Geo ŞERBAN

Abia începută vacanța pariziană, ispitele asaltează din toate părțile: muzee permanente, unde nu izbutești niciodată să epuizezi oferta, expoziții temporare seducătoare, nenumărate divertismente estivale în aer liber, pentru a nu mai vorbi de nesfîrșitul spectacol al străzii, sub efectul invaziei de turiști pe marile bulevarde, la mesele cafenelelor direct pe trotuar, un frenetic du-te-vino la gurile metroului, în stațiile de autobuz și prin fața …

Ani şi ani, Adrian Rogoz a furnizat prototipul insului „cu capul în nori“. Întîlnit pe stradă, lăsa impresia, mai tot timpul, că ar fi oarecum năuc, robit planurilor pe care le punea la cale, detaşat de tumultul cotidian. Dacă nu era distrat, era aferat; ceea ce însemna cam acelaşi lucru, fiindcă preocupările lui mergeau simultan în multiple direcţii, iar această diversitate a proiectelor sale …

Înainte de a se alătura colegilor de generație la alcătuirea revistei Studentul Român– unde-i întîlnea, în 1946-1947, Paul Cornea, Henri Wald, Gheorghe Brătescu, Barbu Câmpina și Babu Ursu, Mihail Petroveanu își verificase registrul de înzestrări necesare criticului literar chiar sub auspiciile profesorului G. Călinescu, în coloanele săptămînaluluiLumea, îndată după lansare, la începutul toamnei 1945. În octombrie de-acum, putea fi întîlnită semnătura debutantului Petroveanu în …

O dedicaţie pe o carte scoate exemplarul din anonimatul tirajului pus în circulaţie. Pagina de deschidere cu autograful autorului îi conferă volumului caracter de unicat, spre deliciul colecţionarilor, întotdeauna la pîndă după asemenea „trufandale“, cum le numea împătimitul bibliofil Şerban Cioculescu. Cu cît e mai vechi volumul inscripţionat, cu atît îi creşte valoarea de trofeu într-o bibliotecă personală. Nu puţin contribuie raritatea tipăriturii la …

Uluitor în comportamentul şefului Statului nostru este că, după ce s-a lansat deunăzi în aprecieri profund eronate asupra unor scadenţe istorice, respinge, sfidă-tor, luările de atitudine ale unor prestigioşi intelectuali, îngrijoraţi de consecinţele nefaste pentru demnitatea prezidenţială. Imediat, în seara lejerei conversaţii televizate cu gazetarii Ion Cristoiu şi Robert Turcescu – asistenţi senini şi chiar amuzaţi pe seama degringoladei retorice agravate prin pasivitatea lor –, …

Recunosc de la distanţă plicurile mari, colorate orange, care-mi vin de la Vera Călin, aproape cu ritmicitate de metronom, de peste zece ani. N-am nevoie să mai verific adresa expeditoarei. Din Los Angeles, din zona vestică a nesfîrşitului bulevard Olympic (nr. 5511), capăt la două, trei luni un calup inedit de foi manuscrise, continuare la suita de „însemnări californiene“ prin care le făcea o surpriză …

Cît bine fac îndemnurile de a suspenda rutina ocupaţiilor sedentare, măcar din cînd în cînd, ca să explorezi colţuri din oraş mai puţin frecventate!   E duminică dimineaţa, mă las corupt de soţie, amatoare de raiduri improvizate. Amîn să duc la capăt textul început, îl abandonez pe Costică (e numele hîrşitului meu computer) şi hai spre Filaret, să cutreierăm cartierul la pas, după o poftă …

Cine ar fi putut întrevedea în junele Dolfi Trost – aflat încă pe băncile liceului din Brăila la vremea cînd cuteza să traducă pe Eminescu în franceză – un viitor susţinător al aventurii suprarealiste, iniţiator şi coautor de texte ajunse a trezi entuziasmul lui André Breton? Nici silitorului adolescent n-avea cum să-i treacă prin cap, după isprava făcută publică, la 1931, în timida foaie locală …

Recentul film documentar, realizat în tandem de Radu Gabrea şi Costel Safirman, despre prestaţia artistică a Teatrului Baraşeum – reală formă de rezistenţă împotriva prigoanei antievreeşti pe vremea celui de Al Doilea Război Mondial – aduce în actualitate desfăşurări ale istoriei cu destule aspecte încă insuficient explorate. Nici chiar merituoasa monografie a lui Israel Bercovici – O sută de ani de teatru evreiesc în România …

Scăpată în al doisprezecelea ceas de furia aneantizărilor ceauşiste, strada Mântuleasa se confruntă azi cu viclenele manevre ale hrăpăreţilor imobiliari. În intenţiile conducătorului unic, se pare că ar fi urmat ca vechea stradă să devină o arteră aptă a prelua traficul intens din zona Dîmboviţei, înlesnind, operativ, absorbţia circulaţiei, prin Calea Moşilor, spre Obor, Colentina, Voluntari. Locuitorii de la răspîntia Căii Călăraşilor, unde începe Mântuleasa, …

Zilele acestea, a trecut în nefiinţă profesorul de limbă şi literatură română Ion Oana. Dispare încă unul dintre cei cîţiva semnatari ai faimoasei scrisori din 1943 către E. Lovinescu, adusă la cunoştinţa publicului în ziarul Viaţa, cu data de 13 mai, şi rămasă ca document fondator pentru constituirea „Cercului literar de la Sibiu“. Nucleul de iniţiativă era constituit din studenţi ai Universităţii clujene, vremelnic …

De nenumărate ori am fost în tîrgul de la capătul tramvaiului 21. Era în perioada începuturilor tranziţiei şi acolo, unde se termină Colentina, abundau chilipirurile în materie de îmbrăcăminte. Curgea puhoi de lume, sîmbăta şi duminica, dornică să profite fără cine ştie ce investiţii. Scoteai sau nu scoteai bănuţul din buzunar, te alegeai cu bîlciul tocmelilor, dacă cedai ispitei de a intra în jocul negocierii …

Comoditatea blugilor unisex amenință să uniformizeze aspectul de toată ziua al orașului. E minune să mai zărești o fustă pe stradă. Fetele se iau unele după altele și se pierd de-a valma printre băieți.  Într-un grup mixt, ajung, încet-încet, să se confunde. Moda pantalonului vîrît în cizmă anulează, aproape, individualitatea făpturii, cu distincția hărăzită de regulile firii. Nimic de zis, e practic pe vreme …

Mult timp, ceea ce s-a știut despre Paul Păun se reducea la informațiile furnizate de Sașa Pană. În memoriile acestuia (Născut în ’02, București, 1973), P.P. era pomenit la grămadă – alături de Aurel Baranga, Gherasim Luca, Sesto Pals, Perahim –, printre „algiști“, cam a „cincea roată la căruță“, participant pe ultima sută de metri la înjghebarea grupului care lansa, în toamna lui 1930, …

I se argintase părul aproape complet, asemenea unei respectabile bunicuţe, cînd Emilia Şt. Milicescu mai putea fi întîlnită în sălile de lectură ale Bibliotecii Academiei Române. De parcă ar fi trebuit să semneze condica de prezenţă împreună cu salariaţii instituţiei, venea dis-de-dimineaţă. Niciodată obosită, niciodată plictisită Păstra, din lunga sa carieră profesorală, cultul respectului orelor de muncă, preocupată să nu irosească timp. O …

Scriu, în două numere consecutive, despre două editoare excepţionale: Marta Anineanu şi Emilia Şt. Milicescu.   S-a întîmplat să remarc, în condiţii variate, capacitatea feminină superioară de a duce la capăt obligaţii asumate în specialităţi unde se cer, preponderent, abilităţi filologice de a buchisi un document în vederea restituirii prospeţimii lui iniţiale, cu o răbdare efectiv îngerească. S-ar putea numi zel, cu condiţia de …

Era ciudat cît de uşor întorcea spatele Marcel Breslaşu aproximativei notorietăţi dobîndite în intervalul interbelic. Se ştia că debutase chiar din perioada şcolarităţii cu adaptări (după Heine) ori mici încropiri versificate de circumstanţă, risipite în paginile revistei pentru tineret Cuib spre Răsărit, cu un profil sionist. Abia împlinise 15 ani, cînd se alinia programului publicaţiei: „C-am fost pribegi“, „Ghettoul“, „Zion“. Încurajat de …

A fost o vreme cînd priveam uimit asemănarea dintre profesorul Tudor Vianu şi fiul său Ion, actualul autor al fermecătoarei cărţi Amor intellectualis. Adolescentul de altădată, zărit pe culoarele Bibliotecii Academiei Române, avea leit chipul părintelui: acelaşi surîs bonom, aceeaşi conformaţie corporală, un fel identic de a călca rar, măsurat, puţin alene. Cu trecerea anilor, suprapunerile de efigie s-au mai estompat. Oricum, astăzi figura …

În viaţa de toate zilele era ştiut, după cum atestau actele de stare civilă, drept Marcel Avramescu. Dar, cînd a ales să adere la tagma literaţilor, şi-a zis, pe rînd şi uneori concomitent: Ionathan X. Uranus, Mark Abrams, Ştefan Adam, Adrian Omu şi încă în alte feluri, pînă la fanteziste combinaţii de litere. Ar fi folosit, specifică unele surse, cîteva zeci de pseudonime. La început, …

Coboram pe Schitu Măgureanu, cînd acorduri de muzică sud-americană, venind dinspre Cişmigiu, m-au ispitit să schimb direcţia drumului. În parc, vînzoleală de weekend, o forfotă specială în preajma chioşcului din vecinătatea restaurantului Monte Carlo. Asistenţa de toate felurile şi vîrstele fremăta la impactul muzicii lejere interpretate de mica formaţie de suflători şi percuţie, într-un ritm antrenant, plăcut deopotrivă celor cu păr alb, ca şi …