Cine pe cine trage
de sfoară sau pe sfoară,
nu este foarte lesne
de zis: oricum, nu pare
(o spun a mia oară)
a fi vreun leu ce rage,
mai dându-le şi plesne
cu laba peste crupă,
unde ţesutu-i fraged,
păpuşilor din trupă,
ca să le (când, în glezne,
au plumb) pună-n mişcare
Fiind un Puppenspiel,
acesta, altu-i şpilul,
mai dosnic, mai tiptil,
că până nici copilul
ălui carele este
(dintr-una dintre loje,
dar care, care, care ?),
stăpânul lumii-aceste
de-apatice fantoşe,
nu înţelege cum
le pune …