„Cehov: Sa punem putina muzica? Masa: Vreti sa dansati cu mine, Anton Pavlovici?“ Si dansul incepe, in acorduri de muzica militara. Sonurile se disipeaza difuz, impregnind ritmul interior al acestor personaje iesite parca dintr-o fotografie de familie usor voalata, enclava a unui timp ce razbate doar prin ecouri. O muzica misterioasa le leaga de sonoritatile venite din saxofonul povestitorului noctambul care avea o iubita la …
Adriana BARNA Concurs de imprejurari, Arcimboldo & Company Editura Aletheia, Bistrita, 2002, 58 + 50 p., f.p. Vi i-ati fi imaginat vreodata pe Mircea Dinescu si pe Gabriel Liiceanu ca manageri ai unor firme cu rezonata livresca – „Paradisul livresc“ si „Opus 1315“, caci cum altfel s-ar fi putut numi –, aflate intr-o confruntare acerba, arbitrata in spirit de fair-play de Pintilie? Sau …
Borcanasele ghidusei Anfisa, toata numai ochi scaparatori (Trei surori, regia Radu Afrim), risul voluptuos si frica tulburatoare, ghemuite in copila care fierbe la foc mic in ceaunul incins (De ce fierbe copilul in mamaliga, regia Radu Afrim), amintirile Ofeliei – liant perfect intre identitatile personajului si ipostazele rolului – dintr-o fantasmatica (i)realitate (Ich bin Ophelia, regia Sorin Militaru), latrina cu vise si privirile inocente ale …
Toma strimbindu-se ghidus ca sa strice poza cu Matilda si Geti – surorile lui –, Toma impozant cu o carabina pe umar, Toma copil, prins de nevoia, nu cea obisnuita resimtita de toti copiii, de a juca pentru a-i amuza pe cei din jur, pentru a le crea acea stare ce mai tirziu ii va fascina, apoi adolescent indragostit si matur. Toma, actorul cu acei …
Memoria vizuala, impregnarea unor scene undeva pe retina si distilarea lor o data cu fiecare developare este cea mai puternica forma de a surprinde instantaneul actului teatral. Si, in acelasi timp, una paradoxala, care dejoaca intr-un fel limitatea momentului. Parcurgi serial secvente activate tocmai sub insinuanta postulare a unui cadru dat. Si reusesti sa iesi de sub fixitatea lui – tributul unei arte dezarmant de …
Teatrul Luni, Arat bine azi? de Xavier Durringer. Regia: Ana Margineanu. Cu: Ada Simionica, Ioan Andrei Ionescu, Toma Danila. Muzica: Dorina Crisan Rusu Oare astazi sint ok? Arat cit de cit rezonabil? E mai bine decit ieri sau e doar o simpla aparenta? Fiecare dintre noi isi pune, mai mult sau mai putin constient, in fuga sau mustacind in tihna, aceste intrebari, …
Tompa Gábor este un regizor cu afinitate pentru tentaculara lume beckettiana. Un univers care isi intinde cirligele de supravietuire, chiar daca e afundat intr-o cumplita devitalizare. Personajele se afla constant intr-un unghi mort, privind de cele mai multe ori prin sparturi, ceea ce le atrofiaza vederea si deci orice mobilitate spatiala. Miscarile lor se intorc in focarul de unde au pornit si orice deplasare e …
Cred ca cea mai potrivita sintagma pentru a cuprinde fermentul ludic al celei de-a X-a editii a Festivalului International de Teatru de la Sibiu ar fi „melting pot“, un creuzet in care se amalgameaza formule de spectacol extrem de variate: ateliere, conferinte, spectacole de strada, conceperea unei burse de spectacole, lecturi, expozitii, proiecte interculturale etc. Toate suprapuse simbiotic printr-o necesara ancorare care ia pulsul artei …
Studioul de Teatru Casandra Spatiul vital de Israel Horovitz. Regia: Alexandra Badea. Scenografia: Ana-Iulia Popov. Cu: Adrian Anghel, Razvan Oprea, Carmen Florescu. Ma cheama Isbjõrg. Sint o leoaica de Havar Sigurjonsson. Regia: Gianina Carbunariu. Scenografia: Daniel Voinea/ Yusuf Nadir. Cu: Ioana Calota/ Madalina Ghitescu, Adrian Anghel, Ela Mocanu, Rolando Matsangos, Maria Obretin. Casandra, spatiul unde se coaguleaza energiile si ideile tinerilor creatori de …
Primatul anomaliilor in spatiul teatral romanesc este, din pacate, din ce in ce mai evident. Se resimte acut lipsa unei comunicari viabile si programatice intre creatorii de spectacole si receptorii lor. Cum se spune, fiecare pe limba lui, ceea ce face ca reteta stagnarii sa aiba toate ingredientele de rigoare. Cele mai multe spectacole plutesc in zona unei alarmante mediocritati, avind insa pretentia impunerii unor …
Teatrul Odeon – De ce fierbe copilul in mamaliga de Aglaja Veteranyi. Traducerea: Nora Iuga. Dramatizare si regie: Radu Afrim. Scenografia: Alina Herescu. Muzica: Ada Milea. Cu: Adriana Trandafir, Ionel Mihailescu, Antoaneta Zaharia, Pavel Bartos, Ada Milea, Oana Stefanescu, Pavel Bartos, Gabriel Pintilei. O rulota veche de lemn – extrem de sugestiv, afisul spectacolului – asemeni celei din La Strada lui Fellini, iesita …
Teatrul National „I.L. Caragiale“, Bucuresti. O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale. Regia: Grigore Gonta. Scenografia: Florica Malureanu. Cu: Mihai Calin, Dan Puric, Vlad Ivanov, Eugen Cristea, George Ivascu, Claudiu Bleont, Andrei Duban, Gavril Patru, Serban Ionescu, Marius Rizea, Tania Popa etc. Scrisoarea pierduta regizata de Grigore Gonta este aidoma dalmatianului care traverseaza scena din cind in cind: cu multe pete negre. Spectacolul nu …
Imagini developate cu repeziciune intr-un puzzle spectaculos. Regizori, actori, crimpeie din spectacole, structurind o montare care s-a impus de fiecare data prin stil si tinuta: Gala Premiilor UNITER. Pe 7 aprilie, suflarea teatrala a respirat usurata: premiantii au fost anuntati. Juriul format din actrita Mariana Mihut, scenografa Lia Mantoc, regizorul Stefan Iordanescu si criticii Doina Papp si Ion Parhon merita o bila alba. In primul …
Clubul Prometheus, Ich bin Ofelia, dupa o nuvela de Gertrud Fussenegger. Traducere si adaptare de Dan Stoica. Regia: Sorin Militaru. Scenografia: Alina Herescu. Cu Coca Bloos Ich bin Ofelia (Eu sint Ofelia) este unul dintre acele rare spectacole care te lasa cu respiratia taiata si aproape fara cuvinte. Iti capteaza atentia, te mentine intr-o concentrare organica, pentru ca in final transfuzia de energie …
Dramaturgia lui Werner Schwab, unul dintre numele de rezonanta ale dramaturgiei austriece contemporane, e taioasa si sfredelitoare, concentrata pe un tip de supravietuire la granita imundului, adincita in propria-i dezintegrare. Schwab traieste in proximitatea formulelor in descompunere si le articuleaza multiplele sensuri, incitante si socante pentru spiritele pudibonde. Scriitura sa este frinta, contorsionata, extrem de expresiva prin asocierea poeticului cu derizoriul si grotescul, iar personajele …
Radu Afrim este un cititor giumbuslucar, doldora de pozne nastrusnice in lectura. Se apropie cu un ochi foarte viu de textele pe care si le alege, le descompune sub lupa pentru a regindi totul intr-un puzzle care te lasa cu gura cascata, cuceritor, cu o imaginatie imposibil de ponderat, marsind pe un comic spumos. Intuieste exact nodurile semantice care pot fi speculate in diverse registre, …
Daca e nevoie de intuitie, inventivitate si deschidere pentru a face un spectacol de calitate, cu nerv si miza, atunci toate acestea sint necesare si in actul receptarii. Bransarea la ce este nou, sesizarea unor propuneri insolite sau in care se pot detecta tendinte mai putin uzitate, o anumita vitalizare de fond ar trebui sa fie reperele unei lecturi novatoare a spectacolelor de teatru. Juriul …
Teatrul „Radu Stanca“, Sibiu – Experimentul Iov. Adaptarea si versiunea scenica dupa Iov: Mihai Maniutiu. Regia: Mihai Maniutiu. Decorul: Cristian Rusu si Mihai Maniutiu. Costumele: Cristian Rusu. Coregrafia: Vava Stefanescu. Cu: Marian Ralea, Diana Vacaru Lazar, Ofelia Popii, Pali Vecsei, Florin Cosulet, Catalin Patru, Ovidiu Mot. Mihai Maniutiu este un regizor febril-reflexiv. Sondeaza continuu formule diverse ale teatralitatii, in straturile de adincime, cu …
Sa traiesti in proximitatea atitor fictiuni, sa devii tu insuti chip fictional, acoperind multiple registre si sensuri si sa ramii in acelasi timp nefiresc de firesc, anulind orice umbra de manierizare, cind poti sa aluneci negindit de usor pe o singura panta. Sa surprinzi, sa provoci, sa asamblezi piesele din puzzle mereu altfel si totusi numitorul comun sa ramina acelasi: talent si expresivitate. Sa nu-i …
Seria anomaliilor in functionarea primei scene a tarii se imbogateste pe zi ce trece. Ca si cum numarul directorilor nu era suficient – e adevarat, sase nu puteau satisface orgoliile autoritare in continua crestere –, Teatrul National a mai numit inca unul, in persoana domnului Alex Mihai Stoenescu. La doar doua luni dupa ce a scris o cronica ultraelogioasa la spectacolul Crima pentru pamint (in …
