Bogdan GHIU

„Oamenii îşi (îmi) povestesc suferinţele, care sînt extrase parcă din Dostoievski. Dar marea întrebare care mă preocupă este: de ce nu îşi convertesc suferinţa în libertate?“, am auzit-o spunînd recent, în cadrul uneia dintre ultimele emisiuni despre cărţi existente, încă, pe un post al serviciului public de televiziune din Franţa, La Grande librairie, pe laureata Premiului Nobel 2015, scriitoarea bielorusă Svetlana Alexievici. Într-adevăr, de …

În timp ce noi scriem, oamenii continuă să moară, clubul Colectiv continuă, parcă, să (ne) ardă, ştirile sînt numai despre asta. Tragedia aceasta nu produce tăcere şi stupoare, ci împărtăşire discursivă, aproape un fel de punere de acord, de deliberare colectivă implicită, spontană, asupra denumirii şi definiţiei a ceea ce ni s-a întîmplat (din) Colectiv, asupra semnificaţiei pe care se cuvine s-o dăm acestui eveniment. …

Aşa cum începusem să spun încă de săptămîna trecută, senzaţia persistentă pe care ţi-o induce prima (să sperăm) ediţie a Art Encounters – care, în ciuda formatului declarat, este altceva decît o bienală sau un tîrg: un mixt, in-forma cea mai potrivită pentru actuala lume a omogenizării în indistinct (sub supremaţia „designului total“, cum îl numeşte Hal Foster, adică tocmai supra-tema conferinţei mele de …

La sfîrşitul săptămînii trecute am fost la Timişoara şi Arad, la prima ediţie (ni se promite) a aşa-numitelor Art Encounters, unde, invitat să ţin o conferinţă, am profitat şi am vizitat cam tot ce e de vizitat. Ca întotdeauna, mai ales în ultimul timp, de cînd am început să prefer ca la marile evenimente (gen Bienala de la Veneţia) să nu mă mai duc …

Deschid carnetul, carnetul geme. Actualitatea nu este doar plină, ci de-a dreptul grea, încărcată. Şi cu cît „face“ mai mult sens, cu atît e mai grav. De obicei, noi ne plîngem de haos, de absurd, de lipsa de sens, de „dadaismul“ realităţii sau al actualităţii, dar abia acum ar trebui să începem să înţelegem că e mai bine aşa, că este de preferat – şi …

Un fenomen interesant, o operă şi o operaţiune încă neobservată şi neanalizată: Mircea Cărtărescu şi-a re-scris Levantul (care deja, în sine, este un trans-text joycian) în vederea traducerii. Este vorba de un fapt absolut unic, nou şi simptomatic, aparent minor, interstiţial, secundar, invizibil dar inevitabl, de auto-intermediere, de auto-traducere, self-mediologic, prin care un autor aparţinînd nu numai unei culturi mici, periferice, unei literaturi scrise …

Viaţa însăşi, în integralitatea ei, produce: transformare a fluxului vital, a procesualităţii existenţiale în producţie şi în cotaţie de piaţă. Acesta e telos-ul care ghidează, nu e realitate întru totul atinsă, dar asta pune în mişcare, mînă în luptă. Căci trebuie să ne reamintim permanent lecţia tehnică despre putere a lui Michel Foucault: împotriva „ipotezei represive“ în definirea puterii. De fapt, lucrurile nu sînt, tocmai, …

  Iată-ne intrînd în a treia săptămînă de reflecţii pe marginea noilor metamorfoze ale vecinătăţii şi ale locuirii în condiţiile hiper-globalizării urbane, care ne înghesuie, ne „compactează” și ne „împachetează” chiar dacă noi vrem să fugim cît mai departe unii de alții, punîndu-ne atîtea probleme şi provocînd inteligenţa colectivă să le soluţioneze nu numai creativ (adică adaptativ, supraviețuitor-subexistențial), ci şi înnoitor (adică încercînd să …

În faţa unui eveniment care riscă să nu fie doar un moment, o ruptură, ci o cotitură, ba chiar mai mult, mai specific, mai nou chiar, nu doar să schimbe istoria, ci să se facă, să devină ca atare, „aşa cum e“, istorie (istorie-mers, deplasare, exod, mutaţie în act, metafizică fizică), altfel spus să dureze, să se implanteze, precum actuala deplasare masivă forţată dinspre …

Vecinătatea se abstractizează, devine pur virtuală, actualizabilă brusc geopolitic: locuim planetar. Vecinătatea nu mai ţine doar de proximitate. Ne învecinăm cu întreaga planetă. În acest condiţii, vecinul devine Străinul pur şi simplu, încetînd a mai fi Celălalt. Teroare a vecinătăţii. Asistăm, aşadar, la o hiper-politizare non-statală, în acelaşi timp sub- şi supra-statală, a vecinului, a noţiunii şi a structurii de vecinătate. Vecinul amplifică fenomenul de …

Să fim cinstiţi şi să recunoaştem, de la bun început, ca pe o condiţie preliminară, oricît de neplăcută, de suprinzătoare: nu ne place să avem vecini! Dacă ar fi după noi şi dacă ne-ar sta în puteri, am prefera mai curînd să nu avem vecini, sau să-i refulăm cît mai departe posibil („în cuget şi-n simţiri“, virtual deci, dacă nu şi în spaţiu). Vecinul reprezintă …

Termenul de „soluţionism“ a fost lansat recent de către un cunoscut „disident“ tehnologic (aşa cum i s-a spus, ca un omagiu, probabil, adus originii sale est-europene, mai precis bieloruse, deşi, aparent, conceptul de disidenţă nu ar mai avea ce să caute într-o lume reputat post-totalitară, care îşi spune „deschisă“ şi „plurală“, deşi tocmai omogenizarea prin globalizare, care impune închiderea ideologică în neoliberalism ca normă unică, …

Am mai scris (şi, probabil, voi mai scrie) despre aşa-numitul intercept, ca atenţie şi vigilenţă publică, civică, de esenţă auditivă, concept etico-politic intermediar sau poate chiar mobil, deplasabil, neaşezat, de plasat undeva (unde însă?) în aceeaşi serie cu perceptul şi conceptul, între intelect şi afect. Trebuie să învăţăm să avem răbdare să ne a(u)scultăm unii pe alţii, ascultarea este implicit auscultare, simţ clinic, simptomele care …

Aşa-numita „lege antilegionară“ (pe numele ei oficial complet, pentru cine are, totuşi, nevoie de informaţii, eventual ca să citească textul propriu-zis: „Legea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii“) ar fi trebuit să producă încîntare şi …

Cum trebuie înţeles în mod adecvat oraşul actual? Cum trebuie el perceput? În ce fel, pe ce canale se cuvine, este bine şi, mai ales, folositor să ne raportăm la oraş? Ce este, din perspectiva subiectivă a fiecăruia dintre noi, un oraş, în cazul nostru, Bucureştiul?   Oraşul sînt ceilalţi. Într-o formulă devenită (şi rămasă) celebră, Jean-Paul Sartre spunea că „Infernul sînt ceilalţi“. Nimic …

Valorile compun reliefuri: asemenea realităţii şi lumii înseşi, atunci cînd se poate spune că au valori, altfel spus calităţi, diferenţe, nuanţe, profunzime, tactilitate cognitivă şi morală. Pictura lui Victor Man reprezintă atît pentru cultura română, dezesperant de verbioasă pentru că, încă, preponderent logocratică, adică literaturocentrică, cît şi pentru angajamentul acesteia în cultura lumii actuale, o astfel de metanuanţă ultimă, pe cît de fină pe atît …

Grecia întoarce lumea pe dos, şi bine face. Fie şi doar pentru faptul de a fi perturbat falsele evidenţe, de a fi făcut să se ridice covorul fermecat al aparent sanitarizatei guvernări a Uniunii Europene pentru a ne face să vedem nu, desigur, gunoiul curent al politicii – ar fi răutate şi o eroare să spunem aşa, căci politica asta este, aşa e –, ci …

Rareori ai impresia certă că desfăşurarea unor evenimente, cronologia unor zile şi nopţi este istoria însăşi, că, altfel spus, scările şi mai ales ritmurile de magnitudine şi de aprehendare (micro, mediu, macro; viaţă individuală, epocă, istorie; istorie, eveniment etc.) se suprapun vertiginos, indentificîndu-se, telescopîndu-se halucinant, revelatoriu. Am ingerat cumva droguri? Sîntem într-o pasă şamanică? Ce trăim? Ce ni se întîmplă? Numai la revoluţii mai apare …

Deşi ştiu că scrierile poeţilor, altele decît poeziile propriu-zise, sînt rareori citite, iar atunci cînd sînt totuşi citite, rareori sînt luate în serios, adică citite altfel decît ca nişte curiozităţi de rang marginal, ca nişte rătăciri, ca nişte abateri şi dezertări de la misiunea principală, aceea de a scrie, cuminte, literatură, neîndrăznind să transpui capacităţile poeziei în afara sanatoriului strict al genului istoric cu acest …

Conflict (politic) Grecia-UE, atentate cvasisimultane, refugiaţi, crize, crize, crize: Criză. Comunism, capitalism, neoliberalism, neocomunism, Syriza, Podemos, criză financiară, criză a democraţiei, populisme, globalizare: complexitate. Valuri-valuri şi straturi-straturi de Identic diseminat tocmai pentru a putea converge, încercui, asedia mai bine falsa atenţie, dresînd-o. Ultima săptămînă, ultimele săptămîni, ultimele zile ale săptămînii trecute, ca şi aceste zile, toate zilele, zi de zi, sînt tot mai mult o …