Perioadă mai haotică parcă n-am trăit nici la începutul anilor ’90. Timpul şi-a ieşit din matcă şi nimeni nu pare a şti cum să-l bage la loc. De unde mă uit eu, cel puţin, aşa se vede. De unde stau alţii, se vede mult altfel. E un haos bine controlat, zic ei. Totul e manipulare, nu avem voie să cedăm nimic. Aş vrea să-i …
Pe Geo Nan l-am cunoscut în 1993, toamna. Eram la Bruxelles, cu o bursă postdoctorală. Pe acelaşi etaj pe care se afla o parte a departamentului de matematică, era şi un culoar cu birouri ale fizicienilor. Figura unuia cu care mă intersectam adesea la lift îmi părea cumva cunoscută, un brunet înalt, creţ. L-am urmărit într-o zi pe culoar, să-i văd numele pe uşa …
Scriam în numărul 312, din martie 2006: „În Italia, pe stradă, ai impresia că nimeni nu munceşte, dar toată lumea se simte bine. Dacă citeşti presa sau te uiţi la televizor, asculţi radio, atunci afli că economia e suptă de caracatiţa mafiei. Pe de altă parte, din statisticile publicate periodic de organisme internaţionale care nu par să fie în mîna mafiei italiene, afli că Italia …
Trei prieteni vechi. Trei tipuri complet diferite. Serge (Şerban Pavlu) – medic, uşor bovaric, snobel, cochetînd cu arta şi cu trendurile moderne. Marc (Vlad Zamfirescu) – inginer, cinic, dur, nonconformist în genul „ce-i în guşă şi-n căpuşă“. Ivan – meserie nedefinită, slab de înger, nerealizat, bun de pus pe rană, împăciuitor, sac de box pentru ieşirile celorlalţi. Ce-i uneşte? Nu se ştie. Nici …
Ciudate vremuri! C’était un temps déraisonnable, zice Aragon şi cîntă Léo Férré. Aşa o fi fost întotdeauna? Am ajuns să deschid televizorul numai pentru sport, muzică sau, rar, pentru vreun film, pe un program fără reclame. Perioada petrecută în Japonia, cu doar CNN şi BBC World disponibile în engleză, mi-a fost de mare ajutor, m-a spălat un pic, dar nu îndeajuns. Cum nu ţin …
Dan Ariely e profesor de economie comportamentală la MIT. Şi are un blog. Unde, în 15 septembrie 2010, scrie despre plagiat în lumea academică. În lumea lui academică, e bine să precizăm. Textul e aici:http://danariely.com/2010/09/15/ new-school-year-plagiarism-and-essay-mills. Omul e îngrijorat de proliferarea firmelor care oferă, contra cost, eseuri (referate s-ar numi la noi) pentru teme de casă. Ca să stîrpeşti sau, măcar, ca să te aperi, …
Multă dreptate are prietenul Alexandru Matei cînd, ca răspuns la un comentariu prea violent la articolul său din numărul precedent, spune că „Decembrie 1989 a adus şi dreptul de a nu merge la vot“. Aşa este. E o opţiune perfect naturală, mai ales în condiţiile politice de la noi. Cu atît mai mult atunci cînd la ea se …
Gata, am scăpat. De ăştia. De o parte a lor. Vin alţii. Mai buni? Măcar sînt feţe noi. Asta era important. Pe ăia nu mai putea să-i vadă lumea. De înţeles. „Populaţia este dispusă uneori să acorde credit cuiva pe care nu-l cunoaşte“, zice domnul Videanu. De ce ar fi dispusă şi acum? Se schimbă politica? Nu. Ce …
Avid cum sînt, în vremurile astea grele, de orice ştire dătătoare de speranţă, am tresărit bucuros cînd am văzut, pe Voxpublica, titlul postării domnului Sever Voinescu din 27 august: „Altă veste bună“. Şi mai tare m-am bucurat cînd am citit primul paragraf, în care ne anunţa că ne va ţine, măcar o perioadă, numai în asemenea veşti. Aşa …
În ultima vreme, citesc cu mare interes articolele unor oameni de stînga, publicate mai ales în revista Cultura. Şi discuţiile stîrnite, pe blogul revistei, de aceste articole sînt pasionante. Iar analizele, mai ales cea mai recentă, a lui Ovidiu Ţichindeleanu, mi se par foarte convingătoare. Ce înţeleg eu din textele lor, ca nespecialist, ca unul care nu a …
Aud că şi la Bucureşti e cald rău. Nu vă mai spun cum e la Tokyo, la 84% umiditate şi 33 de grade (feels like 38). Ce să faci pe căldura asta? Dormi, dacă poţi, stai sub aerul condiţionat, dacă suporţi, pînă te-mbolnăveşti, picoteşti şi ziua, intri-n adormire precum fraţii masoni la vreme potrivnică (asta dacă nu eşti …
Mărturisesc, nici măcar jenat, că sînt, în ultima vreme, într-o dispoziţie pronunţat lirică. Un fel de adolescenţă tîrzie, regăsită sau reinventată, nu ştiu. O fi început, poate, coborîşul. Sau o fi de vină singurătatea de aici, de la Tokyo, unde, în afară de colaboratorul meu, nu vorbeşte nimeni cu mine. Toţi îmi răspund politicos şi zîmbitor, mi se …
Cine are un pic de răbdare poate obţine din baza de date a Thomson Reuters (cea simplu numită ISI) informaţii extrem de interesante şi de grăitoare pentru stadiul în care se află ştiinţa românească în context global. Un coleg al meu a făcut-o şi a constatat că există domenii în care contribuţia românească (măsurată prin număr de articole …
Nu foarte demult, a circulat în spaţiul virtual un apel la semnarea unui text al lui Gabriel Andreescu în apărarea lui Adrian Marino. Primind şi eu acel apel (alături de mulţi alţi corespondenţi ai trimiţătorului, altul decît autorul textului), am explicat că nu pot semna, deoarece aveam (şi am) impresia că exact ce îi reproşează Gabriel Andreescu lui …
Mă uit aproape amuzat la felul cum sînt comentate ştirile privitoare la învăţămînt. E o frenezie a căutării nodului în papură, a denigrării lui Daniel Funeriu, orice ar face. N-am văzut nicăieri o vorbă bună pentru că s-a ţinut bacalaureatul, în ciuda ameninţărilor cu greva. În schimb, Funeriu era înjurat pentru că a „bătut cu pumnul în masă“ …
Alexandru Dabija, ai lucrat aproape 15 ani şi înainte de 1989. Cum ai resimţit schimbarea? Regizoral, nu m-a afectat. Nici măcar la nivel de alegere a textelor, chiar dacă au apărut unele la care înainte nu aveam acces. La nivel de cenzură, da. La mine a funcţionat aproape invers: din cauza cenzurii, tipul meu de gîndire teatrală …
Cînd eram student, am aflat că un profesor al meu demonstrase, în teza de doctorat, cred, că nu ştiu ce roi de stele urma să se destrame peste cîteva milioane de ani – sau ceva asemănător. Mi s-a părut formidabil. Uite de ce nu dormea omul ăsta, treaba lui era să afle ce-o să fie atunci cînd nu …
Scara centrală a clădirii principale din campusul œokayama al Tokyo Institute of Technology are, în partea opusă peretului, o impunătoare balustradă lată, din marmură. Cînd am ajuns aici, la etajul al doilea, pe partea orizontală a balustradei, stătea o banală husă gri de umbrelă, ştiţi umbrelele acelea mici, de purtat în rucsac, sau chiar în poşetă. A stat …
Am citit, pe Liternet (mulţumesc, Răzvan Penescu), cîteva fragmente dintr-o carte nouă de la Art: Primul meu fum. Mi-a trezit nostalgiile tinereţii, ba chiar ale copilăriei. Ca un făcut, acum nouă ani, în martie 2001, pe cînd mă aflam tot în Tokyo, citisem un text foarte frumos al lui Cezar Paul-Bădescu, tot despre începuturile (lui) de fumător. De …
Într-un Tokyo fierbinte şi umed peste poate, aşa cum se şi cuvine în anotimpul ploilor (Vin ploile, de Louis Bromfield, o carte groasă pe care n-am citit-o niciodată, dar a cărei copertă o ţin minte, din biblioteca părinţilor, habar n-am de ce), ameţit încă după cele trei plus unsprezece ore de zbor şi cu fusul răsucit cu şase …
