Istoriografia română s-a dovedit ingrată, şi nu o dată, atît faţă de anumite zone ale trecutului – rămase într-o penumbră compactă –, cît şi faţă de unii dintre autorii de odinioară prin care şi-a făurit, totuşi, fizionomia pe care i-o ştim. Pentru prima parte a afirmaţiei de mai sus se pot aduce destule exemple, dar acum mă …
Rîvna cu care un politolog ca Vladimir Tismăneanu reconstituie istoria comunismului românesc într-o abordare multiplană este însemnul unei concepţii pornite dintr-o viziune şi un interes iniţial politologic şi filozofic faţă de lumea născută de marxism-leninism în aplicaţiile sale staliniste din România. Tismăneanu a ajuns istoric cu timpul, pornind de la analize experte, relevante pentru unele versiuni contemporane occidentale …
Nu întotdeauna ajungem la cărţile care ne interesează, îndată după apariţie. Nici ele nu străbat drumul pînă la noi mereu pe cea mai scurtă cale. Şi se mai întîmplă, alteori, să aflăm că o carte ne interesează pe neaşteptate, fără să o fi căutat, din pură întîmplare. Zilele trecute am găsit într-un anticariat volumul – aproape nerăsfoit – …
La prima vedere, ceea ce propune Dan Berindei în seria de Portrete istorice ale românilor. Domni, regi, eroi, cărturari, oameni politici, literaţi (Editura Compania, Bucureşti, 2009) este un şir de modele umane. Miza pariului istoricului va fi, aşadar, exemplaritatea, iar oferta făcută cititorului este de a-şi alege, dintr-o galerie special selectată, modelele întru românitate. Bătălia academicianului, purtată cu …
Sintezele pe tema revoluţiei române din 1989 s-au înmulţit, în ultima vreme, cu lucrări datorate istoricilor participanţi. Un aport la mai buna înţelegere a momentelor şi a răspunderilor distribuite inegal, uneori imprevizibil, în timpul marii turnuri din decembrie 1989, a venit din partea lui Alex. Mihai Stoenescu, de astă dată în calitate de intervieveur al lui Virgil …
O nouă ediţie din studiile de istorie socială ale lui Constantin Giurescu, de astă dată sub titlul Despre boieri şi despre rumâni (Bucureşti, Editura Compania, 2008, 270 p.), reia integral structurarea din volumul postum, apărut în 1943, a celor trei studii care l-au consacrat pe autor drept unul dintre cei mai importanţi istorici români ai straturilor sociale româneşti …
O premieră îndelung întîrziată – la două secole de la apariţia în serial jurnalistic şi la un secol, calendaristic vorbind, de la proiectul primei ediţii, abandonate – este cea prilejuită de tipărirea în volum, sub un titlu comun, a două cicluri de intervenţii în presă ale tînărului Nicolae Iorga. Astfel, din voinţa editorului Andrei Pippidi, „Opinii sincere. Viaţa …
Mă aşteptam ca măcar una dintre susţinerile lui Neagu Djuvara din scurtul şi elegantul său eseu teoretic, intitulat Există istorie adevărată? (Bucureşti, Ed. Humanitas, 2004, 146 p.) să stîrnească un val de dezbateri printre istoricii noştri şi în rîndul pasionaţilor de istorie. Reacţiile critice au fost însă mai degrabă şterse, iar dezbaterea a cam lipsit pînă astăzi. …
Apariţia istoriei literare semnate de Nicolae Manolescu încheie, după toate aparenţele, o epocă marcată de tirania modelului călinescian. Puţină lume a scăpat, între istoricii noştri literari, acestei matrici formative. I-a rămas în afara cercului de influenţă Adrian Marino, care a preferat să investigheze biografia ideii de literatură, şi nu avatarii concreţi ai literaturii înseşi în spaţiul românesc. …
Este nevoie de multă suficienţă pentru a exclude naraţiunile fără note de subsol, bibliografiile şi indicii din perimetrul istoriografiei. O asemenea atitudine puristă nu are nimic de-a face cu paradigma actuală a cunoaşterii, în care metodele şi mijloacele de expresie se intersectează în cele mai inventive moduri, în strădania lor de a aprofunda cît mai bine, dincolo de …
Reeditarea, de astă dată într-un tiraj de masă şi la un preţ moderat, a Arhipelagului Gulag, de către ziarul Cotidianul şi Editura Univers reprezintă un eveniment istoric pentru România, după cum o arată anumite semne. Unul dintre ele, ţinînd de dinamica pieţei de carte, este că tirajul s-a epuizat cu repeziciune, iar chioşcurile care vindeau romanul s-au văzut …
În Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiei (ed. a III-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Humanitas, 2008, 566 p.), iniţial o teză doctorală susţinută la Sorbona în 1972, Neagu Djuvara – singurul nostru teoretician de anvergură al istoriei, încă în viaţă – propune pentru conceptul de civilizaţie o definiţie pe cît de laxă, pe atît …
Încă nu e prea clar dacă în România sîntem într-o epocă postfoucaultiană sau abia acum ne familiarizăm cu moştenirea lui Michel Foucault. Transpunerea operei gînditorului francez în limba noastră s-a făcut relativ concertat în ultimul deceniu, după începuturi nu mai puţin notabile, din prima decadă de după comunism. Există totuşi, la noi, un public care l-a citit direct …
Ajunşi la al treilea volum din Explorări în comunismul românesc (Editura Polirom, Iaşi, 2008), Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir observă că „Seria de studii s-a născut ca o reacţie în faţa unei realităţi: amnezia socială. Analiza critică a trecutului totalitar a rămas, în toţi aceşti ani de după 1989, marginalizată, în pofida apariţiei atîtor studii …
Există multiple scriituri ale istoriei, moduri plurale de a concepe demersul celui care vizitează şi evocă trecutul (obişnuim să îl numim istoric pe acest om, dinainte de transformarea interesului pentru alte vremuri într-o ocupaţie specializată şi chiar mai devreme de formularea distincţiei între specialist şi diletant). Remarcat la timp de teoreticienii domeniului, acest amănunt se dovedeşte esenţial în …
Succesul pe care îl cunosc autorii şi titlurile ţinînd de ceea ce se numeşte „literatură inspiraţională“, de producţia formativă inspirată din experienţa marketingului şi managementului nord-american nu pot lăsa indiferent pe nimeni dintre cei care urmăresc, oricît de distraţi, seismica pieţei de carte. Este clar că asistăm, din acest punct de vedere, la introducerea în circuitul universal …
De cînd societăţile nealfabetizate au descoperit valoarea istoriei orale pentru reconstituirea trecutului, vechea semeţie a recursului exclusiv la documentele scrise – dinainte amendată, de pe vremea săpăturilor lui Heinrich Schliemann la Troia, şi de arheologie – a început să pălească. Iată-l însă pe istoricul filozofiei la treabă, pe un teritoriu ce părea să-i rămînă interzis pentru totdeauna: „...Anecdota …
Ce fel de istoriografie se scrie astăzi în România? Întrebarea s-a mai pus şi se va mai pune, iar răspunsurile la ea sînt multiple. Inspiraţia acestei interogaţii depăşeşte circumstanţele de moment şi vizează o urgenţă culturală, căci, în fapt, îndărătul ei se ascunde nevoia de elucidare a rădăcinilor unei practici istoriografice dominante, ale cărei trăsături s-au stabilizat începînd …
Nu doar o dată, în materie de scris istoric, declicurile au venit din afara mediului profesioniştilor cu normă întreagă. De astă dată, cel care pune punctul pe „i“ este un filozof, Michel Onfray. Încă din primele rînduri ale sintezei lui, O contraistorie a filosofiei (vol. I, traducere de Mihai Ungurean, Editura Polirom, Iaşi, 2008), privirea lucidă a autorului …
Discutarea meseriei, sub toate aspectele văzute şi nevăzute, nu este, nici în cazul istoricilor, o manie cauzată de imposibilitatea desprinderii de obiectul adorat. Lucrurile stau chiar invers, o astfel de preocupare întemeindu-se pe distanţa luată de profesionişti în raport cu domeniul lor de preferinţă. Cît de important este ca acest gen de îndeletnicire să aibă loc, se poate …
