Alexandru MATEI

De ce nu pot fi românii de stînga

Reflecţii pe marginea unei dezbateri despre „muncă“

Se întîmplă de multe ori să urci într-un autobuz aglomerat, în care lumea stă înghesuită mai ales în preajma uşilor, de teamă să nu rămînă în autobuz la următoarea staţie. Niciodată nu se întîmplă asta, dar lumea se teme. Din acelaşi motiv, locurile aşezate cu cîte două scaune sînt ocupate neergonomic: scaunul de la geam e liber, pentru ca nu cumva celui care ar sta …

Citeşte articolul

Pentru o istorie a culturii de masă a socialismului

Asociaţia internaţională pentru cercetare „The European (Post)Socialist Television History Network“ – în colaborare cu Centrul pentru Studii Baltice și Est-Europene și cu Universitatea Södertörn – a organizat în data de 7 noiembrie seminarul cu tema „Television Histories in (Post)Socialist Europe“. În cadrul dezbaterilor și meselor rotunde, au fost invitaţi și doi cercetători români: Dana Mustaţă, de la Universitatea Gröningen, cu studii doctorale absolvite cu distincţiamagna …

Citeşte articolul

O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (1965-1983)

Fragment din volumul în curs de apariţie la Editura Curtea veche

Versurile unui cuplet celebru reiau pentru a celebra, la începutul anilor 1970 (prima parte a anului 1971 (1.)), emisiunile- pivot ale programului românesc de televiziune, dar mai ales o anumită idee de televiziune, cea care identifică televiziunea în primul rînd cu divertismentul şi cu informaţia. Acesta este registrul care exprimă cel mai bine, şi care nu se putea ilustra mai bine decît la televiziune, un …

Citeşte articolul

FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. De la Paris la Londra. Cu Barthes prin Eurotunel

Atenţia asupra formei e esenţială. Forma este mereu implicită afară de cazul în care este expusă ca atare, sau de cel în care privirea o distinge, şi atunci forma este un obiect. Cercurile concentrice ale Parisului, pe hartă, şi bulevardele care le formează, acestea sînt obiecte. Forma unei sticle de apă minerală apare însă o dată ca aluzie la o formă de artă – gît …

Citeşte articolul

Fereastra care se deschide, strada care ne absoarbe

În traducerea în limba engleză a unei cărţi în franceză, Eclaircissements (Lămuriri) – aşa e acum, cu libgen-ul, găseşti de toate, dar numai în engleză –, Michel Serres îi spune lui Bruno Latour: „Cînd eram tînăr am rîs mult citind Fenomenologia percepţiei de Merleau-Ponty. Cartea începe cu aceste cuvinte: «La începutul studierii percepţiei, găsim în limbaj noţiunea de senzaţie». Nu-i o introducere exemplară? [...] …

Citeşte articolul

Noi, marginalii. Note despre un diferend

Am urmărit schimbul de (pre)judecăţi dintre Paul Cernat şi Nicolae Manolescu, unul ad-hoc, despre care încerc să scriu, însă nu de pe poziţii partizane şi nici măcar, vreau să cred, ideologice în mod explicit. Meritul amîndurora este că polemica nu este defel subîntinsă de vreun partizanat politic, aşa cum prea des se întîmplă la noi. Aş merge mai departe: nu e vorba nici măcar …

Citeşte articolul

FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Barthes, Camus şi tragedia

Cum să legi pe Nietzsche şi tragedia, pe de o parte, spiritul critic şi socialismul, pe de alta, de principiul tăcerii care guvernează opera lui Barthes? Avem strigăte pe de o parte, argumente şi sloganuri pe de alta – şi toate sînt absorbite în vortexul unei lucidităţi care le suspendă pe unele şi pe celelalte. Este epoca nietzscheană a lui Barthes, dar Nietzsche însuşi e …

Citeşte articolul

FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Retorică şi istorie. Celule textuale, celule textile

La un nivel mai puţin profund şi mai puţin general, există o ruptură între Lanson şi Barthes, care nu priveşte neapărat canonul literar şi retoric pe care fiecare dintre cei doi îl propun. În mod evident, despre canonul literar se vorbeşte mult; de - spre cel retoric, mai puţin. Canonul literar ocultează problema limbajului, astăzi predominantă (poate de aceea nu avem bătălii canonice care ţin …

Citeşte articolul

FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Retorică şi istorie. Şi ori sau?

Într-una dintre primele sale sinteze de istorie literară, apărută în 1983 (La Troisième République des Lettres), cel mai inteligent literat francez în viaţă, Antoine Compagnon, pune (în) ordine (în) paradigmele studiilor literare franceze din secolul al XX-lea – mult mai limpede decît a făcut-o oricine altcineva. Critica literară franceză modernă începe cu doamna de Staël, dar se consacră prin Sainte-Beuve. Este critica impresionistă, estetizantă, …

Citeşte articolul

IN MEMORIAM. Să fie binecuvîntat!

Secolul al XX-lea s-a încheiat, dar abia acum începe să moară. Trăieşte tot mai retras, mai ales că Europa, casa şi închisoarea lui, îşi transformă tot mai multe încăperi în muzeu. Uneia dintre ele tocmai i se pune plăcuţa, după moartea, duminică, 16 iunie, a lui Maurice Nadeau. Născut în 12 mai 1912, Nadeau devine acum, în anul morţii, probabil cel mai longeviv literat …

Citeşte articolul

Războiul elitelor. „Adevăraţii“ versus „falşii“, pornind de la Nicolae Breban

Cine credea că doar două tabere intelectuale se înfruntă în România anilor 2010, „boierii“ şi „oierii“, se înşală. După cum greșesc şi cei care nu pot să detașeze această confruntare, subterană în cea mai mare parte, de fantasma unei confruntări politice a partidelor (dar fantasma asta e ca o rădăcină împlîntată în centrul pămîntului, nimeni nu o poate extrage de acolo). Pentru că …

Citeşte articolul

FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Pentru o critică flotantă

În 1971, Roland Barthes publică un text cu mai multe intrări, care nu este altceva decît o mitologie a discursului profesoral. Mitologiile ele însele nu erau altceva decît un dicționar de idei primite, însoțite de uneltele de recunoaștere și deconstrucție, iar apoi de prospectul de întrebuințare. De altfel, două decenii a scris Barthes „mitologii”, pînă cînd şi-a dat seama că reţeta a circulat şi …

Citeşte articolul

Un salon în plină piaţă

Prezenţa României la Salonul de Carte de la Paris n-a fost nici obişnuită, nici liniştită. Precedată de un scandal intern despre care voi vorbi îndată, ea a avut parte de un protest simpatic din partea unui grup (mic) de tineri artişti români care locuiesc la Paris. Aceştia au apărut cu chipurile mascate de pancarte cu portretele scriitorilor români absenţi de la Salon, dar şi cu …

Citeşte articolul

FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Publicitate și profunzime

În 1956, Alain Robbe-Grillet scrie: „Rolul scriitorului a constat în mod tradiţional în a săpa în Natură, în a o aprofunda, pentru a atinge straturi din ce în ce mai intime şi a sfîrşi prin a scoate la lumina zilei o fărîmă a vreunui secret tulburător. [...] Există astăzi un element nou, care ne separă în mod radical de Balzac, dar şi de Gide …

Citeşte articolul

In memoriam Anca Fusariu

Înainte de a împlini 71 de ani, Anca Fusariu a murit, comunicatele de presă spun „în urma unei boli cumplite“. Am cunoscut-o anul trecut, în primăvară, bine dispusă, în apartamentul ei dintr-un bloc de pe strada Turda. O femeie frumoasă, directă, fermecătoare – desigur o cuceritoare în anii de glorie. Este angajată în TVR în 1971, la redacţia Tineret condusă pe atunci de Ionel …

Citeşte articolul

FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Pauză de publicitate doi. Barthes și automobilul (feat. Gabriel Liiceanu)

1. Sînt de acord că scrierea este juisanță, pentru scriitor (sau mai degrabă că juisanţa scrierii face din scriptor un scriitor). Pe de altă parte, știu că există unele realități mai suculente decît altele: drogul, alpinismul, bungee jumping-ul, amorul liber, turismul planetar sau poate chiar shoppingul sînt, din afară, mai juisive decît scrisul. Dar asta, am învățat, ține de regatul Imaginarului. Scrisul, spre …

Citeşte articolul

Cercul (vicios) al ideologiei culturale româneşti

S-ar spune că alegerile din 9 decembrie le-au dat peste nas aristocraţilor reflecţiei politice care publică şi vorbesc la televizor uniţi în jurul simbolului Băsescu. Preşedinte european, luminat, realist, just şi patriot – Băsescu n-a fost tocmai încarnarea acestor atribute. Desigur, ar trebui să fie un moment suplimentar de autoreflecţie pentru ei, pentru PDL, pentru susţinătorii lor, dar mă tem că rezultatul alegerilor readuce dezbaterea …

Citeşte articolul

De ce n-am votat

Eu n-am votat. E a doua oară, după 2008. Atunci n-am ales între partidul lui Băsescu şi cel al lui Geoană. Singurul vot pozitiv, de atunci încoace, i l-am dat lui Nicuşor Dan, pe care l-aş susţine şi acum, în ciuda contraargumentelor, care se pot discuta. N-am votat pentru că, între USL şi ARD, nimeni nu-mi merita votul. Să mă fi dus să dau un …

Citeşte articolul

FINTINA BARTHESIANA. „Omul sentimental“ şi publicitatea

În anii ’70 se pare că sintagma societate de consum era cunoscută în România. Nu doar de către specialişti, evident, ci la cel mai înalt nivel politic. O foloseşte Dumitru Popescu la Congresul al XI-lea, pentru a dezminți ideea că la abundenţa materială şi bunăstare s-ar ajunge prin consum. Socialismul doreşte nu atît progres material, cît spiritual. E însă de discutat pînă unde acumularea materială …

Citeşte articolul

Poveste cu arhive (nu doar de ziua lor)

La 31 octombrie a fost Ziua Arhivelor. Nici ele nu știu de ea, cine să le felicite? Încerc să o fac eu, acum, bref, ca un nou-venit ce mă aflu. Pînă în 2010 lucrasem în biblioteci, nu în arhive. Nu vreau să mă laud, nu eram atît de asiduu. Prefer, cînd pot, să îmi cumpăr cărți și să le consult sau să le citesc acasă. …

Citeşte articolul