REMEMBER

În numele Domnului şi al oamenilor

Matei Gall la 95 de ani

Acest eseu n-ar fi fost scris dacă, acum mai mulţi ani, André Krauss, estetician cunoscut mie din cărţi, nu mi-ar fi spus, într-o discuţie, cîteva date esenţiale despre „un om deosebit“, Matei Gall. Timpul a facilitat, aproape de la sine, întîlnirea mea cu omul recomandat cu atîta căldură de acela despre care aveam să aflu, ulterior, că ştia atît de multe despre anii negri şi …

Citeşte articolul

Cu Domnul Hăulică în amintire

Desen de Silvan Ionescu Mi se pare nefiresc să vorbesc despre Domnul Hăulică la trecut. Nu pot vorbi nici în ton grav, funebru, despre el. Și nici nu voi enunţa multele și variatele sale merite, cărţile şi albumele pe care le-a publicat (majoritatea ilustrate de fotograful de artă Dan Er. Grigorescu), fabuloasa și fascinanta revistă Secolul 20 – fereastra intelectualităţii …

Citeşte articolul

Afişele Revoluţiei

GALERIE FOTO; ilustraţii folosite pentru pagina întîi a revistei

Afişele de acum 25 de ani sînt mărturia spiritului revoluţionar al studentilor artişti, participanţi la Revoluţia din 1989. Ele au fost salvate şi tipărite în Franţa în ianuarie 1990, cu acordul Ligii Studenţilor de atunci. Este interesantă spontaneitatea lor, mesajul, intensitatea expresiei care le plasează cumva în zona unui expresionism revolut! Studenţii Academiei de Artă şi-au platit tributul în acele zile, fie că au fost arestaţi şi …

Citeşte articolul

Jurnalul unei fete greu de mulţumit sau Journal intime?

Mulţi dintre noi am tresărit citind paginile Jurnalului unei fiinţe/fete greu de mulţumit. Aşa cum a apărut el la Humanitas, în 1991 şi 2007, sau la Ararat, în 1998. Mi-e însă foarte greu să-l mai numesc aşa, acum, după ce am consultat manuscrisele păstrate la Arhivele Naţionale Române. Fiindcă Jeni nu-şi intitulează astfelJurnalul, ci Journal intime (Caietul din 1933, precum …

Citeşte articolul

Note despre Celan: traducător şi tradus

Poetul şi traducătorul (inclusiv al lui Celan) Michel Deguy, întruchipîndu-l aproape perfect pe traducătorul ideal de poezie, cel implicat nemijlocit în praxisul poetic, nu găseşte cîtuşi de puţin (într-o convorbire cu Ines Oseki-Dépré) că poezia ar fi, cum spun unii, intraductibilă. Afirmaţia cum că, de pildă, un poem nu se lasă „parafrazat“ – pentru a rămîne aproape de …

Citeşte articolul

Paul Celan – „Călătorie prin marea profundă“

Pe 20 aprilie s-au împlinit 40 de ani de la tragica dispariţie a lui Paul Celan, despre care George Steiner spunea că a creat „cea mai profundă, cea mai înnoitoare lirică din literatura occidentală a timpului nostru“. Scriitor de anvergură internaţională, plecat şi el, ca şi B. Fundoianu, din cultura română într-o altă cultură, Paul Celan este un poet …

Citeşte articolul

Kadiş pentru Paul Celan

Mi-a trebuit ceva vreme pentru „a putea păşi în marele cristal al lumii interioare“1 din poezia lui Paul Celan. Am ajuns „acolo unde atîtea stau sub semnul tăcerii“2 şi unde e atît de multă viaţă. Cum te poţi apropia de această poezie a dezastrului, cum poţi intra în acest domeniul al inimii fără a fi anihilat de noaptea …

Citeşte articolul

Cîteva banalităţi despre Albert Camus

Există cîteva constante Camus despre care s-a vorbit mai puţin sau deformat. Înainte de 1990, Camus era strict doar un „scriitor“ – autor de romane, nuvele, piese de teatru şi eseu filozofic. Acum, în România vulgatei anticomuniste, este un moderat antistîngist. Nu strică, aşa stînd lucrurile, să zăbovim asupra lui pornind de la propriile sale luări de poziţii. …

Citeşte articolul

Albert Camus în lumina criticii contemporane

La comemorarea a 50 de ani de la moartea tragică a lui Albert Camus, toate revistele literare majore1, precum şi marile edituri sau Presses Universitaires din Franţa şi din lumea francofonă îi dedică suplimente şi apariţii ce readuc în actualitate viaţa şi opera „contemporanului nostru necesar“ (Virgil Tănase). Acest unanim in memoriam este dovada măsurii considerabile a influenţei …

Citeşte articolul

Albert Camus, 50 de ani de la moarte

În ianuarie 2010 s-au împlinit 50 de ani de la dispariţia prematură, într-un accident de maşină, a lui Albert Camus. În Franţa, comemorarea a prilejuit apariţia a numeroase cărţi şi numere speciale de revistă (Lire, Le Magazine littéraire, Le Monde, Le Figaro), dedicate acestui mare gînditor al secolului al XX-lea. În grupajul nostru, prezentăm o trecere în revistă a …

Citeşte articolul

Note răzleţe

Nu vom înţelege niciodată ce s-a întîmplat cu literatura noastră din perioada comunistă dacă nu vom ţine seama de faptul că ea a fost supusă tot timpul, în proporţii şi cu intensităţi variabile, presiunilor ideologiei politice. Ştim bine că ideea unei literaturi îndrumate şi conduse de partid a marcat toată producţia editorială şi receptarea „critică“ (se înţelege de ce …

Citeşte articolul

PRORSUS & TEXTUS

Mic tratat (lacunar) de simptomatologie clinică romanescă

De scris despre: Gheorghe Iova Gheorghe Ene Max Blecher Caragiale De scos din caiete fişe ....: Călinescu Sadoveanu Argument PRORSUS este o prepoziţie latinească de care am fost îndrăgostit multă vreme, mai ales prin anii 70-80 cînd elaboram teorii peste teorii. PRORSUS înseamnă înaintare în linie dreaptă, dar prin anii ’70-’80 …

Citeşte articolul

Inedit Gheorghe Crăciun

Paginile inedite semnate de Gheorghe Crăciun, pe care le publicăm în numărul de faţă, se află într-un dosar alb, pe care autorul a scris, cu litere de tipar, „Texte despre proză“. Se află în acest dosar, pe lîngă materialele pe care le puteţi citi acum, cuprinsul unei posibile şi atipice istorii a prozei româneşti, pe care George intenţiona …

Citeşte articolul

O dispariţie nebăgată în seamă

Otomar Krejca, 23 noiembrie 1921-6 noiembrie 2009

Un mare regizor al lumii s-a mutat într-o lume mai bună. Luni, 16 noiembrie, a fost depus în foaierul Teatrului Naţional din Praga, apoi condus pe ultimul drum. „Odată cu Otomar Krejca am pierdut o personalitate extraordinară“, spune comunicatul Naţionalului praghez. „Ne vom aminti de el ca de un de neînlocuit actor de caracter şi regizor al unor …

Citeşte articolul

Despre un om care a fost

C.C. Buricea-Mlinarcic, 23 mai 1951-4 noiembrie 2009

Nu era o persoană impozantă – nu fizic. Era o persoană care făcea lucruri în viaţă, şi le făcea cu foarte mult umor şi (auto)ironie. „(Î)mi aduc aminte de efervescenţa intelectuală de grup şi de cascadele de rîs. Hohote peste hohote. De multe ori provocate de limba acidă a lui Cristian Buricea-Mlinarcic, vecină cu ironia teribilistă. De îndrăzneala …

Citeşte articolul