Călin DAN

Difuzarea în samizdat a celebrului (astăzi) eseu al lui Václav Havel, Puterea celor fără putere, scris în octombrie 1978, marchează pentru societatea cehoslovacă începutul unui proces lent de ieșire din depresia în care fusese cufundată cu zece ani mai devreme. Tot în 1978 are loc cea de-a doua acțiune explicit periagogică a lui Kovanda: xxx, Mi-am dat întîlnire cu niște prieteni… stăteam într-un mic grup …

Pe 16 ianuarie 1969, Jan Palach, student la Facultatea de Istorie și Economie Politică a Universității „Carol“ din Praga, și-a dat foc în Piața „Sf. Václav“, în semn de protest față de invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia (august 1968). Pe 19 noiembrie 1976, Jiří Kovanda, arhivar și artist, se lasă fotografiat în aceeași piață, din spate, în picioare, cu brațele desfăcute …

Mă folosesc de un text publicat pe internet de dl Ionuț Cioană, referitor la expoziția Triaj (MNAC, parter, noiembrie 2016-octombrie 2017), pentru a aduce în discuție cîteva dintre problemele cu care se confruntă muzeografia artei contemporane în România. Pe dl Cioană îl știu de pe vremea cînd ocupa un birou la Centrul Internațional de Artă Con­temporană (CIAC); era o prezență liniștită, aparent nefrămîntată de destinele …

Unde se află centrul de gravitație al societății în timpuri frămîntate precum cele care au pregătit dispariția Republicii? Cum se construiesc reperele morale? Și de către cine? Etosul societății romane este dat de traiectoria militară a carierei. Ascensiunea politică nu e garantată de cariera militară, dar nu poate avea loc (sau este limitată) în absența acesteia. Întreaga societate se supune dinamicii conscrip­țiilor, armata îndeplinește funcții …

În timpul Republicii, Roma antică era obsedată de separarea puterilor. Senatul, tribunii, prefecții, colegiile pontificale, consulii – totul era supus unor reguli elaborate cu minuție ritualistică, menite să consolideze și să apere cultul suprem – Res publica. Normele erau stabilite, pe de o parte, pentru a ține în frîu ambițiile personale ale politicienilor și, pe de altă parte, pentru a oferi un model moral coercitiv …

Eduardo Chillida nu este un artist de mare anvergură internațională. Dar este un intelectual cultivat, un explorator al materialelor consacrate de istoria artei, un explorator al formelor și tehnologiilor – și, foarte important, un reprezentant tipic al sensibilității estetice pe care îmi permit să o numesc iberică, pentru a nu intra într-o discuție nelalocul ei despre diferențele regionale din Spania. Un sintetism formal și, în …

Ziua în care am dispărut într-o altă dimensiune: Era toamnă, cu soarele și ceața alternînd pe plajele de la San Sebastián, unde oceanul împinge mase cenușii de apă împotriva digurilor de culoare sîngerie. După plimbare, inspirat de forfota pieței de pește, am luat un aperitiv și un pahar de cava la terasa unei bodegi, loc unde m-au reperat cîțiva dintre colegii de călătorie. Mi-au făcut cu …

În anii comunismului de suprafață, existau două mese la care nu se așeza nimeni. Una – la restaurantul Casei Scriitorilor din București, acel sarcofag arhitectonic de pe Calea Victoriei, din coasta Muzeului Colecțiilor de Artă. Acolo, în colțul de unde putea domina toată haita de bețivi zurbagii, prezida la orele prelungite ale prînzului leoninul silențios Eugen Jebeleanu, poet de partid mîntuit prin tragedia dispariției premature …

Altă poveste. Capibara și Bivolul ocupă un tăpșan înconjurat de ape în mlaștinile pline de crocodili ale ținutului Zapata. Viața e liniștită, Bivolul e șef, Capibara se bucură de administrarea lui leneșă asupra teritoriului. Bivolul paște și rumegă. Capibara mănîncă iarba pe care bivolul o lasă în urmă, nepăscută. Capibara culege cu delicatețe semințe din balegile lăsate în urmă de bivol. Seara, cînd se lasă …

Un om, nevasta lui și copilul lor merg la tîrg să vîndă un măgăruș. Familie săracă, măgarul singura avere, de care trebuie să se despartă. Ora e mică, drumul e lung, tîrgul departe. Pe drum – sate. Cei patru merg pe jos, agale, dar temeinic. Copilul e somnoros. Părinții sînt tăcuți. La o poartă, un moș trage din țigară. Măi oameni buni, da’ nu vedeți …

Nu e greu de înţeles de ce spectacolul invadează progresiv spaţiul expoziţional; nu întîmplarea (happeningul), nu performanţa (performance), ci spectacolul cu aspiraţie de mesaj. Dacă întîmplările anilor ’60+ erau instigate de artişti şi lăsate să se desfăşoare conform unei impredictibilităţi controlate, publicul fiind deopotrivă materie şi operă, dacă performanţele anilor ’70+ erau minuţios pregătite, publicul avînd rolul de participant asistat, ne aflăm acum în punctul …

Prima mea întîlnire cu universul lui Angelin Preljocaj a avut loc în primăvara lui 1990, la Saarbrücken, în cadrul Festivalului Perspectives. Am ajuns acolo cu totul întîmplător, în urma diligenţelor unui fost coleg de şcoală, inubliabilul Christian Caimacan, care a fugit din România în anii ’80, ascuns în closetul unui tren internaţional, pentru a deveni unul dintre programatorii acestui longeviv festival. Christian a aterizat în …

Muzeul Naţional de Artă Contemporană – MNAC Bucureşti – a fost înfiinţat în anul 2001, prin fuziunea dintre Oficiul Naţional pentru Documentare şi Expoziţii de Artă (ONDEA) şi Departamentul de Artă Contem­porană din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României – MNAR. Departamentul MNAR avea o istorie scurtă, fiind înfiinţat în 1994 pentru a acoperi ceea ce se percepea la data respectivă drept o lacună …

Primul contact cu opera lui Liviu Stoico­viciu l-am avut în anul 1980, cu ocazia unei cronici de serviciu scrisă, dacă nu mă înşel, pentru revista Arta. Regretatul Mihai Drişcu, sub a cărui îndrumare amuzat-ironică încercam să intru în liga matură a criticii de artă după un stagiu în presa studenţească a vremii, m-a trimis să văd o expoziţie la Galeria Căminul Artei (etaj), insinuînd că …

Kurtoskolacs Károly Cartofi la sombrero Ojă la litru Pantofi recomandaţi de Naşu’ Fotografii cu magnet Vată de zahăr Vată uriaşă Icoane sfinţite Icoane cu magnet Clătite Trăiască berea! Tablouri de 8 lei Terasa Cristal La Şerban Cercei 1 leu bucata Rochii 10 lei Alifie puterea calului (vindecă orice) Sarailie Salam de biscuiţi Icoane lucrate manual Toate obiectele sînt sfinţite Doctor Fish spa Vrei clătite Lasere 30 lei Gabrielle colection Cinema 7 D Pizza sensation Expoziţie blănuri naturale Plăcintărie ardelenească Esenţe auto Porumb fiert Porumb copt Izvorul minunilor Imperial autoservire Imperial pizzerie Imperial restaurant Imperial gelaterie Cadouri pentru toţi Cofetăria San Angelo Gogoaşa înfuriată Diamond ballroom Petreceri …

L-am cunoscut pe Ulay în timpul vernisajului la Manifesta 1, Rotterdam. Întîmplător, am luat micul dejun împreună, ceea ce a dus la o lungă conversație despre relația lui cu Marina Abramovic. Ulay era o persoană dincolo de autoritate, sever, calm, extrem de atent în jur. Atitudinea lui, fizică în primul rînd, exprima autocontrol, dar era invitantă, provoca în mod ascuns dialogul. Discuția despre Ulay-Abramovic a …

Pe Doina Ruști am descoperit-o în teancul prăfuit de România literară care mă așteaptă de cîte ori mă duc acasă. Fragmentele de proză publicate în reviste nu mi-au inspirat niciodată încrederea și nici nu mi-au stîrnit curiozitatea. Literatura se citește, pentru mine cel puțin, altfel. Există însă un gen de atenție periferică, manifestată sporadic, în momente cînd ochiul alege de pe pagină un fragment de …

Tentaţia decorativismului în înşiruirea de citate extrase din Histoire de la décapitation (Paul-Henri Stahl, P.U.F., 1986) mă duce cu cîteva decenii înapoi, la perioada liceului, cînd citeam pe deasupra, cu mirată fascinaţie, fragmente din Caietele Princepelui, şantierul literar al romanului Princepele, publicat foiletonistic de către Eugen Barbu, în revista Săptă­mîna. Exhibarea savuroasă a unor interminabile fişe de lectură bloca, de fapt, cunoaşterea printr-un act narcisist, …

În grădina Mariei S. totul decurge firesc, gravitațional. Merele se sparg cu un pocnet înfundat pe caldarîmul peronului din fața casei. Nucile fac și ele urme, negre, la contactul cu dalele cenușii. Omizile verzi coboară vertical după micul dejun, din coroana pomilor, derulînd un fir transparent de mătase salivară, și aterizează la punct fix în iarba umedă, ca niște alpiniști experți. Pe zidul dinspre sud, …

Într-una dintre pendulările etilice ale anului 1986, undeva între „Caraiman“ (pentru cunoscători „Salonul spaniol“) și restaurantul Casei Scriitorilor – acești doi poli ai peripatetismului nostru de sfîrșit de epocă –, cineva (cred că Șerban Anghelescu) a rostit cu misterioasă înfiorare: Istoria decapitării. Era titlul incredibil al unei cărți recent apărute la Paris și care, şi mai incredibil, era semnată de un cercetător român nu de …