte articolul

Prietenia mea cu Norman

Interviu cu Philip ROTH

Cu Philip Roth am stat de vorbă în apartamentul Corinei Șuteu din Upper East Side. Prietenos, degajat, prozatorul american a acceptat să vorbească despre prietenia sa cu Norman Manea. A refuzat, în schimb, să vorbească despre el însuși și despre opera lui. „E seara lui Norman“, a spus. „Despre mine, cu altă ocazie.“ Dragă domnule Roth, cum a început prietenia dintre dvs. și …

Citeşte articolul

Vocea lui Norman Manea

Interviu cu Lea WAKEMAN, traducătoarea lui Norman Manea în limba chineză

În ce împrejurări l-ați cunoscut pe Norman Manea? Pe Norman l-am cunoscut în 2005, la Berlin, la Academia Americană din Berlin, unde Norman avea o bursă, ca și fostul meu soț, iar eu și Cella ne aflam acolo în calitate de soții. Locuiam la același etaj și ne întîlneam frecvent, aveam nenumărate posibilități de a ne petrece timpul împreună. Sfîrșiturile de săptămînă erau un …

Citeşte articolul

Refugiul magic

Interviu cu Luca FORMENTON, președinte Casa de Editură Il Saggiatore

Ce înseamnă traducerea și publicarea lui Norman Manea în Italia? Ce v-a determinat să-l alegeți pe Norman Manea dintre atîția alți scriitori? Eu l-am cunoscut personal pe Norman. Îi citisem deja, publicate în limba italiană, cîteva povestiri din Fericirea obligatorie, care apăruseră în limba italiană la Editura Feltrinelli și eram foarte curios să-l cunosc pe cel care le scrisese. Feltrinelli a organizat o lansare …

Citeşte articolul

Lanţul slăbiciunilor

Aşa dezastruoase cum sînt, rezultatele de anul acesta de la bacalaureat reflectă, din păcate, realitatea învăţămîntului românesc, după douăzeci de ani de tentative eşuate de a reforma sistemul. Despre dezastrele consecutive care au anulat, după 2000, tot ceea ce se realizase în mandatul ministrului Andrei Marga, cu bani de la Banca Mondială, am scris în repetate rînduri în ultimii zece ani şi nu voi …

Citeşte articolul

Calmul valorii

Trăiește la New York, de aproape 25 de ani, unul dintre scriitorii români despre care toți cei care-l cunosc – critici literari, editori, traducători și scriitori străini – îți vorbesc nu doar cu un profund respect, ci și cu o extraordinară căldură și empatie. Despre Norman Manea și despre opera lui, am auzit în cele zece zile petrecute la New York comentarii superlative, analize …

Citeşte articolul

„Şansa“ de a lustrui statui

Aproape fără să ne dăm seama, am ajuns să credem că e nevoie de curaj ca să aperi puterea şi să demonizezi opoziţia, că doar „mercenarii“, „tonomatele“ şi, eventual, cei instabili emoţional îşi permit (supremă impertinenţă!) să atragă atenţia asupra micilor erori ale unui guvern aproape perfect. Despre acestea, despre erori adică, nici n-ar merita să vorbim, cu atît mai puţin să dăm atenţie unor …

Citeşte articolul

Diverse forme de evazionism

Cînd, în 1968, Ceauşescu a iniţiat o amplă anchetă referitoare la „abuzurile şi ilegalităţile săvîrşite în activitatea Ministerului Afacerilor Interne“, finalizată prin condamnarea oficială a crimelor Securităţii lui Gheorghiu Dej şi reabilitarea lui Pătrăşcanu, prea puţini au fost cei care s-au îndoit de bunele intenţii ale liderului comunist. Cu atît mai mult cu cît, la doar cîteva luni de la debutul anchetei, Ceauşescu avea să …

Citeşte articolul

Un dialog dens şi viu

Ani de-a rîndul, privirile cititorilor din Est s-au îndreptat, jinduitoare şi fascinate, spre literatura Occidentului, spre marii autori din Vest şi spre cărţile lor minunate. Cred că orice adolescent din întunecaţii ani ’80 ar fi fost în stare, dacă i s-ar fi cerut, să recite fără greş canonul occidental, dar i-ar fi fost extrem de greu să menţioneze numele vreunui autor din Polonia, Ungaria, Cehia, …

Citeşte articolul

Reinventînd literatura

Articol publicat în Observator cultural – 31 ianuarie 2008

Desi numele lui a fost constant mentionat in toate dezbaterile referitoare la potentialii candidati autohtoni la Premiul Nobel, Mircea Horia Simionescu este, paradoxal, un mare prozator ale carui carti nu au fost, inca, traduse in nici o limba straina. Doar Mircea Ivanescu, un alt nume greu al literaturii romane contemporane, a „beneficiat“ de aceeasi, nedreapta, indiferenta, desi operele ambilor scriitori au un foarte mare …

Citeşte articolul

Reinventînd literatura

Articol publicat în Observator cultural – 31 ianuarie 2008

Desi numele lui a fost constant mentionat in toate dezbaterile referitoare la potentialii candidati autohtoni la Premiul Nobel, Mircea Horia Simionescu este, paradoxal, un mare prozator ale carui carti nu au fost, inca, traduse in nici o limba straina. Doar Mircea Ivanescu, un alt nume greu al literaturii romane contemporane, a „beneficiat“ de aceeasi, nedreapta, indiferenta, desi operele ambilor scriitori au un foarte mare …

Citeşte articolul