Bianca BURŢA-CERNAT

Noul volum al lui Teodor Dună arată, încă o dată, că orice generalizări despre poezia „generaţiei 2000“ – implicit aplicarea universală, complet nenuanţată, a etichetei de „minimalism“ – sînt, eufemistic spus, contestabile. Că poezia douămiistă înseamnă mai mult decît o muzică de fundal, fără semnificative variaţii, fără abateri de la o formulă-standard, obstinat prozaizantă, biografistă, minimalistă ş.a., că, dimpotrivă, ea adună deja o serie de …

De curînd, pe 26-27 februarie a.c., Muzeul Naţional al Literaturii Române a organizat – cu susţinerea Primăriei Municipiului Bucureşti şi împreună cu Institutul Cultural Român şi cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă – un colocviu internaţional consacrat centenarului Dada, sub un titlu suficient de cuprinzător: Dada. Reverberaţii în secolul XX (Echoes in the 20th century/Des echoes dans le XXe siècle). Un eveniment de prim …

Prima parte a cronicii poate fi citită AICI. Arătam în articolul de săptămîna trecută cît de tributar este Solenoidul cărtărescian unor surse livreşti pe care le asumă numai în parte şi cît de fragilă este ca „ficţiune speculativă“ această carte. Proiectul unei naraţiuni despre „jocurile minţii“ eşu­ează, spuneam, într-o adaptare în cheie poetică a unor idei de construcţie ficţională preluate de ici şi de colo. Am …

Circulă printre cititorii mai mult sau mai puţin fideli ai lui Mircea Cărtărescu un mit al incomprehensibilităţii scrisului acestui autor, ca semn al elecţiunii şi ca blazon nobiliar. Conform adepţilor acestui mit, nu oricine îl poate citi şi înţelege pe autorul Levantului şi al Orbitorului, întrucît ceea ce scrie el e mai mult sau e altceva decît literatură: e text „inspirat“, scriptură, revelator al sacrului, …

La sfîrşitul lunii trecute (pe 28 ianuarie), la Biblioteca Academiei Române s-a lansat oficial, în prezenţa presei (cu participarea unor jurnalişti radio, în special, dar şi a reprezentanţilor Agerpress), site-ul medievalia.com.ro, concretizare a unui proiect realizat, sub coordonarea Gabrielei Dumitrescu, în cadrul secţiei de manuscrise şi carte rară a Bibliotecii Academiei, cu sprijinul Asociaţiei Excelenţă prin Cultură. Eveniment discret, prea puţin mediatizat, deşi proiectul – …

În ziua în care scriu aceste rînduri – 30 ianuarie a.c. –, se împlinesc deja nouă ani de la dispariţia scriitorului şi intelectualului Gheorghe Crăciun. Am citit şi/sau am recitit, în acest interval, mare parte dintre cărţile autorului; şi impresia ce se conturează tot mai pregnant, cu fiecare an, este aceea a unei opere nu doar unitare, complexe, extrem de personale – construite pe un …

Prin atitudinea sa, mai generală, de revoltat împotriva convenţiilor, implicit împotriva celor literare, Panait Istrati este, în epoca interbelică, şi în literatura română mai mult decît în cea franceză, un marginal. Preţuit de puţini prieteni literari, în special de aceia din cercul Vieţii româneşti şi, în genere, din zona social-democrată. Un marginal al literaturii române, un „caz“, un autor greu de încadrat, de anexat unei …

Panait ISTRATI (în actele oficiale: Gherasim Istrate; 10 august 1884, Brăila - 16 aprilie 1935, Bucureşti) – fiu al Joiţei Istrate şi al contrabandistului grec (originar din Insula Kefalonia) Gheorghios Valsamis (decedat în 1885). După ce absolvă (în 1897) patru clase primare, la Şcoala nr. 3 din Brăila, devine băiat de prăvălie la locanda lui Kir Leonida. În anii următori va fi, pe rînd, ucenic în …

Nu vă propun, în cele ce urmează, decît o listă de cărţi din 2015 – provizorie, susceptibilă de modificări –, volume (în special romane) citite integral (în foarte multe cazuri) sau parţial ori, deocamdată, răsfoite doar. Într-un fel sau altul, aceste cărţi „mi-au spus ceva“ şi, deci, m-au convins că merită, cu variate argumente, să fie menţionate. Nu ştiu despre cîte dintre cele 30 de …

Printre prozatorii „încă tineri“, Florin Lăzărescu este, deja de ceva vreme, un autor despre care se poate spune că „s-a impus“. Deşi cărţile sale – volume ale unui prozator cu personalitate, am mai spus-o şi cu alte ocazii – nu s-au bucurat întotdeauna de o primire critică entuziastă, receptarea lor arată, per total, un consens în privinţa recunoaşterii profesionalismului acestui autor. Din punctul meu de …

Printre noutăţile de anul acesta de la Gaudeamus am remarcat, la Editura All, un volum al universitarului timişorean Ciprian Vălcan: Cioran. Un aventurier nemişcat. Autorul, suficient de cunoscut din presa noastră culturală – unde a publicat, cu o oarecare constanţă, în ultimul deceniu şi jumătate mai ales, eseuri şi interviuri –, a studiat filozofia la Paris, iniţial la École Normale Supérieure, ulterior la Sorbona (Paris …

Cel mai recent roman al lui Dan Stanca,Ghetsimani ’51, apare împreună cu o Addenda de aproximativ 60 de pagini – conţinînd un amplu interviu („Am făcut literatură ştiind că pierd...“) acordat de autor unui mai tînăr aspirant la „gloria“ literelor, Constantin Piştea (care a crezut necesar să plaseze în carte şi propria-i notă biobibliografică, de unde înţelegem că e ofiţer şi jurnalist, că scrie pentru …

Romanele lui Radu Aldulescu configurează, am mai spus-o şi cu alte ocazii, o Cronică a societăţii româneşti (cu subiecte şi personaje care migrează dintr-o carte în alta) de dinainte şi de după seismul din Decembrie 1989, graniţă ce împarte – în destule dintre aceste cărţi – teritoriul ficţional în două „regiuni“ frapant de distincte, inclusiv la nivelul discursului narativ, chiar dacă acestea coexistă, dincolo de …

Revista băcăuană Ateneu a împlinit anul trecut o jumătate de secol. (Revendicîndu-şi-l ca fondator pe Bacovia, ea are ca strămoş Ateneul literar – devenit, după un an de la lansare, Ateneul cultural –, apărut în intervalul 1925-1927 şi înfiinţat de autorul Scînteilor galbene împreună cu un vechi prieten, Grigore Tabacaru, eminent profesor de pedagogie.) Niciodată „provincială“, nici îna - inte, nici după 1989 – pentru …

La 5 martie 1955, în modesta sa locuinţă bucureşteană din strada Bărăţiei nr. 38 (locuinţă pe care o împărţea cu famila uneia dintre fiice, Elena Stamatiadi), se stingea Hortensia Papadat-Bengescu, căzută în dizgraţie după instaurarea regimului de „democraţie populară“ şi ignorată oportun de o mare parte a vechilor prieteni literari. Despre acest moment nefast a scris pagini memorabile, în volumul de Amintiri deghizate, Ov. S. …

Proiectul Cronologiei vieţii literare româneşti, iniţiat de Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ în urmă cu cîţiva ani, s-a concretizat, pînă în momentul de faţă, în apariţia a zece volume – coordonate de academicianul Eugen Simion şi îngrijite de Andrei Grigor, la acest proiect participînd o serie de cercetători (tineri, în cea mai mare parte), între care Cristina Balinte, Lucian Chişu, Mihai Iovănel, …

Jurnalul inedit al Monicăi Lovinescu are, ca şi precedentele volume de însemnări diaristice ale autoarei, o valoare de document; fie şi incomplet, fie şi părtinitor. Dă seama de atmosfera unei epoci – în speţă, începutul secolului şi al mileniului –, cu „războaiele“ şi „revoluţiile“ ei culturale. Nu e, spuneam în articolul de săptămîna trecută, ceea ce se cheamă un jurnal intim (e unul dintre jurnalele …

La apariţia Jurnalului inedit. 2001-2002 al Monicăi Lovinescu, recitesc ceea ce scriam, cu mai mult de opt ani în urmă (într-un articol din Observator cultural, nr. 80/7-13 septembrie 2006: „Sfîrşit de veac, sfîrşit de capitol“), despre însemnările autoarei din Jurnal. 1998-2000 (Editura Humanitas, 2006). Nu-mi revizuiesc, pe fond, observaţiile; doar că, renunţînd, azi, la uşoara timorare cu care îmi formulam diferitele consideraţii şi, implicit, obiecţii, …

Între prozatorii care s-au impus la noi din anii ’90 încoace, conturîndu-şi, în timp, un profil specific, Dan Lungu ilustrează o formulă realistă pe care, în preajma lui 1989 (plus sau minus cîţiva ani) – în plină vogă, încă, a experimentului prozastic –, puţini o anticipau ca posibilă, socotind-o epuizată, cu toate că, dimpotrivă, tocmai calea experimentului (în special a celui textualist) era aceea care …

În literatură, spre deosebire de domeniul contabil, bilanţurile de început de an prezintă o serie de inconveniente. Mai ales cînd sînt întocmite în primele zile ale lunii ianuarie. Sînt scrise prea din pripă, prea „la cald“, într-un moment în care nu doar că lecturile – foarte recente – nu s-au decantat încă, dar ochiul, oricît de vigilent, al criticului/ cronicarului/comentatorului literar nu a reuşit încă …