Era un banc, pe vremuri, cu doi bătrînei care merg zgribuliţi sub ploaie. „Iar plouă“, zice unul cu obidă. „Da, măi, fir-ar mama lor de comunişti“. Aşa-i acum cu Funeriu. Dacă se copiază la examene – el e de vină, c-a ajuns şcoala de rîsul lumii. Dacă nu se copiază şi copiii nu iau examenul – tot el e vinovat că i-a stresat. …
„Cei mai deștepți trei sute de români se întîlnesc la Brașov“, cam așa suna titlul cu care un ziar central anunța Congresul Matematicienilor Români din perioada 29 iunie-5 iulie, de la Brașov. Oricît de imbecil, titlul acesta reflectă nu doar prostia crasă a celui care l-a emis, ci și o anume percepție comună despre matematică și matematicieni. Un pic de teamă, un pic de …
Umblă vorba, dar nu-i nimic sigur, că acum cîteva luni, CNATDCU a primit solicitarea de a reexamina o cerere de echivalare a unui doctorat obţinut la o foarte prestigioasă universitate americană – nu spui care, dar e mare. Se zice că dosarul trena de ceva vreme, se pare că aceia care examinaseră la început cererea găsiseră că sînt cam puţine publicaţii ataşate, sau ceva asemănător. …
Ca în fiecare an pe vremea asta, în timpul examenelor de licenţă şi disertaţie, mă apucă jalea şi melancolia la gîndul că mai termină o serie din care nu vom alege mare lucru. Majoritatea celor foarte buni pleacă, noi le-am dat scrisorile de recomandare. Înainte, plecau abia pentru doctorat; de la o vreme, pleacă direct la masterat, noi abia dacă mai avem pentru cine să …
În toaletele din universitate, nu se poate pune hîrtie în suporturile nou-nouţe, nici săpun (lichid!) în savoniere: se fură, n-are rost. Sau se pun la un moment dat, apoi, stupoare, se constată că s-au terminat. Şi nu se înlocuiesc (decît dacă se aşteaptă vreun oaspete sau o conferinţă cu străini) pentru că, vezi bine, fuseseră furate. De aceea, în mod absolut firesc, în unele facultăţi, …
Se pare că, fără să vreau, în „Bifurcaţia“ de săptămîna trecută, am atins un punct nevralgic. Observasem acolo că, în versiunea românească a cărţii lui Ian Stewart, Îmblînzirea matematicii, traducătoarea nu a găsit echivalentul bun a doi termeni. Dl Mihnea Moroianu mi-a replicat imediat în legătură cu unul dintre ei: „undine“, cu care eu nu eram de acord, e folosit de O. Stănăşilă într-un text …
A apărut, săptămîna trecută, la Humanitas și s-a lansat la Bookfest o carte de istoria matematicii! E vorba despre Îmblînzirea infinitului. Povestea matematicii de Ian Stewart. Nu e exagerat semnul exclamării: e chiar un eveniment. Din mai multe motive. În primul rînd, pentru că nu e o carte tehnică, gîndită pentru specialiști. E o carte scrisă alert, cu talent, o poveste pe care o …
De la o vreme încoace, genialitatea românească a irupt din nou şi loveşte nemilos. Ţîşneşte din fiecare colţ de ziar. Pe lîngă marile talente muzicale care cuceresc Spania, Norvegia – ce mai, Europa e la picioarele noastre –, pe lîngă pasele de gol geniale cu care ne-am obişnuit de mult, aflăm din presă despre o „Marie Curie de România“ (România liberă, octombrie 2010), despre un …
De vreo lună încoace, mediile universitare se agită teribil pe tema mult aşteptatelor noi criterii minimale pentru posturile de lector, conferenţiar, profesor şi corespondentele din cercetare. Ordinul de ministru prin care vor fi introduse nu a ieşit încă, întîrzie, dar criteriile se cam ştiu, se discută; lumea se mişcă. Spectacolul e dezolant şi arată situaţia cu adevărat deplorabilă în care ne aflăm. …
Într-un articol recent dinAdevărul, Florin Iaru reia o „observaţie cinică“ – încadrarea îi aparţine – a unui prieten al său, trăitor în Franţa, despre felul cum nu se împlinesc destinele unora dintre tinerii noştri cei mai străluciţi. În loc să rezum, prefer să citez din articolul lui Iaru: „dintre zecile de olimpici români, dintre miile de absolvenţi străluciţi, dintre talentele promiţătoare pe care le dă …
E 1 Mai şi televiziunile abundă în ştiri importantisime, alternînd beatificarea lui Ioan Paul al II-lea cu gradul de ocupare al staţiunilor de pe litoral, cu micii şi berile oferite de unii, cu îmbrîncelile credincioşilor la vreo mănăstire şi altele asemenea. Pe străzi, însă, nu se simte nici un fel de aer sărbătoresc, în ciuda steguleţelor tricolore arborate de tramvaie şi de autobuze. …
E tulburător să vezi cum marile spirite sînt, uneori, incapabile să citească semnele timpului. Sau sînt atît de abstrase, încît pare că nimic din ce se petrece în jurul lor nu le atinge, nici măcar zguduirile care vor schimba lumea. Pe 16 aprilie 1939, Ernst Jünger se află la Kirchhorst şi lucrează intens la Pe falezele de marmură. Notează în jurnal: „În această …
Lui Radu Cosaşu Fericiţi cei lipsiţi de dubii, cei pentru care între alb şi negru nu mai există nimic. Fericiţi cei pentru care lumea e simplă, limpede şi, de aceea, lesne perfectibilă, de ajuns fiind să separe ei grîul de neghină, operaţiune nu doar necesară, urgentă şi legitimă, ci şi evident posibilă în condiţiile date, pentru ca, mereu proaspăt Big bang, să o putem …
Ei, uite că l-au prins şi pe Groşan. A mai căzut unul. Slavă Domnului, acum ne simţim noi mai curaţi. Loc moraliştilor. Şi n-a căzut doar o dată, se pare că de două ori. Nemernic. Nemernic? Ce tristeţe să afli că un prieten a minţit. Ar fi putut să spună? Sigur. Nu ştiu, dar îmi pot imagina că e tare greu să mărturiseşti. Chiar …
Ernst Jünger despre prietenul său, filozoful Carl Schmitt (în Grădini şi drumuri. Însemnări caucaziene, Polirom, 2002): „Atrăgător la C.S. e că, deşi trecut de cincizeci de ani, se mai poate mira. Majoritatea oamenilor înregistrează în viaţă, foarte de timpuriu, un fapt nou doar în măsura în care acesta se află în relaţie cu sistemul sau chiar cu interesele lor. Le lipseşte plăcerea în faţa fenomenului …
Deconcertant spectacolul lui Radu Penciulescu. Aproape nimic n-a mai rămas din patosul, din violenţa sentimentelor care impregnează textul. Să le elimini poate fi perfect legitim. Cu condiţia să pui altceva în loc, să dai o altă cheie. Regizorul îşi explică în caietul-program viziunea şi totul pare coerent şi limpede. George Banu contextualizează, pregăteşte, explică şi el. Dar divorţul e uriaş între intenţie şi comentariul …
Petrecerile dinainte de optzeci şi nouă. „Ceaiuri“, cum le spuneam în liceu, chiar şi mai tîrziu, cu un termen care evoca reuniunile bunicilor, cine ştie cum adoptat de noi. Mi-au revenit în memorie citind romanul Gabrielei Adameşteanu, Provizorat. În generaţia mea, ingredientul de bază era votca. Stolichnaya. Ieftină şi negrăit de bună. Oricum, de altele, mai „selecte“, precum Finland sau Smirnov, nu auziserăm noi …
Cel mai nou spectacol al lui László Bocsárdi, Caligula, propune o lectură proaspătă şi esenţializată a celebrului text al lui Camus. Motivaţiile personajului sînt clar expuse, evoluţia sa devine limpede, iar direcţia către care merge destinul său, asumată perfect conştient, este prezentată cu precizie aproape ştiinţifică. Limpezime şi obiectivitate subliniate de scenografie şi de costume. Spectatorii, aşezaţi pe gradene, pe scenă, au în faţă …
Citit Rădăcina de bucsau, al lui Ovidiu Nimigean. Senzaţie uluitoare de autentic. Un şuvoi care pare că nu mai poate fi oprit – nici chiar de autor, de unde şi burţile vizibile, mai ales discursurile politice. Dar mai contează? Le-am văzut, dar nu m-au deranjat. O descriere atît de vie (scuze!) a vecinătăţii morţii, a înmorţirii mamei. Nu a morţii – asta ar fi …
A trecut deja aproape o lună de la intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale și efectele au început să se simtă. Haotic, deocamdată. E multă nesiguranță, sînt nervi mulți, lumea nu știe ce să facă. Sînt destule lucruri care mă nedumeresc. În primul rînd, graba nedelicată cu care s-a pus în aplicare pensionarea la șaizeci și cinci de ani în …
