Iulia POPOVICI

Unul dintre cei mai apreciaţi regizori ai generaţiei 2000 – şi printre puţinii care s-au făcut remarcaţi în afara Bucureştiului –, Radu Nica a primit Premiul UNITER pentru debutul său cu Nora lui Ibsen (la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu), iar în prezent, după o „escală“ ca director artistic al Teatrului German de Stat din Timişoara şi un doctorat despre istoria teatrului de limbă …

Noul Cod Fiscal a fost votat la limita unanimităţii de către parlamentarii de toate coloraturile politice. A trecut en fanfare, cum ar veni, prin furcile (caudine) ale democraţiei reprezentative, cu tot cu amendamentele propuse de opoziţia penelistă (ghici cine a propus reducerea TVA la 19% în loc de 20%?). Nu cred c-am auzit vreo dezbatere serioasă despre acest Cod, dincolo de încîntarea generală pentru reducerea …

Începînd din această săptămînă, vom publica o serie de materiale – articole, manifeste, interviuri – dedicate diagnosticării unei maladii perverse: felul în care interpretarea locală și „implementarea“ deficitară a sistemului Bologna în învăţămîntul superior afectează, pe zi ce trece tot mai ireversibil, educaţia universitară, cu precădere cea vocaţională – teatru, film, muzică, arte vizuale. În egală măsură, demersul nostru încearcă să coaguleze voci diverse care …

Răspunsul la întrebarea din titlu ar trebui să sune cam așa: „Depinde din ce unghi privești“. În primul rînd, e destul de limpede că desfășurările de fapte la care asistăm de aproape două săptămîni au, paradoxal, legătură cu politica mai mult decît cu economia. Datoria Greciei e nesustenabilă, altfel spus, e de neplătit (și nu că o spun toţi economiștii neamatori și neromâni, dar o …

Unul dintre lucrurile specifice Festivalului de la Sibiu – în componenta lui de spectacole de interior – e complicatul echilibru dintre producţiile de dans și teatru-dans (jucate, de regulă, la Casa de Cultură a Sindicatelor), cele „canonice“ de teatru (aparţinînd unor artiști sau companii recunoscute – de la Peter Stein și Olivier Py la Teatro La Abadía de la Madrid) și „new entry“-urile – artiști …

Pe 17 iunie s-a lansat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) volumul colectiv Sfîrşitul regiei, începutul creaţiei colective în teatrul european/ The End of Directing, the Beginning of Theatre-Making and Devising in European Theatre, comisionat de FITS şi publicat de Editura Tact de la Cluj. Cartea, care cuprinde eseuri semnate de teoreticieni din Marea Britanie, Franţa, Ungaria, România şi interviuri cu …

Atunci cînd unui grup de animale sălbatice li se aruncă, în cuşca lor de la Zoo, o singură, insuficientă halcă de carne, ce credeţi că fac ele? Îl atacă pe îngrijitor? Ei bine, nu – evident, se bat între ele. Cam aşa s-ar putea traduce şi discuţiile periodice pe tema priorităţilor de finanţare din granturi publice, dintre „susţinătorii“ prioritizării „artei în educaţie“ (AIE) …

După demisia regizorului Dan Ţopa, la Teatrul „Andrei Mureşanu“ (TAM) de la Sfîntu-Gheorghe (Covasna) a avut loc un nou concurs de management, la care au participat două candidate, Ioana Alexandrina Costea (actriţă la TAM) şi Anna Maria Popa. Concursul – din a cărui comisie de examinare au făcut parte, printre alţii, fostul secretar literar al Teatrului, Marius Deac, directoarea Operei Comice pentru Copii, Felicia Filip, …

Cu o săptămînă în urmă, Institutul Cultural Român de la Lisabona (ICRL) a organizat o serie de evenimente dedicate teatrului lui Matei Vișniec – două reprezentaţii, la Lisabona și Coimbra, cu Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt (UNTEATRU, București), în montarea Cătălinei Buzoianu, cu Iolanda Covaci și Marius Călugăriţa, urmate de un dialog cu dramaturgul, și …

Cine sau ce se ascunde în spatele actualelor turbulenţe din jurul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cine­matografică (UNATC)? Ei bine, nimic. Nu există nici o cabală, nici o forţă obscură, nici un plan malefic – iar faptul că a izbucnit ceva ce presa a calificat drept un „scandal“ este exclusiv dovada unei bube masive, cangrenate, ascunse în spatele sistemului de învăţămînt vocaţional de …

În logica genului de eveniment pe care-l reprezintă – un fel de „Premiile Oscar“, varianta teatral-românească, transmise în direct la televiziune şi pe internet, cu invitaţi de marcă şi discursuri emoţionante –, ar trebui să vorbim despre rochii/toalete, pantofi cu toc sau fără (în siajul Cannes-ului), coafuri, celebrităţi prezente şi alte asemenea. Doar că n-o vom face... (dar trebuie spus că da, toată lumea a …

Trei spectacole, trei realităţi puse în scenă, trei moduri diferite de a privi documentarul ca strategie de abordare performativă şi ca miză în viaţa de dincolo de sala de spectacol. Comunitatea în disoluţie Antisocial porneşte de la cazul recent al elevilor de la un „prestigios liceu din Cluj“ care distribuiau meme-uri (fotografii „comentate“) despre profesorii lor într-un grup închis pe Facebook şi care, după …

Redeschiderea Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti – cu care se încheie şi lunga perioadă de reabilitare a întregii clădiri, dotată acum cu un număr record de scene – s-a făcut, în mod surprinzător, cu un spectacol creat special pentru ocazie de Dan Puric. De ce surprinzător? Fiindcă momentul e profund simbolic, fiindcă producţia inaugurală funcţionează ca o declaraţie de principii pentru viitoarea direcţie a …

Reflex – un fel de bilanţ

Interviu cu Lászlo BOCSÁRDI

Directorul Teatrului „Tamási Aron“ și al Festivalului Reflex de la Sfîntu-Gheorghe, despre cum se face un eveniment internaţional în România.   Știu că în 2015, Festivalul Reflex s-a confruntat cu probleme pecuniare. Ca să fiu sincer, actuala ediţie a Reflexului s-a construit în niște condiţii economice care m-au forţat să iau anumite decizii, la care a contribuit și faptul că n-am mai avut acces …

Rezumatul politic al săptămînii – care-ar putea fi şi al lunii, trimestrului sau semestrului: preşedintele şi premierul postează comunicate importante pentru ţară pe Facebook. Despre ele, cele cîteva milioane bune de cetăţeni fără cont pe reţeaua de socializare află de la televizor (noua funcţie a jurnaliştilor e de translatori între medii de comunicare). De altfel, Facebook, această nouă agenţie oficială de ştiri naţionale (dacă tot …

Pentru un spectator cu state mai vechi, textul ales de Radu Afrim pentru spectacolul lui de la Secţia Germană a Teatrului „Radu Stanca“, Tattoo de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes, nu poate să nu aducă în minte o altă piesă, celebru (atît cît se poate...) montată de Vlad Massaci la Teatrul Act din Bucureşti în urmă cu un deceniu: Shape of Things/Forma lucrurilor. Deşi …

Unii cer explicaţii privind procesul decizional al instituţiei publice, alţii strigă: „Manipulare!“. Nu se desfiinţează nimic, doar se modifică, se adaptează, se reorientează. „Cineva“ nu respectă cutumele universitare, „altcineva“ e deranjat de caracterul public al discuţiei. Rufele murdare nu se spală, nu-i aşa?, de faţă cu alţii, dar întrebarea e: cine le-a murdărit, totuşi?   Elitişti şi alte specii Pe 16 martie, redacţia revistei …

Ce se întîmplă atunci cînd generaţia de artişti „responsabilă“ pentru construcţia sistemului independent de teatru şi dans din, să zicem, Ungaria ajunge să se simtă excedată de efortul de a ţine în continuare în picioare acest sistem? Ce se întîmplă atunci cînd următoarea generaţie, beneficiara nu doar a statutului public al artei performative independente, pentru care s-au zbătut predecesorii ei, ci şi a reţelei de …

TEATRU. Actorii de la Naţionalul din Iaşi se revoltă

Ce spun actorii, ce spune conducerea teatrului

O treime dintre cei circa 30 de actori ai Teatrului Naţional Iaşi (TNI) au organizat săptămîna trecută o conferinţă de presă, însoţită de trimiterea unui memoriu către Ministerul Culturii, în care îşi declarau nemulţumirea faţă de managementul instituţiei, directorul Cristian Hadji-Culea şi contabila-şefă/director economic, Luminiţa Condurache. Deşi revolte ale actorilor faţă de conducere au mai existat, în timp, în alte teatre, acesta e un caz …

În 1835, Alexis de Tocqueville publica primul volum din Democraţia în America, iar Charles Darwin ajungea în Insulele Galápagos. În esenţă, aceste lucruri n-au nici o legătură cu Aferim! (a cărui acţiune se petrece în 1835) – decît, probabil, evidenţa faptului că percepţia noastră asupra trecutului îndepărtat e modelată de astfel de date, revelatorii pentru posteritatea globalizată, şi nu de cele ale istoriei sociale locale …

« Pagina precedentăPagina următoare »
object(WP_Term)#13234 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }