Marius OPREA

Şase zile în grădina îngerilor

Fragmente dintr-un dialog cu Doina CORNEA; GALERIE FOTO

La mijlocul lunii ianuarie, am avut privilegiul de a fi primit, şase zile la rînd, în casa de la Cluj a doamnei Doina Cornea (care nu mai primeşte ziarişti şi nu mai acordă interviuri, dar cu mine a făcut o excepţie, care mă onorează; îi sînt recunoscător atît doamnei Cornea, cît şi fiului ei, Leontin Iuhas, pentru marea încredere de care mă bucur din partea …

Citeşte articolul

Nu mă scuz şi nu acuz

Unii morţi sînt în pămîntul de acasă, cei mai mulţi sînt în pămîntul de nicăieri. În vara anului 2011 s-a întîmplat să trec prin una din întîmplările neobişnuite care îi sînt date unui om: o spun cu tristeţe şi mirare. E drept, şi pînă atunci trecusem prin tot felul de întîmplări dar întotdeauna ultima era rară, însă nu asemenea, pentru că, aşa cum mi s-a …

Citeşte articolul

Şase zile în grădina îngerilor

Fragmente dintr-un dialog cu Doina CORNEA, în noul număr al revistei „Observator cultural“

La mijlocul lunii ianuarie, am avut privilegiul de a fi primit, şase zile la rînd, în casa de la Cluj a doamnei Doina Cornea (care nu mai primeşte ziarişti şi nu mai acordă interviuri, dar cu mine a făcut o excepţie, care mă onorează; îi sînt recunoscător atît doamnei Cornea, cît şi fiului ei, Leontin Iuhas, pentru marea încredere de care mă bucur din partea …

Citeşte articolul

Cămaşa lui Alexandru

Nu am putea crede, citind numai cîteva scrisori, că există curajul de a iubi pînă la capăt, de departe şi chiar în faţa morţii. Că sentimentele nu sînt doar simple convenţii epistolare. Întîmplarea a făcut să-mi dau seama că lucrurile nu stau tocmai aşa şi că o carte poştală poate fi mai puternică decît o frumoasă poezie de dragoste, că o scrisoare poate condensa în …

Citeşte articolul

Să nu ucizi

Pe vremea comunismului, un banc de la Radio Erevan, suprema instanţă a presei sovietice pentru tot lagărul comunist (Radio Erevan exista, dar bancurile nu, fiind atribuite subtilului umor georgian), spunea aşa (întrebare de la ascultător): „E mare diferenţa între socialism şi comunism?“. Răspunsul a venit prompt, ca şi replica: „Nu e mare, e doar un pas“. „Atunci, (întreabă ascultătorul), de ce ne ţineţi crăcănaţi de …

Citeşte articolul

POVESTIRI DIN STRADA MICĂ. Există viaţă fără Băsescu?

Pentru unii, se pare că nu. S-a cultivat în aceşti ultimi ani o asemenea dezbinare între cetăţenii României, încît falia apare acum ca una între două continente. Aş spune chiar mai mult – ca între doi poli. Ceea ce se remarcă foarte uşor este distanţa. Vechi prietenii, unele dăinuind încă din vremea în care trăiam pe Aisbergul Ceauşescu, s-au destrămat; sînt certuri în familie, …

Citeşte articolul

Grădina îngerilor

Şapte ani de drumuri către Sighet

Povestea de mai jos este o încercare de a arăta, încă o dată, cum trauma comunismului a afectat, în mod direct, omul. Comunismul nu a fost un sistem. Sistemele sînt matematice. Cînd am început să scriu rîndurile de mai jos, am pornit de la premisa că oamenii nu pot fi făuritorii unei căi, ci doar că pot fi oameni prin ei înşişi, prin viaţa şi …

Citeşte articolul

POVESTIRI DIN STRADA MICĂ. Moartea domnului Vasiliade

La data de 4 aprilie 2012, pe strada Plantelor din Bucureşti, cea cu umbră, dar şi cu multă lumină în acelaşi timp, am primit de la dl Mihai Vasiliade, după ce domnia sa m-a rugat să-i ofer sprijinul, intrînd în vorbă cu mine la finalul unei liturghii săvîrşite în duminica dinainte la Biserica Popa Soare şi pe parcursul căreia mă privise insistent, un dosar cuprinzînd …

Citeşte articolul

Cum a supus Dorin Dobrincu sistemul şi cum, mai apoi, l-a înfrînt sistemul pe el

Schimbarea domnilor este bucuria nebunilor, se spune, şi sînt multe situaţii cînd zicala acoperă perfect realitatea. Este şi cazul destituirii (sau, mă rog, a „întreruperii delegării“) lui Dorin Dobrincu din fruntea Arhivelor Naţionale. Am să şi explic de ce. În 2005 am ajuns consilier de stat în guvernul Tăriceanu, după ce lucrurile s-au mai aşezat, am primit printre altele, misiunea precisă de a rezolva …

Citeşte articolul

Călătorie în Yperia

Mi s-a întîmplat, mai demult, să trăiesc cîteva luni înconjurat de ape. Înconjurat de spaimă, deoarece nu ştiu să înot şi de două ori era să mă înec. Lucram atunci, la finele anilor ’80, pe o insulă numită Păcuiul lui Soare, pe Dunăre, unde fusese găsit de unul dintre cei mai mari arheologi pe care i-a avut România, domnul Petre Diaconu, vechiul oraş bizantin Vicina. …

Citeşte articolul

Casa Popoului

O poveste adevărată

A fost odată, pe cînd secera s-a certat cu ciocanul, pe cînd prin cotloanele guvernului Roman se auzeau cuvinte precum „implementare“, „model suedez“, „MEBO“, „varianta Cojocaru de privatizare“ versus „Anghel Rugină“, pe cînd puricele comunist se potcovea cu un front şi vreo 2.000 de partiduleţe a cîte 251 membri bucata, cînd jamboanele purcelei zburau prin galantare şi pe străzi curgeau rîuri de bonibon, pantofi gregorio …

Citeşte articolul

Un fleac. M-au umilit

Preşedintele mai că dă să plîngă din nou pe umerii generoşi ai coafezei care îi alinia şuviţele, gîndindu-se la soarta sa ingrată, de Şef-de-stat-care-vrea-binele-supuşilor-care-nu-îl-merită. Oglinda îi întoarse chipul tras şi obosit de atîtea nedreptăţi. Cum, tocmai el? De ce, el care a condus „Biruinţa“, „Independenţa“, a rezolvat apoi toată flota, drumurile, pe Petre Roman, pe Stolo, vărsînd de fiecare dată o lacrimă sinceră? De ce, …

Citeşte articolul

POVESTIRI DIN STRADA MICĂ. Avort

Dimineaţa în care am mîncat pîine era sigur ceva luni sau marţi. Eram aşa de mic, de nu ştiam nimic. Dar totuşi, fără îndoială, vă spun: sigur era luni sau marţi, deoarece nu trăgeau clopotele şi luni şi marţi nu se îngroapă cu tragere de inimă şi de clopote, numai dacă e vorba de ceva special. Atunci locuiam lîngă un cimitir. A fost acea …

Citeşte articolul

Scrisoare deschisă pentru cine o citeşte şi pentru Vladimir Tismăneanu

De Vladimir Tismăneanu mă leagă o lungă prietenie şi o şi mai lungă pasiune comună – aceea a căutării, uneori cu aparenţe maladive pentru cei ce nu cunosc o asemenea pasiune, a trecutului nostru recent, a faptelor şi a semnificaţiilor sale. Asta în vreme ce cu toţii vrem, mai mult sau mai puţin, să uităm. Micile noastre înjosiri. Să uităm, de pildă, cum ridicam mîna, …

Citeşte articolul

Băsescu e mort

Mă tot gîndesc de o bună bucată de vreme la cel mai singur om din România. La Traian Băsescu. La tăcerea lui. O tăcere de-a dreptul asurzitoare. La singurătatea lui. Oare ce face el acum? Se uită la televizor? S-a mai spălat pe faţă în zilele din urmă? A mai vorbit cu soţia, cu fetele lui? Are cearcăne? Mai este în ţară, sau a …

Citeşte articolul

Mi-e milă de el

Cine nu știe povestea Împăratului gol, cea a lui Andersen, în care țesătorii minciunii au construit urzeala nevăzută a hainelor poleite, sub care acela ce conduce și defilează își ascunde adevărata ființă, iar un copil vine și spune că împăratul e gol? În România, în aceste zile, s-au arătat foarte mulți copii. Am văzut un copil cu pălărioară, cred că avea cam cincizeci de …

Citeşte articolul

De la Tecuci la Arcul de Triumf

Trenul de la amiază se strecura greu printre cîmpuri, la care mă uitam cu mirare – atîtea ciori nu am mai văzut de multă vreme, și parcă doreau să fugă de pe acele cîmpuri. „Acolo a fost grîu ori orz, acum tot din astea au pus“, m-am gîndit, și trenul, de la sine înțeles, voia să fugă și el, speriat de năvala păsărilor care …

Citeşte articolul

Oasele îngerilor

Cu cît mai departe eşti de obişnuinţe, cu atît acomodarea este mai grea. Dacă în tinereţe aceste depărtări au un miraj uneori aproape ezoteric, cu vîrsta ele dor într-un sens aproape fizic. Acolo, în aceste drumuri lungi, lumina zilei mi-a arătat nu doar alte chipuri şi alte încăperi, cum îşi titra Truman Capote un straniu roman despre o călătorie a sa în trecut, cît mai …

Citeşte articolul

Sub un cer violet

Istoria lui Teodor, zis Petrea a Icoanelor, şi a fratelui său, Avisalon

Unele întîmplări au darul de a fi învăluite, în cursul petrecerii lor, de o lumină aparte, ca un soi de placentă în care ele transformă încet semnificatul în semnificant, dezvoltîndu-şi înţelesurile pe măsura trecerii timpului. Şi astfel, întîmplarea devine istorie. E reţinută, comentată, devine un bun simbolic. Sînt însă asemenea istorii care, chiar odată născute, sînt abandonate, asemenea copiilor nedoriţi, ascunse sau ucise în faşă, …

Citeşte articolul

Muzeul „Vladimir Tismăneanu“

Cuvintele, scria Joseph Conrad, cum bine se știe, sînt marii dușmani ai realității. Ei bine, cred că aserțiunea este de departe cea mai potrivită pentru recenta inițiativă de partid, stat și institut în ceea ce privește crearea unui muzeu al comunismului la București, s-ar zice iminentă după determinarea pe care o arată promotorii acestui proiect. Eu nu cred că este altceva decît o altă …

Citeşte articolul