Roxana SORESCU

Mică antologie culinară (IV)

Ce mănîncă şi ce beau personajele unui nepot de grec bucătar, fost berar la Bucureşti, fost comersant în gară la Buzău, prieten cu un vestit comersant de friptură de viţel în gară la Ploieşti

Berăria e locul socializării prin excelenţă. Bărbaţii singuri (neînsuraţi, cu soţiile plecate temporar) o frecventează fără greş, la fel colegii de serviciu, după orele de slujbă, ca să comenteze liber întîmplările zilei; dar mai ales o frecventează adepţii exprimării democratice a opiniilor politice. Berăria e forumul micului funcţionar, tribuna de la care el poate vorbi şi locul unde găseşte întotdeauna pe cineva care să-l asculte. …

Citeşte articolul

Mică antologie culinară (III)

Ce mănîncă şi ce beau personajele unui nepot de grec bucătar, fost berar la Bucureşti, fost comersant în gară la Buzău, prieten cu un vestit comersant de friptură de viţel în gară la Ploieşti Excesul n Un exces transformă în umilinţă şi ruşine plăcerea de a se hrăni a unei coane moaşe care vrea să-şi ofere în acelaşi timp şi bucuria distracţiei în plăcută companie, …

Citeşte articolul

Mică antologie culinară (II)

Ce mănîncă şi ce beau personajele unui nepot de grec bucătar, fost berar la Bucureşti, fost comersant în gară la Buzău, prieten cu un vestit comersant de friptură de viţel în gară la Ploieşti Personajele lui Caragiale sînt exact situate social şi istoric prin descrierea a trei tipuri de detalii, întotdeauna precise, exterioare şi imediat perceptibile: 1) cum se îmbracă personajele (mai ales personajele …

Citeşte articolul

Ce mînca şi ce bea la Berlin „nepotul unui grec bucătar“

Mică antologie culinară

Cele mai multe mărturii privitoare la preferinţele culinare ale lui Caragiale le avem din epoca berlineză, întrucît numai atunci îşi exprima dorinţele în scris, sub formă epistolară. Din perioadele anterioare trebuie să ne limităm la amintirile contemporanilor şi la gusturile şi obiceiurile culinare ale unui personaj numit (nenea) Iancu. (Cineva îşi amintea de exemplu că, atunci cînd locuia în Bucureşti pe strada Polonă, în casa …

Citeşte articolul

„Puţintică diplomaţie“

Jocuri cu mai multe semnificaţii într-un regim curat constituţional

Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip... trebuie să ai şi puţintică diplomaţie! Trahanache O scrisoare pierdută aduce în scenă trei generaţii de liberali: postpaşoptiştii, ramoliţii beneficiari ai gloriei trecute (Agamiţă Dandanache); liberalii solid instalaţi la putere în 1883 (Trahanache, şef politic al puterii locale, şi Tipătescu – prefect, reprezentant al puterii centrale); tinerii disidenţi liberali, independenţii, exasperaţi de imposibilitatea de a accede …

Citeşte articolul

Poveştile poveştii: „E scris adînc“

Creangă şi Caragiale au lăsat fiecare în manuscris cîte o poveste despre (pro)creaţie. Amîndouă poveştile au valoare axială pentru opera scriitorilor, amîndouă pot fi socotite emblematice pentru felul în care autorii lor concepeau lumea şi pe actorii ei. Povestea poveştilor, al cărei titlu este un genitiv cu valoare de superlativ, de tipul Cîntarea cîntărilor, „povestea cea mai frumoasă/ semnificativă dintre poveşti, rădăcina tuturor poveştilor“, …

Citeşte articolul

Poezia lui I.L. Caragiale

Pastişa şi parodia – ironia cu cel puţin două ţinte (Macedonski şi Eminescu reuniţi înMoartă!). Simbolismul – ţinta ironiei. (Spirit clasic şi clasicizant). Amîndoi fiii lui, Matei şi Luca, vor fi simbolişti, în proză şi în poezie. Satira politică, pamfletul politic. În Momente: ţinta ironiei – lumea reală, lume reală reflectată în presă; cititorii lumii reflectate – participanţi la universul real; scriitorul care ironizează lumea …

Citeşte articolul

ANUL CARAGIALE. O mică eroare?

Caragiale, orice tip de text ar concepe, excelează prin precizia detaliilor. Din piesele şi din proza sa, de exemplu, se poate reconstitui o perfectă configuraţie a traseelor cele mai frecventate din Bucureşti, de la Gambrinus la Lăptărie ori de la Iunion pînă dincolo de Stabilament, pe Dealul Spirii (Sfîntu Ionică, Podul-de-pămînt, Sfîntul Ilie Gorgani, Mihai- Vodă, de la Stabilament în sus...). La fel şi …

Citeşte articolul

B. Fundoianu – anii de ucenicie (II)

Dovada neîndoielnică a faptului că Ofir e un pseudonim comun ne-o furnizează republicarea textului, în traducere revăzută, cum de multe ori va proceda Fundoianu de aici înainte, a doua oară numele autorului şi acela al traducătorului fiind menţionate separat: Iacob Groper Peste ape (Romanţă) „Peste ape nici un murmur Şi copacii dorm visînd Printre florile grădinii …

Citeşte articolul

B. Fundoianu – anii de ucenicie (I)

Data debutului poetic al lui B. Fundoianu este acceptată astăzi a fi 1 mai 1914, cînd în publicaţia Valuri de la Iaşi apare sonetul Dorm florile, semnat B. Fondoianu. Au rămas cu un statut destul de neclar textele: Noapte de vară, Peste ape (apărute în revista Floare-albastră, Iaşi, 15 mai 1912), semnate I.G. Ofir, Creaţie (Floare-albastră, Iaşi, 15 …

Citeşte articolul

Numele scriitorilor

Unul dintre principiile de bază ale editării operei unui scriitor este respectarea iscăliturii acestuia. Nu este un principiu negociabil. Însă, de cînd piaţa literară a fost invadată de editori cu studii vagi şi experienţă puţină, se poate citi pe coperţile unor cărţi tipărite în tiraje mari şi cu preţ mic, deci foarte răspîndite, că sînt scrise de George …

Citeşte articolul

Cazul Sebastian. Nuanţe (II)

Sebastian, în articolul-bilanţ, nu rosteşte nici o vorbă de laudă îndreptată direct spre director. Şi nu numai pentru că dorea să dea cititorului iluzia obiectivităţii, ci şi pentru că nu ştia ce îi rezervă viitorul. Dar atunci, numai el şi Nae puteau înţelege asta. Primul paragraf al articolului situează ziarul în peisajul publicistic românesc. Merită citat in …

Citeşte articolul

Cazul Sebastian. Nuanţe (I)

„Şi mai sînt acele redescoperiri ale conştiinţei evreieşti despre care avem mărturii sfîşietoare în secolul nostru şi care atestă că ghetoul e imposibil, că asimilarea e imposibilă, că singura posibilitate rămîne necesitatea redescoperirii unui iudaism interior şi autentic.“ (Andre Neher, Cheile identităţii iudaice) Preliminarii Există chestiuni asupra cărora documentarea livrescă, oricît de strălucită ar fi …

Citeşte articolul

Receptarea la vîrf

George BACOVIA (4 septembrie 1881 – 22 mai 1957)

„[...] poetul simbolist transportă singurătatea în cavouri şi pune totul sub semnul unei culori unice care, în fapt, sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenuşiu). Care este simbolul memorabil, unde este marea poezie în aceste versuri care adună şi învîrt şsic!ţ asemenea detalii?: «Dormeu …

Citeşte articolul

Dictatura Dictionarului

Conflictul care a devenit public intre cercetatorii Institutului de istorie si teorie literara „G. Calinescu“ si directorul institutiei, fost presedinte al Academiei Romane, fost Eugen Simion, nu este decit ultima zbatere, cea mai spectaculoasa, din agonia cercetarii romanesti institutionalizate in domeniul literaturii. Moartea cercetarii, mai exact uciderea ei, a inceput acum mai bine de 30 de ani, in 1975, cu „reorganizarea“ institutelor de cercetare, din …

Citeşte articolul

Tertium non datur versus Capul de zimbru

- Capul de zimbru Naratiunea Capul de zimbru este singurul text publicat de V. Voiculescu dupa l945. Le-a fost citita lui Dinu si Corneliei Pillat in 1946 si a fost trimisa, in 1947, la un concurs al revistei Provincia din Turnu Severin, unde a obtinut premiul III si a aparut alaturi de celelalte texte premiate. Era iscalita V. Voiculescu, iar presedintele juriului, Victor Papilian, se …

Citeşte articolul

Starea cercetarii

Asa cum atit de just a subliniat dl. Presedinte Eugen Simion, cazul meu este unul emblematic. Asa incit ma voi stradui sa-l expun si sa-l analizez nu ca pe un accident biografic, ci ca pe un exemplu care va servi, poate, la imbunatatirea relatiilor in institutele de cercetare umaniste. Sper, de asemenea, ca prin interventia mea de astazi, care va fi cu siguranta urmata de …

Citeşte articolul

Colosul cu picioare de lut

„Scoala, cocoana, scoala… ca a venit libertatea la putere“ – Leonida

Monumentala constructie-kitsch intitulata Dictionarul General al Literaturii Romane este alcatuita din mari panouri de carton vopsit, alternind cu materiale recuperate de la demolari si consolidata cu caramizi produse in peste o suta de ateliere mestesugaresti, fiecare cu formula sa de fabricatie. In receptarea ei se mizeaza pe buna, traditionala functionare a celor doua principii de baza ale criticii de intimpinare: unul, sintetizat de intelepciunea stramoseasca: …

Citeşte articolul

Fisa de dictionar

Crohmalniceanu, Ov.(id) S., pseudonimul lui Moise Cahn (16 august 1921, Galati-30 aprilie 2000, Berlin), istoric si critic literar, prozator. Fiul lui Lazar Cahn si al Estherei (n. Leibovici), functionari. Dupa absolvirea liceului „V. Alecsandri“ din Galati (1931-1939), urmeaza studii de inginer constructor la Politehnica din Bucuresti, intrerupte in timpul razboiului si reluate apoi. Obtine diploma de inginer in 1947. In 1970 devine doctor in filologie …

Citeşte articolul