Şerban FOARŢĂ

SOFTUL ROMÂN. Bucureşti-Băile Herculane, via Drobeta-Turnu Severin

În 1978, mi-a apărut o carte de versuri, Simpleroze, cu un motto dintr-un poem de Max Jacob, Pour les enfants et pour les raffinés. Atît i-a trebuit Uniunii (a Scriitorilor, fireşte): cartea amintită este una „pentru copii şi tineret“! Considerată ca atare, a şi luat (cu alte două, parcă) unul din premiile de resort ale numitei instituţii, – pe care eram gata să-l refuz, dar, …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Presa!

Taxiul (o maşină d’acìa,-i ziceam eu) îl pescuisem pe Şoseaua Giurgiului, la ţanc. Staţiona în faţa blocului în care, de nişte zile, dormeam noaptea „pe jos“-ul garsonierei unor prieteni. – La Casa Scînteii, cît mai repede, vă rog! Şoferul, între două vîrste, freş, grizonat şi cu un aer de tehnician „ancien régime“ (cunoscusem unul ce lucrase,-nainte vreme, la „Malaxa“), îmi spune: „Facem ce se …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. „Cu pas mai mult hotărît, decît sigur“

Cu pas ca-n titlul ce-i un citat dintr-o schiţă a lui Caragiale, mă apropiam, iavaş-iavaş, de casă. Nu eram „topit de băutură“ ca, într-un sonet al lui Bacovia, confraţii noştri Edgar Poe&Paul Verlaine, dar nici prea treaz nu voi fi fost, ca unul ce se întorcea dintr-un local unde (ca să ne exprimăm cu eleganţă) consumase, pînă după miezul nopţii, cu nişte „filozofi şi …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Frizeria din colţ

La colţul străzii noastre, Gheorghe Doja, era o frizerie anonimă. Vitrina (estică) a ei dădea în piaţa fostă Lahovary (numită, ulterior, Bălcescu), dintr-un cartier central al Timişoarei. Atelierul de coafură masculină avea un aer ponosit; podeaua era veche, desfundată: riscai să te împiedici la tot pasul, făcînd, obligatoriu, slalom printre floştomoacele de păr; lumina, cenuşie şi meschină ca, indiferent de anotimp, a unei zile …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. PARVA NATURALIA ONLINENSIS

Dacă-i acceptă pe apicultori – albinelor, ecologiştii le displac. În satul Nagylok din districtul Fejér din Ungaria, un grup de 330 de iubitori ai naturii şi-ai culorii verzi, au avut ocazia să cunoască filantropia dragilor himenoptere atunci cînd, încălcîndu-li-se arealul, li se deranjează străvechile tabieturi. Ignorînd paşnica intenţie a iubitorilor naturii, albinele i-au atacat în forţă, pe optsprezece dintre ei obligîndu-i să se interneze în …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. O întrebare, un răspuns

Nu mai ştiu cine (nici în ce revistă, nici cînd, — dar sigur cu vreo trei decenii-n urmă!) mi-a adresat o întrebare stufoasă ca oracolul Sibilei (cf. Dante, Par., 33, 64-65) şi foşnind, din zecile-i de frunze, tot felul de posibile răspunsuri. Or, după ce voi fi supus-o la o tonsură forestieră (numită, în franceză, élagage şi, în… heideggeriană, Lichtung), din întrebare a rămas …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Alte noi apariţii la Editura Spectrum

● Romain Rolland, Au-dessus de la mêlée (col. Politică & Sport), – un ghid indispensabil oricărui jucător de rugby. Fanii acestui joc vag elitist (el fiind cam ceea ce este simandicosul bridge pe lîngă popularul pocher, – pe care, iată, nu-l transcriem, de popular ce este, poker) pot să-l consulte cu folos, şi ei. ● Henri-Julien-Félix-Rousseau le Douanier, Les Joueurs de …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Centenarul Caragiale: Conţina şi Tarotul (III)

În anteriorul meu articol, Conţina şi tarotul (II), fusese vorba despre măsluitori şi masle. Or, întrebarea ce se pune este dacă sînt, oare, maslele acestor ipochimeni, ale acestor carte parlanti, dacă vreţi, nişte, şi ele, simpli coloranţi: mărci „fixonomice“ superficiale, pigmenţi ai ochilor, ai părului, ai pielii (ca în cartomanţia suburbană), iar nu nişte caracteristici ale cutărui caracter (în sens şi hipocrato-galenic, şi …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Centenarul Caragiale: Conţina şi Tarotul (II)

Numele de familie al Didinei, concurenta Miţei, este Mazu, – vocabul ce va fi semnificat, în jargonul jucătărilor de cărţi, adaos, supliment, relans; ca şi, adverbialmente, în plus, mai, pe deasupra. E Zauberwort-ul însuşi prin care, „tachinînd“-o (fără să bănuie că face, astfel, o tipică anominaţie), o deconspiră, o demască, în plină mascaradă, Catindatul: „Să te joc o... conţină oarbă. [...] Pe două consumăţii şi-o …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Centenarul Caragiale: Conţina şi Tarotul (I)

Oricît de dizgraţioşi, infami sau cinici, eroii comicului Caragiale au, paradoxalmente, rezerve de candoare, unele ingenuităţi, „prostia“ lor, care ne şi forţează indulgenţa, făcîndu-ni-i, la limită, simpatici. Să fie un efect, acesta, al stării lor, iresponsabil-puerile, de inşi de dincoace de bine şi de rău? Dar tocmai puerii, Ionel sau Goe, aici, sînt foarte antipatici! Să fie consecinţa însăşi a „estetismului“ caragialesc, i. …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Centenarul Caragiale: Tablă de materii

Ceas unisex. Y-Pad copii. Pilotă. Crăciun Praga. Pachet sutiene. Aparat foto. Madrid. Predeal. Bran. Pernă. Încărcător laptop. Lenjerie de pat. Colier Shamballa. Colecţia MARI COMPOZITORI. Ochelari Ray Ban. Camera auto. Perdele. Prosoape. Lampioane. Lenjerie intimă sexy. Cuţit. Maşină tuns animale. Lenjerie de pat din bumbac. Curs Cambridge. Masă laptop. Corset slăbit. Viena. Trusă machiaj. Curs expert achiziţii. Excursie transalpină. Pilotă microfibră XXL. Tigaie grill ceramică. …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. 6/9

6/9 Ca număr de case, îs ăl mai sperjur: fac stînga-mprejur şi-s cînd 9, cînd 6. Prin mine se circulă ca pe banda lui Möb… Aduc a amoeb: mă multiplic prin virgulă (,) atunci cînd dă-n germen stabilul punct (.) Nu pot fi defunct căci n-am nici un termen, – că, poate, eu îs, dom’le, Yin-Yangu’ lui Nenea Iancu (să mori de …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Habeas corpus

Dictaturile în tonuri gri-beton, ca şi războaiele-n kaki (mai puţin acelea „în danteluri“; şi netăgăduind, se înţelege, marile amoruri inter arma, aceste cvasimistice pasiuni, ba nici chiar aventurile furtive sau „sărutările furate“), sînt, în principiu, anafrodisiace, – în ciuda fantasmelor de tip erotic compulsiv ce bîntuie printre monahi, printre ocnaşi, printre ostaşi (de unde şi versurile, bunăoară, ale sublocotenentului metec Guillaume de Kostrowitzky: „Deux fusants/ …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Dintr-un Spectacol cu Dimov

Dintr-un Spectacol cu Dimov „Toţi visează [...] să cuadreze cercul...“ Dan Barbilian Era, în loc de catedrală, o prismă dodecaedrală din clar cleştar, nu cu vitralii, imun la geruri şi mitralii, şi care se edificase într-un pustiu de alte case ale lui Dumnezeu sau ale unor fiinţe mai mortale, pe vremea cînd lui Saint Pierre i s-a substituit πR, (sfînt şi …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Cargocultul

Iată ce scriam, într-un jurnal, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani: Un grav simptom al decăderii/subdezvoltării spirituale (fie şi dacă explicabil prin deznădejde şi mizerie) a fost (va continua să fie), la noi, penibila vocaţie a unui soi de cargocult. De-a lungul a vreo cinci decenii, „Criştii speranţelor obscure“ (cum îşi numea Apollinaire propria colecţie de fetişuri, de statuete oceaniene) i s-au …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Postacii

Comentatorii ediţiilor on-line ale gazetelor, cîte mai sînt, actuale (nu mai puţin aceasta), poartă, într-un jargon recent, numele de postaci. Termenul (un nomen agentis, doct vorbind) provine, bineînţeles, din prelungirea cu sufixul -ac a verbulului la modă a posta, – tot astfel cum un răspîndac e cel ce răspîndeşte zvonuri, sau un cufundac o pasăre cu smoc (era să spun cu fundă!) ce-şi cufundă capul …

Citeşte articolul

Amintiri din Phoenicia

Pînă la Mica Ţiganiadă, fusesem un timişorean prin (ad)opţiune, care, ştia, desigur, că „Phoenix“-ul există, care-i ascultase primul disc, cel cu Hei, tramvai… şi cu Canarul, din anii inocentei mode „retro“. Nu eram, însă, un fan „Phoenix“, – ceea ce nu sînt nici acum, orice „fanism“ fiindu-mi străin dintotdeauna. Apoi, ca să fii fanul (fetişistul sau idolatrul) unui fenomen, trebuie să-l adori de la …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Fabule şi istorioare

● Un fluture, zburătăcind năuc, prin preajma unei lacome omizi, îi spuse: „Fluşturatico ce eşti!“. Omida, uitîndu-se jur-împrejur: „Vorbeaţi cu mine, domnu’?“. ● Ce-şi spun şopîrlele, sorindu-se alene,/ pe resturile templelor elene,/ cînd lin adie vîntul printre lauri?/ „Vacs! Noi i-am apucat pe dinozauri.“ ● Povestea cameleonului (de Jean Cocteau): Un cameleon, care se aşezase, din întîmplare, pe un pled scoţian, muri după un ceas. …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Rîsu-plînsu

Mă întrebai, monşer, deunăzi, cum îmi explic „umoarea negativă“ a autorilor zişi comici – între aceştia, uneori, eu însumi? Ei bine, dacă aş putea să-mi însuşesc întrebările pe care mi le pui, făcîndu-le, adică, ale mele şi, apoi, punîndu-ţi-le eu, e cert că ai putea răspunde mult mai bine la ele decît mine, hic & nunc. Ion Barbu disocia, nu mai ştiu unde, între problemele …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Molfologia (!) Curţii Constituţionale

Ce que l’on conçoit bien s’énonce clairement Boileau Pe treptele Curţii Constituţionale (am în vedere numai scara principală, de care fac nu toţi curtenii uz, – restul intrînd/ieşind prin găuri mai discrete), gazetarii,-n zilele din urmă, avut-au parte de atîta grobianism încît le-ajunge, cred, pentru tot anul. Un grobianism (pe gratis) cu toptanul! Mai întîi, dicţiunea defectuoasă, elocuţia fără elocvenţă, necesitînd, la …

Citeşte articolul