Bogdan-Alexandru STĂNESCU

Dacă Cinci minute pe zi, debutul în proză al Laviniei Branişte, la Casa de pariuri literare, atrăgea atenţia asupra unei scriitoare uimitor de mature şi de sigure pe instrumentele prozei sale, Escapada este un volum mult mai consistent, care marchează o evoluţie şi reuşeşte să creeze un contur psihologictip al personajelor sale, dar şi, îndrăznesc să spun, al autoarei în sine. Sînt în volum 19 …

N-am mai citit de mult atîta proză scurtă de calitate, şi toată venită întro perioadă la fel de scurtă de timp. Dacă săptămîna trecută scriam despre cartea excelentă a lui Augustin Cupşa, săptămîna aceasta revin cu un volum semnat de Florin Iaru, urmînd ca următoarele două săptămîni să le fie dedicate Laviniei Branişte şi lui Ionuţ Chiva.   Devin pe zi ce trece mai convins …

Foarte multe dintre observaţiile uşor de făcut, la prima mînă, despre cartea de proză scurtă a lui Augustin Cupşa riscă să fie platitudini. În acelaşi timp, platitudinile respective nu ar fi departe de adevăr. De exemplu, aş putea spune că autorul are un talent deosebit de a discerne furtunile din adîncul fiinţei umane, fără a fi prea departe de adevăr. Aş adăuga că are ureche …

Legat de categoria romanelor gay, şi despre ce cred eu în legătură cu ele, vă rog să citiţi cronica mea la Soldaţii lui Adrian Schiop. Nu vreau să mă repet. În esenţă, ce spuneam acolo, menţionînd cîteva nume de autori clasificaţi de critică drept scriitori gay, era că, aşa cum nu vorbim de - spre romane hetero, nu văd sensul lipirii de etichete. Passons…   …

În Vîrstele raţiunii, Florin Mugur îl întreabă pe Paul Georgescu de ce a renunţat la critica literară (a se citi: cronica de întîmpinare), mai ales că, îşi joacă Mugur toate cărţile bune în aceeaşi frază, se ştie ce putere deţinea Conul Paulică, a cărui cronică în două părţi l-a propulsat pe Nichita Stănescu pe prima scenă a literaturii noastre. Conul Paulică îi răspunde, pe jumătate …

„Another language in the body of a deer“ Ben Mirov   Chiar dacă Poker nu emana optimism, chiar dacă finalul deschis lăsa pista liberă premoniţiilor şi un vînt rece, întunecat mătura Cişmigiul acela apocaliptic, Poker. Black Glass este adevărata coborîre în infern a personajului pe care Bogdan Coşa a ştiut să-l lase abia schiţat în primul volum al trilogiei sale. Dacă Poker evolua în plan …

„E îngrozitor să te gîndești că viața noastră este o poveste lipsită de intrigă sau de erou, alcătuită din tristețe și cioburi de sticlă, din bolboroselile febrile ale unor divagații constante, din delirul febrei de Petersburg.“ Osip Mandelștam, Timbrul egiptean Tot căutînd nodurile stilistice la Flaubert, la Cehov, sub privirea abatelui Na­bokov, am început să mă gîndesc la existența acestor linii tematice …

Am petrecut două săptămîni în pădurea asta de o luxurianţă calculată (ce altceva e barocul?) unde dumnezeul invizibil, însă cert la fiecare pas, se numeşte Flaubert. Şi, oricît de mult mi-aş fi dorit să-ţi împărtăşesc imediat din rezultatele acestei expediţii, trebuie să mă întorc la scrisoarea marilor morţi, trimisă ţie acum ceva timp. Asociam atunci moartea cu plictiseala, intrarea într-un discurs existenţial liniar, cu …

Prozatorii moderni ar trebui să-i pupe picioarele lui Flaubert, atacă James Wood în How fiction works. Iar asta pentru că, în primul rînd, scrie criticul britanic, odată cu Flaubert, una dintre muncile prozatorului devine aceea de a deghiza cît mai bine intervențiile auctoriale în observații ale naratorului/personajului său. Decupajul din materia realității romanești poate trece drept realitatea în sine, atîta timp cît tu, …

„Fiecare psihanalist important găsește un principiu care să reguleze inconștientul, dar o face pornind cu un apriori care-i e propriu. Freud explică (a­proa­pe) totul prin sex. Dacă se mărginea să spună: Sexul e un lucru esențial pentru om – nimeni nu l-ar fi contrazis, și cam asta e tot ce pot reține eu din freudism. Dar, chiar dacă nu l-au spus la …

Deşi am început să urăsc în mod sincer introducerile plîngăcioase legate de starea naţiunii, nu pot să nu menţionez măcar că, în peisajul cultural actual, unde pagina 1 este ţinută, indiferent de anotimp, de politicile culturale – cu toate conotaţiile peio­rative ale „politicilor“ –, un eseu de calibrul celui despre care vreau să vorbesc nu are nici o şansă de a se …

Dragă Osip, Are şi ignoranţa avantajele ei. Unul dintre ele ar fi descoperirea tîrzie a unor bucurii (iar bucuriile tomnatice, cum ştii prea bine, sînt cu atît mai intense, ca nişte oaze descoperite într-un deşert ucigaş). Cum bucuriile mele (aş îndrăzni să scriu „ale noastre“) sînt, chiar în cazul în care le decupez din sfera organicului ori a sentimentelor, pur literare, mă voi opri astăzi …

Elegia ar fi genul poetic cel mai dezvoltat, susținea Brodsky în superbul eseu Footnote To a Poem, dedicat Marinei Țvetaeva... Nu aș băga mîna-n foc că motorul poetic universal ar fi in memoriam, însă pentru mine este cert că Moartea, sau diversele invenții menite a-i înfrunta spectrul, este adevăratul resort, principiul poetic incontestabil. În același timp, păstrîndu-mă atît în domeniul thanatic, cît și în cel …

Dragă prietene, Chiar dacă am luat joaca asta a noastră în serios, nu m-am aşteptat la implicaţiile nocive ale acestui epistolar: îndepărtarea de lume, un soi de răguşeală a minţii, impotenţă a organului comunicării, scufundarea spre continentele subterane ale melancoliei. Vorba poetului, Ielele, dînsele, nu se lasă gratis privite.   Ţi-am rămas dator cu un infern personal, să tot fie o jumătate …

Dat fiind că m-am întors la practica regulată, constantă a cronicii de întîmpinare abia prin 2010, a trebuit să-mi recunosc eșecul în a ține pasul cu întreaga producție poetică a anilor trecuți. Așa că am descoperit volumul lui Alexandru Mușina cu o întîrziere de nepermis. Cronica de față este o încercare de recuperare personală și un semn de apreciere față de acest volum, ignorat nu …

De fapt, s-au scurs mai mulți ani de cînd Robert Diavolul a părăsit Frăsineniul ca un tîlhar (chiar printr-o tîlhărie, de fapt)… vreo treizeci. Analepsele pe care naratorul ni le acordă îl înfățișează pocăit subit, gropar dedicat meseriei – un sfîrșit pe care parcă îl prevedeam Îngerului încălecat, în locul celui propriu-zis, demn de un road-movie gata să (re)înceapă. Dar, așa cum i-a stat bine …

„În Petropolul străveziu vom deceda, Aici, unde-i stăpînă Proserpina, Aerul morții-l bem, ca din ulcea, Și moartea tot mereu spre noi se-nclină.“   Dragă Osip… În Petropolul străveziu te-am urmat, dragul meu Osip, dar n-am găsit-o aici doar pe Proserpina, ci încăperi părăsite cu pereții încrustați de formele glasurilor care s-au ridicat ori au gemut odinioară. M-am lăsat vizitat de toate aceste morți, ca un …

Mare parte din textul acesta a fost scris la cald, a doua zi după întoarcerea de la Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Spun mare parte pentru că, inițial, era mult mai dur, cel puțin ca expresie. Între timp, însă, a apărut interviul luat de Ovidiu Șimonca lui Andrei Marga, iar ceea ce fusese, inițial, furie s-a transformat în stupefacție, apoi într-o stare pe care …

„…în definiția omului, a lui homo humanus, intră în mod obligatoriu libertatea – o noțiune ce nu se poate defini, dar pe care o simțim cu toții de îndată ce medităm la propria noastră condiție“. Alexandru George – Pro Libertate, Editura Albatros, 1999   Această libertate, condiție sine qua non a unei asumări existențiale a literaturii, dar și element structural identificabil în toată literatura …

Dragă Osip, Nastasia Filippovna nu adormise de mult timp. Nu putea să fi dispărut de prea mult timp. Întrebarea pe care mi-o pun, și pe care ți-o trimit și ție, oriunde te-ai afla, este dacă agitația ce pusese stăpînire pe Mîșkin în acea zi teribilă se datora unei presimțiri, iar dacă presimțirea este aceea a morții Nastasiei… Nu cumva starea aceea febrilă, agitația lui, semne …