Iulia POPOVICI

God’s Own Country, (anti)pastorala gay

https://youtu.be/nC9efSrjqvM Se vorbește puțin în God’s Own Country (Tărîmul binecuvîntat, 2017, Marea Britanie) al lui Francis Lee – tînărul Johnny (jucat de Josh O’Connor) și bunica lui (Gemma Jones) sînt oameni de la munte, fermieri singuratici prea puțin dispuși sau capabili să-și verbalizeze emoțiile, pe lîngă faptul că sînt manifest supărați pe viață, tatăl lui Josh (Ian Hart), la rîndu-i un fermier obișnuit mai mult cu …

Citeşte articolul

„Să particip la proteste e mai relevant decît să văd un spectacol prăfuit“

GÁLOVITS Zoltán în dialog cu Iulia POPOVICI

Selecționerul, coordonatorul, mastermind-ul din spatele Festivalului TESZT de la Timișoara (organizat de Teatrul Maghiar „Csiky Gergely“), Gálovits Zoltán nu are nimic din morga obișnuită a programatorilor „importanți“ de festivaluri. Iar din acest punct de vedere, TESZT însuși îi seamănă: e întîlnirea unui soi de comunitate ad-hoc, centrat pe o definiție flexibilă a conceptului de regional (Europa de Est, Balcanii, fostele țări comuniste...), în jurul întrebării …

Citeşte articolul

Norman Bates vine în oraș

Ideea asta – foarte trendy în ultimii ani, la noi (Radu Nica a frecventat-o ceva vreme, cu Balul lui Ettore Scola, Breaking the Waves al lui Lars von Trier etc.), ca și aiurea – de a face spectacole de teatru după filme e una cu mai mult dus-întors decît pare. Dacă filmul e unul canonic, vei avea spectatori inevitabil captivi, cel puțin în străfundurile …

Citeşte articolul

„Eu nu sînt un pescăruș“

Un Cehov-miniatură. Un fel de Cehov-esență pentru un public devenit străin de realismul psihologic și sensibil la social al pieselor lui. Nu e prima dată cînd Andrei și Andreea Grosu „prelucrează“ un text cehovian, în ceea ce s-ar putea numi o cheie esențialist-minimalistă – au făcut-o, la Unteatru (teatrul independent pe care l-au fondat) și cu Livada de vișini. Pentru Pescărușul de acum, de la …

Citeşte articolul

Familia Kirei Muratova. Aceste femei extraordinare și destinele lor politice

La ediția din 2017, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) prezintă o retrospectivă a filmelor cineastei sovieto-ucrainiene Kira Muratova. Aceasta este o poveste reală despre părinții și mătușa Kirei Muratova. Era prin 1937 (sau 1938), iar într-o închisoare din România, o mînă de femei comuniste făceau un spectacol de teatru, pornind de la romanul Tăunul, al britanicei Ethel Voynich. Scrisă la cumpăna dintre secolele XIX și …

Citeşte articolul

Întoarcerea lui Victor Ioan Frunză

Ediția de anul acesta, aniversară – a XXV‑a –, a Galei Uniter, s-a ținut la Timișoara. Mai exact, la Teatrul Național „Mihai Eminescu“, unde săptămîna viitoare începe FEST-FDR (Festivalul Dramaturgiei Românești). Cu excepția acestui fapt – o recunoaștere (o reverență, cum se zice în limbajul de lemn al vremurilor noastre) pentru Teatrul Național și pentru orașul ce va fi Capitală Culturală Europeană în 2021 –, …

Citeşte articolul

Care-i problema cu ICR?

Începînd din 2012, Institutul Cultural Român a trecut printr-un șoc (dez)organizatoric soldat cu punerea pe butuci a celor mai importante sucursale (cele din Paris, New York, Berlin nu au directori de ceva vreme), a început să finanțeze într-o proporție tot mai mare acțiuni pe teritoriul României și a devenit tot mai mult un fel de ghișeu de finanțări, care nu generează proiecte și programe, ci …

Citeşte articolul

Cine a omorît-o pe Szomna Grancsa (și teatrul independent)

Nu de mult, la o întîlnire despre teatrul independent și nenumăratele lui probleme sistemice, doi spectatori de seară cu seară de spectacole independente, cu totul străini de „bucătăriile“ acestora, s-au declarat cu totul uimiți: e ceva în neregulă cu independenții???? Dar e atîta efervescență, sînt atîtea spectacole!! De atunci mă tot gîndesc la asta: la paradoxul faptului că o piață nereglementată și fără standarde de …

Citeşte articolul

Cu ura pe ură călcînd

Spectacolul regizat de Ioana Păun în care Ilinca Manolache joacă din toamna anului trecut (primele reprezentații s-au ținut pe terasa Muzeului Național de Artă Contemporană) e unul cumva bizar. Nu doar ca formă de construcție (e o combinație de performance conceptual, monodramă, monolog interior, fals dialog...), ci și ca teză: Calul alb merge în răspăr cu modul de reflectare publică, intelectuală și chiar artistică a …

Citeşte articolul

Controversa lui Radu Jude

Sînt absolut convinsă că o parte a publicului (mai mult sau mai puțin profesionist într-ale teatrului) de la premiera celui mai recent spectacol al lui Radu Jude s-a oripilat cît se poate de autentic și că o altă parte nu știe sigur ce să spună despre ceea ce-a văzut. Fiindcă totul pare să indice respectabilitatea artei înalte – Jude e un cineast multipremiat în mari …

Citeşte articolul

Vorbiți oprimare?

Mama lui Emőke s-a sacrificat muncind pentru fiica ei; Marius a muncit în SUA și a pierdut toți banii la Caritas („o schemă piramidală de joc foarte populară“), Daniel a ajuns în România cu un pașaport expirat (dar România e o țară foarte primitoare), din dragoste pentru „actrița româncă Fatma Mahomed“; pentru Valentin, cea mai bună ofertă la terminarea școlii de teatru din Germania a …

Citeşte articolul

Viața sexuală a copiilor lor

Prima premieră cu un nou directorat (al lui Gelu Colceag) la Teatrul Mic. Muzică live, compusă special, rock – dar în afară de cîteva cuvinte din refren (gen „regina nopții“), nu se înțelege nimic din versuri (nici din „curte“, nici din „grădină“, nici de pe locurile de sus, nici de pe cele de la mijloc) și e foarte, foarte tare. Spectacolul se joacă cu publicul pe …

Citeşte articolul

O.J. Simpson, penitenciare americane și refugiați în Europa. Trei documentare de Oscar

Dintre cele 15 documentare de pe lista scurtă a Premiilor Oscar 2017, anunțată în decembrie, cel puțin patru erau date ca „sigur nominalizate“ – unul (Fuocoammare/Fire at Sea de Gianfranco Rossi) despre insula Lampedusa ca centru al dramei refugiaților în căutarea Europei și trei (O.J.: Made in America de Ezra Edelman, 13th de Ava duVernay, I Am Not Your Negro de Raoul Peck) despre rasism …

Citeşte articolul

O mie de motive pentru Lumea dinăuntru

Ce e un one-man/woman show, o monodramă, un monospectacol? Cum se face că, deși pînă acum, timp de mulți ani, doar Alina Nelega făcuse din monodramă un proiect personal consecvent, acum spectacolele cu un singur interpret sînt tot mai răspîndite? O fi, oare, pentru că spectatorii teatrului independent (fiindcă acolo se produc aceste spectacole) au devenit mai răbdători, mai atenți, mai dispuși să intre în …

Citeşte articolul

Sexualitatea de care ne rușinăm

Open e un (mono)spectacol despre sexualitate. Nu despre iubire în abstract, ci despre modul în care familia, cercul de prieteni, ansamblul general al interacțiunilor sociale (pe scurt, ceea ce în general se numește societate) stabilesc un cadru reglementat informal în care să ne manifestăm (controlat moral) sexualitatea, despre care nu vorbim în acești termeni, fiindcă principala formă de reglementare a sexualității e confundarea ei cu …

Citeşte articolul

Vedere de la Cracovia

Am avut o ședere scurtă la ediția din 2016 a showcase-ului polonez de teatru (numit Boska Komedia – Divina Comedie), mult mai scurtă decît de obicei. Așa că s-ar putea să fiu eu de vină, și nu selecția Festivalului, pentru impresia că scena poloneză e încă în căutarea unui mod de a reacționa la degradarea constantă a spațiului public din Polonia (chiar dacă weekendul petrecut …

Citeşte articolul

Teatrul politicii contemporane

În cel mai recent film (documentar) al lui, HyperNormalisation (BBC, 2016), Adam Curtis vorbește, la un moment dat, despre strategiile Kremlinului de a induce un fel de neliniște ontologică, o nesiguranță a publicului în detectarea adevărului, alimentată de constanta devoalare a acțiunilor puterii de influențare a realității. În spatele acestei strategii stă un personaj numit Vladislav Surkov, despre care se știe că a lucrat, la …

Citeşte articolul

Artiștii sociali și politica artei lor

ARCUB/Asociația Piese refractare Artists Talk Un spectacol de Gianina Cărbunariu Cu: Ruxandra Maniu, Ilinca Manolache, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Bogdan Zamfir Scenografia: Dorothee Curio Video: Mihai Păcurar Muzica: Bobo Burlăcianu Cu sprijinul Institutului Goethe, al Ambasadei Franței la București și al Institutului Francez Cum contribuie, inconștient, arta (teatrală) la procesul de „normalizare“* a unor comportamente marginale și inițial respinse/respingătoare social și cum poate ea scăpa din această capcană (unii dintre noi crezînd sincer că ar trebui s-o facă)? Cum avertizezi, în schimb, …

Citeşte articolul

Rasismul, de la Fassbinder la Radu Jude

Apollo111, noul spațiu independent/privat din centrul Bucureștiului (la subsolul celebrului Palat Universul, în sfîrșit intrat într-o procedură de consolidare-reabilitare), s-a deschis la final de noiembrie cu cel de-al doilea spectacol de teatru montat de cineastul Radu Jude, după Scene dintr-o căsnicie de la Naționalul din Timișoara – probabil deloc întîmplător, tot o adaptare după un film: Ali. Frica mănîncă sufletul. Filmul urmărește legătura dintre Emmi (Kurowski), …

Citeşte articolul

Brașov, ultimul bal. Cum se concediază actorii de teatru

Săptămîna trecută, actorilor Marius Cordoș și Maria Gârbovan de la Teatrul „Sică Alexandrescu“ de la Brașov li s-au desfăcut contractele de muncă, odată cu cel al contabilei-șefe Mariana Hudișteanu, în urma propunerii unei comisii disciplinare. Decizia a fost luată de managerul interimar, actrița Viorica Geantă Chelbea, cea care i-a succedat lui Marius Zarafescu (numit în urma unui concurs, demisionat după trei zile), care i-a succedat …

Citeşte articolul