Literatură

Cartea aspră a prieteniei

„Nu am nostalgia copilăriei noastre, e plină de violenţă.“ E o propoziţie care apare foarte devreme în romanul Elenei Ferrante şi care ar putea ordona tot ceea ce se povesteşte mai departe. Este vorba despre povestea Elenei (Lenú, fiică de portar), o fată care creşte într-un cartier mărginaş din Napoli şi care, întorcîndu-se în trecut, recuperează poveştile tuturor celor împreună cu care trăieşte. Povestea formării …

Citeşte articolul

Romanul „Nu“ al lui Enrique Vila-Matas (video)

Pe urmele lui Bartleby, Enrique Vila-Matas a creat o întreagă „literatură“ a celor care spun „Nu“ literaturii (Bartleby & Co), reuşind prin fiecare carte să (re)afirme încrederea în forțele de regenerare ale scrisului. „Eroul“ lui Herman Melville ne arată că în fiecare act de negare există o mare forță de „afirmare“. Datorită lui Vila-Matas ştim că există un Bartleby în fiecare mare scriitor. A spune …

Citeşte articolul

Proza românească şi „marea petrecere“ postcomunistă. Petre Barbu (II)

Cel dintîi dintre romanele cu miză identitară ale lui Petre Barbu, Dumnezeu binecuvîntează America (1995), dă o imagine asupra lumii româneşti imediat postdecembriste – imagine rezumabilă, abstract, în termeni ca degringoladă, ruină şi totodată bovarism al libertăţii – prin focalizarea asupra disoluţiei unei familii oarecare, dintr-un oraş oarecare, fost centru industrial, undeva la Marea Neagră. Totul se concentrează în şi se exprimă prin tribulaţiile membrilor …

Citeşte articolul

Ficţiunea, adevărata supravieţuitoare

A apărut, de curînd, la Editura Polirom, un volum mult aşteptat în lumea noastră culturală: e vorba de cartea lui Radu Cosaşu, Viaţa ficţiunii după o revoluţie, ce vine să „bucleze“, să pună punctul final seriei de Supravieţuiri (scoase, în ultimii ani, în serie de autor la Polirom). Radu Cosaşu, scriitorul inconfundabil, a cărui amprentă stilistică – la griffe, cum spun francezii, de la care …

Citeşte articolul

Adio „literaturii epuizării“, Hello Purity! (video)

De la publicarea Corecțiilor, romanele lui Jonathan Franzen par să contrazică aproape programatic ideile lui John Barth din Literatura epuizării (John Barth, „The Literature of Exhaustion“, în The Friday Book: Essays and Other Non-Fiction. London, John Hopkins University Press, 1984). Verdictele apocaliptice pe care Barth le dădea realismului literar au fost, pe rînd, infirmate de Corecții, Libertate și acum de ultimul său roman, Purity. Franzen …

Citeşte articolul

Proza românească şi „marea petrecere“ postcomunistă. Petre Barbu (I)

Cine ar avea curiozitatea să răsfoiască Dicţionarul Cronologic al Romanului Românesc. 1990-2000, realizat de un grup de cercetători de la Institutul clujean „Sextil Puşcariu“ (Editura Academiei Române, 2011) şi însumînd aproape 500 de pagini, ar avea surpriza să constate că un interval literar – primul deceniu postcomunist – despre care se crede, în genere, că ar fi (eufemistic spus) modest în privinţa prozei ficţionale şi …

Citeşte articolul

Spectacolul vieții, ceremonia textului

Un fenomen aparent paradoxal afectează, în ultimii douăzeci de ani, literatura lumii: pe măsură ce poezia își continuă parcursul normal, de formă experimentală, destabilizatoare și antisistem, proza neagă orice am crezut că ar fi cîștigat în secolul al XX-lea. Proza, în special romanul, pare a fi reținut din întreaga sa experiență doar funcția povestirii, o anume sondare psihologică și cîteva variabile formale. Piața universală de …

Citeşte articolul

Cînd povestitorul este un „om al mărilor“

Născut la Cluj, Radu Niciporuc este un „om al mărilor“, care a „cutreierat lumea în lung şi-n lat“ – aşa cum se prezintă singur: absolvent de Electrotehnică, a ajuns inginer la Flota de pescuit oceanic, iar după 1990 încoace, a lucrat/lucrează pentru o serie de companii de navigaţie occidentale. Anul acesta, a debutat ca prozator cu volumul Pascal desenează corăbii (Cartea Românească, 2016) – un …

Citeşte articolul

Călătorii peste mări și țări

În Oglinda mării, Conrad scria despre legătura sa cu marea: o „legătură ce a început în chip neînţeles, aşa cum încep toate marile patimi cu care sînt împresuraţi muritorii de către Zeii de nepătruns, a crescut dincolo de orice judecată ori putere, a învins toate dezamăgirile şi nu s-a sinchisit cîtuşi de puţin de multele zile istovitoare ce ar fi putut ucide vraja vieţii pe …

Citeşte articolul

Soundtrack. Povestiri cu sunet în priză directă

„Vasăzică, asta era. Io surdul, reușisem să-i aud, io, care nu-i băgam în seamă pe stradă, reușisem să îi descriu“, scrie Sorin Stoica. Fragmentul apare în O limbă comună: o carte cu poetică proprie. Un scriitor pentru care calitatea cea mai de preț a unui prozator era auzul. Cuvintele cheamă, într-adevăr, realitatea, care se lasă ascultată. Literatura poate fi acel pretext cu care să pătrunzi …

Citeşte articolul

Memoria și umbra ei

Nu pot evita tonul personal și o abordare subiectivă a acestei cărți, dat fiind că, pentru mine (ca, de altfel, pentru mulți studenți din generația mea), cărțile lui Victor Ieronim Stoichiță au reprezentat o adevărată revelație în anii de facultate. Începînd cu Efectul Don Quijote, am realizat că pictura poate fi citită și interpretată textual, că hermeneutica nu doar că nu se aplică doar literaturii, …

Citeşte articolul

Umbrele Nibelungilor şi marionetele unei tragedii istorice

Octavian Soviany e un artist total – unul dintre rarii pe care-i avem: poet manierist sedus de formele clasicizante, intrat după Scrisori din Arcadia (2005) şi în competiţie cu douămiiştii; dramaturgul – livresc, de şcoală echinoxistă – este încă puţin cunoscut şi discutat. Eseistul a analizat şi teoretizat, într-un stil abstrus, dar cultivat, tendinţele poetice active din România ultimelor decenii. Mai nou, s-a ilustrat ca …

Citeşte articolul

Despre splendorile realităţii

Durere, romanul Zeruyei Shalev, este o carte-straturi, care atinge punctele sensibile, nevralgice ale existenţei umane. Capitolele cărţii dezvăluie treptat şi cu flashbackuri o durere care se propagă: sînt răni şi dureri, stratificate, ramificate, de la cele concrete, trupeşti, la răni interioare redeschise, la doruri-durere, doruri de apropiere şi reapropiere, la doruri după apropierile pierdute, pînă la frămîntările esenţiale, vitale. Căci e vorba despre cum e …

Citeşte articolul

Întoarcere la poezie

De la o vreme, poeta Monica Pillat nu va fi cunoscut satisfacţie mai mare decît îndeplinirea obligaţiei asumate să pregătească an de an reeditarea cîte unui volum din zestrea scriitoricească preluată de la tatăl său – prozator, eseist şi explorator al trecutului literar autohton şi universal –, Dinu Pillat. Cu o excepţională devoţiune, s-a supus exigenţelor modului de lucru în edituri ca să vadă înfăptuit …

Citeşte articolul

Viaţa/poezia dintre paranteze

Cititorul familiarizat cu scriitura Norei Iuga ştie cît de des şi cu cît rafinament recurge autoarea la procedeul parantezelor, cît de importante sînt acestea în logica de funcţionare a unui text ce se ramifică, se dezvoltă cu metodă, adăugînd nuanţe, amplificînd semnificaţii, fără a deveni – prin această extindere – aluvionar, dimpotrivă... Parantezele Norei Iuga ies de sub regimul secundarului şi al anodinului, nu sînt …

Citeşte articolul

Jocuri tandre, cu elipse

„Limba e un scafandru“, se spune într-un vers din cel mai nou volum de poeme de Nora Iuga, ascultă cum plîng parantezele. După ficţiuni arborescente şi poeme extravagante, în care limba folosită de această scriitoare s-a comportat cînd ca un acrobat, cînd ca un compozitor rebel, cînd ca un performant echipaj de intervenţii pentru situaţii de urgenţă, în acest nou volum, Nora Iuga (re)găseşte gustul …

Citeşte articolul

Ecorşeu şi amărăciune

Unul dintre cele mai celebre autoportrete din istoria artei rămîne în continuare cel pe care şi-l face Michelangelo în Capela Sixtină, acolo unde-şi suprapune trăsăturile afectate de melancolie pielii de om exhibate de Sfîntul Bartolomeu. Acest autoportret face pereche bună cu acele sonete Scrise de Michelangelo care degajă o excepţională voluptate a mizeriei. Analiza propriei degradări, parcursă şi citită cu minuţiozitate, aruncă în jur razele …

Citeşte articolul

Vegetarian într-o lume de canibali

Două sînt atuurile acestei cărți, iar eu nu le-aș căuta nici în tematică și nici în parfumul neptunian pe care-l răspîndește, ci, mai curînd, într-o dublă calitate, existențială și livrescă. În primul rînd, într-o literatură (proză mai ales) sufocată de autori proveniți din mediile universitare umaniste, încă din anii ’80, Radu Niciporuc scrie un volum de povestiri care se inspiră (ba chiar, după cum insistă …

Citeşte articolul

Supravieţuiri postrevoluţionare în high definition

La o vîrstă neverosimilă (85 de ani împliniţi pe 29 octombrie), Radu Cosaşu publică o carte, în multe privinţe, unică în literatura română postdecembristă, îndelung aşteptată şi de mult anunţată. Chiar dacă, în ultimul deceniu, şi-a reasamblat şi reeditat, în altă regie artistică şi dintr-o altă perspectivă istorico-existenţială, Supravieţuirile, dar şi alte volume, publicul aştepta ceva inedit. Îl are, chiar dacă o parte a prezentului …

Citeşte articolul

Cum să descrii unui congolez o furtună de zăpadă

Despre varianta Beria şi alţi demoni

Îmi amintesc cum, prin anul 2012, fiind eu pe cale să debutez în poezie, i-am citit din viitorul meu volum unei bune prietene. I-am citit nu cu puţine emoţii. Rezultatul, venind din partea unei persoane extrem de culte, de lucide şi de inteligente, m-a lăsat paf, vorba amicului Vasile Ernu: „Poemele sînt foarte bune, mi-au plăcut. Ce mă uimeşte, însă, este că tu încă mai …

Citeşte articolul