Octavian SOVIANY

Ian şi Omar

După două volume de versuri care l-au făcut remarcat (Efectul calmantelor, 2014, şi Liderul grupei mici de la grădiniţa de stat nr. 2, 2015), mai multe premii literare şi nominalizări, precum şi o culegere de poeme apărută în Franţa, Dan Ciupureanu debutează în proză cu un roman tumultuos şi atroce: Omar şi diavolii (Polirom, 2017), care ne convinge, încă de la primele sale pagini, că …

Citeşte articolul

Romanul hedonist

Romanul Dorinei Georgescu, Ţărmul sculptat (Editura Semne, 2015), este una dintre acele cărţi care se pot citi cu plăcere, la sfîrşit de săptămînă sau într-o vacanţă (fireşte nu de cititorii împătimiţi ai lui Joyce!). Neîndoielnic autoarea cunoaşte destul de exact ingredientele din care se poate prepara un roman de succes: în cartea ei, există cîte puţin din toate, cantităţile sînt bine dozate, povestirea se desfăşoară fluent …

Citeşte articolul

YoYo sau omul cu două suflete

În categoria „autorilor blestemaţi“ se înscrie, neîndoielnic, şi George Vasilievici. Poet şi prozator, membru al grupului de la Constanţa, care a crescut sub pulpana protectoare a lui Marin Mincu, autorul s-a impus în poezie mai ales prin volumul Cerneală (Pontica, 2004), iar romanele YoYo şi Viseptol (apărut postum) îi aparţin unui prozator de certă vocaţie. Plecat dintre noi prin propria lui voinţă, în 2010, Vasilievici …

Citeşte articolul

Provinciala

Primele volume de versuri ale Adelei Greceanu Titlul volumului meu care mă preocupă atît de mult (1997) şi Domnişoara Cvasi (2001), îşi aveau centrul de greutate în mitul femeii-copil. Megafemeia, a cărei imagine domina producţia lirică feminină a epocii, avîndu-şi originile în poezia Angelei Marinescu era substituită aici de ipostaza „depotenţată“, trecută în cvasitate, a femininului, identificîndu-se cu „femeia-copil“, angoasată de misterul feminităţii, autoclaustrîndu-se în …

Citeşte articolul

Fata dracului şi Filocalia

Neîndoielnic, Cosmin Perţa e un scriitor cu personalitate, un reprezentant mai degrabă atipic al grupului 2000. A debutat în 2002, cu volumul de versuri Zorovavel, în care autorul putea să lase impresia unui manierist din familia spirituală a lui Claudiu Komartin, cu vocaţia travestiurilor şi a măştilor estetizante, în ale cărui poeme decorul mizerabilist este supus unor operaţii de „cosmetizare“ ce nu întîrzie să-i confere …

Citeşte articolul

Un homo apocalipticus

Nichita Danilov se diferenţiază de grosul promoţiei optzeciste, cultivînd un „lirism metafizic“, întemeiat pe tehnica aglutinărilor imagistice stranii, uneori dezvoltate narativ in fabule sau alegorii voit greu descifrabile, sugerînd tensiuni legate de sentimentul unei realităţi ininscriptibile, disimulate de policromia fenomenalului. Dacă unii dintre poeţii promoţiei anterioare (Almosnino, Fati, Abăluţă) erau preocupaţi de elaborarea unei „poezii a obiectelor“, lirica lui Danilov e una a trans-obiectului, care …

Citeşte articolul

Romanul unui poet

Nici George Geacăr (1953-2015) nu s-a numărat printre răsfăţaţii criticii de întîmpinare. Născut într-un sat din judeţul Dîmboviţa, a debutat editorial abia în 1997, cu volumul de versuri Întîmplări cu creierul meu (Editura Cartea Românească), volum care va fi premiat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Următoarele sale cărţi de poezie, cărora li s-a adăugat un eseu despre opera lui Marin Preda, îl vor confirma ca …

Citeşte articolul

Moartea lui State Broajbă

O ciudată lipsă de receptivitate din partea criticii continuă să plaseze într-un con de penumbră opera scriitorului braşovean Darie Magheru (1923-1983). Publicate în mare parte postum, prin strădania Editurii Arania, scrierile sale au trecut aproape neobservate de către comentatorii fenomenului literar – cu excepţia profesorului Romul Munteanu, care a consacrat un articol elogios romanului nemuritorul în solitudine şi durerea. O mai justă percepţie asupra poeziei, …

Citeşte articolul

O lume proteică

Reprezentant al grupului ’90, Radu Andriescu a debutat cu volumul Oglinda la zid (1992), căruia i-au urmat alte şase cărţi de poezie, ultima dintre, Metalurgic, publicată în 2010. După o tăcere de şase ani, poetul revine în forţă cu volumul Cînd nu mai e aer (Casa de Editură „Max Blecher“, 2016), considerat de comentatori „un roman domestic în versuri“ (Bogdan Creţu), care l-ar situa pe …

Citeşte articolul

O anatomie a fricii

E greu să mai spui ceva nou despre lirica lui Ioan Es. Pop, un poet aproape clasicizat, aflat mereu în topurile criticii de întîmpinare. Autorul a debutat spectaculos cu Ieudul fără ieşire (1994), una dintre cele mai bune cărţi de poezie publicate după 1990. Pe urmele lui Dimitrie Stelaru, poetul abordează aici masca unui desdichado în varianta lumpen, pentru care „viaţa se bea şi moartea …

Citeşte articolul

Din nou despre Judith Mészáros

După Îngeriada (1993), Judith Mészáros publică, doar un an mai tîrziu, We all live in a yellow submarine (Editura Euphorion, 1994). O aventură textualistă, dominată de schemele imersiunii, care evocă abolirea scriptorului în propriul său text, şi de imaginea navei, care, asemenea edificiului, e o figurare a produsului scriptural, propune autoarea şi în acest volum. Aici, „vehiculul textual“ satisface perfect dezideratul de a fi (cum …

Citeşte articolul

Îngerii papirosferei

Una din prezenţele poetice cele mai semnificative era, la începutul anilor ’90, Judith Mészáros. Născută la Salonta, în 1961 şi licenţiată în matematică, autoarea s-a afirmat cu două volume de versuri: Îngeriada (Editura Eminescu, 1993) şi We all live in a yellow submarine (Editura Euphorion, 1994). După apariţia acestor cărţi, care impuneau o voce poetică de o rară forţă şi autenticitate, Judith Meszaros, fiinţă misterioasă, …

Citeşte articolul

Poetul şi peretele alb

Poezia lui Vasile Petre Fati nu s-a bucurat pînă în prezent de receptarea pe care ar fi meritat-o. Poemele sale, ca şi ale multora dintre colegii săi de promoţie, de la George Almosnino, la Virgil Mazilescu sau Daniel Turcea, au surprins oarecum nepregătită critica de la sfîrşitul anilor ’60, mai receptivă la lirica ,,metafizică“ a lui Nichita Stănescu, Cezar Baltag ori Grigore Hagiu, care venea …

Citeşte articolul

Un Larousse apocrif

Puţini autori s-au dovedit, de-a lungul anilor, atît de prolifici şi atît de laborioşi precum Constantin Abăluţă. Scriitorul a publicat un număr impresionant de volume (a căror socoteală exactă presupun că n-o mai cunoaşte cu exactitate nimeni, poate nici chiar autorul), a abordat toate genurile (poezie, proză, teatru, eseu) şi a trecut cu dezinvoltură, pe parcursul cîtorva decenii, de la o formula poetică la alta, …

Citeşte articolul

Un manifest generaţionist

Unul dintre volumele de debut remarcabile din ultima vreme este cartea de versuri a Anei Donţu Cadrul 25 (Casa de Editură „Max Blecher“, 2015). Originară din Moldova de peste Prut, autoarea a absolvit Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii ,,Lucian Blaga“ din Sibiu, s-a numărat printre membrii fondatori ai grupării Zona nouă, iar în 2015 a fost printre cei şase tineri scriitori selectaţi pe …

Citeşte articolul

În căutarea firescului

Cu ani în urmă, scriind despre primele două volume de versuri ale lui Ştefan Manasia (Amazon şi alte poeme – 2003 şi Cartea micilor întîmplări -2005), aveam revelaţia unui spirit fantast, cîteodată barochizant, care încerca să transpună reportajul mizerabilist în registrul (superior?) al unei lirici „de viziune“, ce miza pe insolitarea perspectivelor şi a unghiurilor de percepţie. Fascinat de poezia „obiectelor mici“, Manasia se dovedea …

Citeşte articolul

Legile gravitaţiei

Svetlana Cârstean (semn, fără doar şi poate, al unei autoexigenţe superlative) şi-a amînat debutul editorial mai mult decît oricare dintre colegii săi de promoţie. Volumul Floarea de menghină, publicat în 2008, excelent primit de critica de întîmpinare şi distins cu laurii unor premii literare prestigioase, o impunea pe autoare ca pe una dintre reprezentantele de marcă ale grupului 2000. Au trebuit să treacă şapte ani …

Citeşte articolul

Tratat despre oboseală

Editura Cartier din Chişinău a publicat recent o excelentă selecţie din poemele lui Andrei Bodiu (Oameni obosiţi, 2016), realizată de Claudiu Komartin, oferind astfel, la doi ani de la dispariţia prematură a poetului, imaginea de ansamblu a unei creaţii de o remarcabilă originalitate. Reprezentant de notorietate al Şcolii de la Braşov, cristalizate în jurul lui Alexandru Muşina, Bodiu a debutat (alături de Simona Popescu, Caius …

Citeşte articolul

Un lirism imploziv

Pînă la un punct, Livia Ştefan se integrează în categoria „fetelor rele“ (cum îi place să spună lui Radu Vancu) ale promoţiei 2000. Versurile sale sînt „mînioase“, dar fără discursivitatea din volumele de versuri ale acestora; din poezia ei lipsesc crizele hormonale şi introspecţiile „ginecologice“, poemele sînt, în general, scurte şi lipsite de imagini spectaculoase, iar „răutatea“ ei este, şi ea, de o factură ceva …

Citeşte articolul

Starea de hiatus

Mariana Codruţ face parte din categoria autorilor „fără generaţie“, a celor pe care îmi place să-i numesc „franctirori singuratici“ şi care, indiferenţi la ultimele sau penultimele mode poetice, îşi caută, cu obstinaţie, de la o carte la alta, propria personalitate artistică. Volumul hiatus (Editura Paralela 45, 2015) cuprinde o poezie confesivă, din care lipsesc podoabele inutile şi modulaţiile patetice, concisă şi austeră, pe care autoarea ştie …

Citeşte articolul