Claudiu TURCUȘ

Fidelă Editurii Charmides, unde, de altfel, debutează cu volumul Iarbă pentru fiare (2004), urmat de Păpușa de ceară (2008), Ana Dragu revine, iată, cu o carte al cărei titlu anunță o feminitate măcar aparent protectivă: Păzitoarea (2012). Fără viziunea socială cool a Elenei Vlădăreanu, dar nici într-atît de apocaliptică precum Ruxandra Novac, poeta bistrițeană apelează la serviciile sfîșierii doar atunci cînd nu găsește frecvența comunicării …

„Criticul nu debutează, ci începe“, observă undeva Mircea Martin. Cu alte cuvinte, pentru comentatorul de literatură, procesul devenirii intelectuale, al reglării registrului, al rafinării stilului nu doar precede opera prima, ci este definitoriu pentru o construcţie conceptuală de durată. Îmi permit, atunci, să reformulez: criticul ar putea debuta numai după ce a început. Pare un sofism, dar nu-i decît o deducţie speculativă care surprinde lentoarea …

Recunosc. Nu l-am descoperit pe Radu Vancu drept poet decît ulterior ipostazei sale de comentator al inconfundabilelor versuri ivănesciene. N-am văzut cartea niciodată, dar, profitînd de complicitatea unui important critic postbelic, am citit pe nerăsuflate manuscrisul tezei de doctorat care-i stă la bază. Densele pagini de istorie literară, unde speculația făcea casă bună cu erudiția, m-au determinat să-i caut poezia. Am înțeles iute că Radu …

Dacă relația critică dintre poeții deceniilor șapte-opt și tinerii minimaliști /neoexpresioniști ai ultimei generații a fost relativ evidențiată, la capitolul proză se poate constata, cred, insuficiența unei asemenea raportări. Firește, argumentul care vine să justifice starea de fapt rămîne acela că prozatorii douămiiști s-au săturat să privească înapoi în ograda noastră literară post­belică, venindu-le mai la îndemînă să tragă cu urechea la modele prozastice occidentale, …

Guvernul Ponta a dat o ordonanță prin care ICR trece sub controlul Senatului. Motivarea deciziei este tricefală. Conform argumentului simbolic, cu impact electoral, schimbarea ar fi avenită, întrucît depolitizează instituția, iar transparența cheltuirii banului public sporește. Argumentul politic justifică transferul prin faptul că, fiind cameră decizională pe subiecte de politică externă, Senatul ar trebui să coordoneze ICR (de menționat că, în 2003, guvernul Năstase socotea …

Găsesc bizar dezinteresul cronicarilor faţă de ediţia secundă a Captivilor lui Norman Manea, cu atît mai mult cu cît prozatorul are „antecedente“ pe teritoriul rescrierii: Plicul negru (1995) nu fusese o simplă reeditare a romanului din 1986, ci, dimpotrivă, restaurase chipul unui manuscris mutilat de cenzură şi hipercodificare, iar varianta Anilor de ucenicie ai lui August Prostul, publicată în 2004, marchează o revizuire a ineditului …

Estetica lui Norman Manea este prima monografie dedicată cunoscutului scriitor român.Volumul abordează integral, interpretează unitar opera literară, eseistica, memorialistica lui Norman Manea, reconstituie profilul etic şi identitar al scriitorului, investigînd dezbaterile nevralgice ce l-au avut drept protagonist. Antiromanul „obsedantului deceniu“ Primele cărţi ale lui Norman Manea se constituiau într-un ciclu care poartă numele Variante la un autoportret. Ac­centul cădea, pornind de la termenul secund al …

După 1989, critica literară a devenit, inevitabil, marginală. Nu lipsa relevanței, dar lipsa audienței a transformat-o într-un subiect de nișă. S-ar putea invoca numeroase motive care să întoarcă pe dos un asemenea diagnostic, numai că, oricîte sofisme am risipi – de la revigorarea & diversificarea editorială din ultima vreme la beneficiul tehnologizării lecturii –, confruntarea cu realitatea descurajează orice reverie dialectică. Cînd un scriitor contemporan …

Dacă figurile pregnante ale prozei optzeciste, de la Alexandru Vlad pînă la Ioan Groșan, Cristian Teodorescu sau Gheor­ghe Crăciun, s-au reinventat admirabil după 2000, nici optzeciștii de pluton Petru Cimpoeșu ori Horia Ursu n-au stat degeaba, Simion Lift­nicul (2001) și Asediul Vienei (2007) numărîndu-se, fără echivoc, printre cele mai realizate romane românești postdecem­briste.   În același trend – deși mă grăbesc să adaug un …

Într-o cronică rezumativ-entuziastă, publi­cată recent în Orizont, despre Contor­sionista lui T.O. Bobe, Alexandru Budac îndemna cititorii – care nu și-au pierdut speranța că „în literatura noastră miracolele sînt încă posibile“ – să „ocupe librăriile“, întrucît au „fix opt motive“, adică numărul prozelor din volum. O asemenea mărturie empatică, livrată drept revelație axiologică, constituie mai puțin amprenta stilistică a recenzentului timișorean, altfel neexaltat, cît efectul pasional …

Recentul volum de Interviuri semnat de Ion Pop moștenește densitatea și nu­anțările cărților sale de critică literară. Sub auspiciile unei seriozități confesive de nespulberat, fără digresiuni anecdotice ori puseuri resentimentare, biografia lui Ion Pop devine, cu fiecare pagină, o stratificată biblio­grafie. Mărturisit încă din Argument, acest transfer, întrucîtva elegiac, restituie nu de­fi­citul de trăire, ci, dimpotrivă, o subiectivitate ce își filtrează și probează sensul existenței …

„Noţiunea de distanţă este cardinală pentru memorialist“, scrie Ion Vianu în recentul său volum eseistic, Apropieri (Polirom, 2011). Observaţia impune distanţa drept atitudine precaută, menită să preîntîmpine sinceritatea trivială, tendinţele resentimentare ori dispoziţia narcisiacă. Întrucît elaborarea retrospectivă a autenticităţii reclamă explorarea propriei memorii, depărtarea rămîne singura aptă să contureze o perspectivă echilibrată. Or, echilibrul nu-i lucru puţin cînd cineva îşi (re)aminteşte viaţa. Apoi, dincolo de …

Declinul unei formule artistice survine, adesea, fie prin inflaţie de popularitate (mecanismul creator, epuizat de harnici condeieri, devenind manieră), fie printr-o disidenţă subtilă (respectiva platformă estetică fiind chestionată din interior). Această din urmă posibilitate merită toată atenţia, deoarece presupune revigorarea, chiar dislocarea registrelor bătătorite. Întrucît şi-a cam trăit traiul în poezia ultimului deceniu, cunoscîndu-şi deopotrivă maeştrii (Ianuş, Sociu, Khasis) şi minorii (Perdivară, Drumea, …

Majoritatea cărților comentate de Bianca Burța-Cernat în ineditul său volum de debut aparțin, într-adevăr, unor scriitoare uitate. Dacă alături de Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Serghi sau Henriette Yvonne Stahl sînt nume cu oarecare rezonanță, deși insuficient abordate de critică, receptarea postbelică a celorlalte prozatoare micromonografiate (Ticu Archip, Sanda Movilă, Lucia Demetrius, Anișoara Odeanu, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian) lipsește aproape cu desăvîrșire. Oricît de tentantă s-ar …

„Poezia se naşte din memorie. Orice amintire urîtă poate deveni acceptabilă după o vreme. Celor fără drame le-am spus şi le repet: experienţa nu e poezie, doar memoria este. Poeţii adevăraţi scriu epic.“ Această percutantă reflecţie întrucîtva ivănesciană aparţine unui scriitor marginal, care niciodată nu s-ar încumeta să semneze manifeste poetice. Spre deosebire de mainstreamul douămiist, preocupat cu debitarea programatică de naive, prolixe, dar emfatice …

După 1989, Monica Lovinescu promovase revizuirea est-etică, atrăgînd deopotrivă atenția că „nu știm să ne ierarhizăm culpabilitățile“. Se referea, firește, la celălalt filon revizionist, strict etic (ilustrat, de pildă, de Norman Manea în eseul despre Eliade, Felix culpa), care, iată, în loc să dezvăluie odioasele duplicități ale scriitorilor cu regimurile Dej-Ceaușescu, dezgroapă culpele ideologice aproape nesemnificative ale strălucitei generații ’27. Modelul literaturocentric, profitabil pentru …