Bogdan-Alexandru STĂNESCU

Dragul meu Osea, Hai să ne întoarcem privirea spre fotografia aceea îngălbenită, unde colosul mumificat (cum îl numește Dominique Fernandez) stă alături de viitorul părinte al literaturii revoluționare. Nu întîmplător îți solicit acest set-back în discuția noastră, ci mînat de o revelație miniaturală: în timp ce scriitorul preferat al lui Stalin este prototipul omului al cărui motor principal duduie doar dacă-l hrănești cu lemnul putrezit …

Dragă Osea, Nu pot să nu te văd chiar pe tine în portretul pe care i-l faci lui Villon, de spiriduș genial, aflat mereu în mișcare, stăpînit de demonul neastîmpărului. Un trickster al poeziei, care provoacă și se lasă prins în capcanele unei păduri întunecate, domeniu de vînă­­toare și loc de adunare a duhurilor. Îți văd zîmbetul din noaptea în care „umaniștii“ au venit să …

Priveliştile fac parte din setul de volume care au ros la osia poeziei oficiale, fără ca autorul să-şi afirme violent intenţiile revoluţionare. Aş adăuga aici numele unui alt nedreptăţit al istoriilor literare, şi anume Emil Botta. Dar, să revenim la Privelişti şi la ediţia de opere Fundoianu-Fondane de la ART. Vorbeam, în prima parte a acestei cronici, despre acea ameninţare ce pare să fie motorul …

„Poezia nu-i o funcțiune socială, ci o forță obscură care-l precede pe om, care-l urmează. Din toate părțile privirea ei ne surîde, ne măsoară, ne aruncă serpentine și obuze. Ținuta e deci de rigoare. Puțină eleganță, puțină demență, domnilor! Tot viitorul pozitiv depinde de atitudinea pe care veți fi avut-o pe frînghie, în timpul dansului de groază.“ Sînt cuvintele lui Fundoianu/Fondane, din 1929, care însoțeau …

Dragul meu Osea, Încurcate sînt căile Domnului... Iată-mă cocoţat într-o cameră de student, din tărîmul briţilor, la numai cîteva săptămîni (în această succesiune cu totul specială pe care a stabilit-o schimbul nostru epistolar) după gestul tău nebunesc. Îţi văd picioarele atîrnînd – un Pinocchio modern(ist) – peste marginea patului. Te văd ca şi cum aş fi acolo, îţi simt frica aşa cum o trăiesc pe …

Destul de riscant acest debut semnat Mihai Mateiu. Riscant, în primul rînd, pentru că autorul nostru n-a aflat că în proză nu se mai debutează cu proză scurtă. Nu, se sare direct la roman și, eventual, unul care să adune întreaga sensibilitate a autorului, toate proiecțiile sale legate de propria carieră scriitoricească. Doi, Mihai Mateiu n-a aflat că debutul trebuie făcut integral la persoana întîi, …

Cît mi-aș dori, dragul meu Osip, să pătrund în acel borcan păstrat la Institutul de Neurologie din Moscova, să navighez prin meandrele creierului de 1.400 de grame al prietenului celui mai de preț al muncitorului sovietic și să aflu adevărul, cel puțin despre celebra lui vizită „de împăcare“ din arhipelagul SLON...   Știi mai multe decît mine? Istoria se lasă cu voluptate încîlcită, își …

M-am tot gîndit în ultimele două zile şi am decis că vreau să mi-l amintesc pe C.M.I. aşa cum l-am văzut într-o seară de iarnă, să tot fi fost eu în al patrulea an de facultate: unul dintre amfiteatrele mari, o lumină slabă şi starea aia de somnolenţă plină de disponibilitate care vine după 5-6 cursuri... Întotdeauna cursul lui C.M.I. pica cel mai bine ultimul: …

Să te duci la şaman cu ofranda în mîna tremurîndă, să-l aştepţi cuminte pînă-şi termină intoxicarea, apoi să închizi ochii şi să-i asculţi bîlbîielile divine, încercînd să scoţi din ele ceva ce poţi numi sensul propriei tale vieţi, ba, mai mult, sensul lucrurilor (o, orgolioasă ofrandă!). Pentru că asta vrei, vrei acces în maelstromul imaginilor din acel corp pipernicit, vrei să-l omori, să-i cumperi …

Dragul meu Osip, sper ca aceste rînduri să te găsească bine. Trec imediat la subiect, pentru că ţin de mult în mine scena ce urmează, cît şi implicaţia ei principală, alungită ca gîtul unui telescop în păcura unui cer de iarnă, înnoptat şi învelit de nori. Micuţul Alexei e abia un puşti, abia trecut din stadiul de puer în cel de tînără conştiinţă umblătoare. …

Aşa cum se aştepta, odată cu moartea lui Christopher Hitchens s-a declanşat şi corul credincioşilor de pretutindeni, brusc conectat la witzul soixant-huitardist, care să ne spună că Hitchens is not great. Slavă Domnului, oricare ar fi acela, The Hitch era dotat cu platoşă naturală împotriva rumegătoarelor forumiste, încît reacţia ecumenic-pioasă-revanşardă la aflarea veştii despre cancerul său esofagian (Dumnezeu şi-a luat revanşa) nu a reuşit decît …

Biografism, minimalism, infuzie agresivă, pe alocuri, de suprarealism resuscitat prin intermediul unor poeți americani contemporani din categoria bătrîiori (oare sînt singurul care are impresia că poezia americană contemporană e o caracatiță cu brațele întinse prin zonele așa-zis boeme ale marilor orașe, poetry-tankuri cu bilele de fontă ale creative-writingului atîrnate de genunchii artritici?): un volum de debut care aruncă în joc cam toate ingredientele pe …

„Atunci a zis Domnul către Moise: Întinde mîna ta spre cer și se va faceîntuneric în pămîntul Egiptului, încît să-l pipăi cu mîna.“ (Ieșirea 10, 21) Dragul meu prieten, oare cine trebuie azi să fugă, sub oblăduirea Domnului, cine oare a întins mîna, și în lume s-a făcut beznă ca-n Egipt? Care dintre noi sînt aceia hărăziți unui pămînt al luminii? Citesc pe amicul …

Draga mea Nadia, sper ca rîndurile mele să vă găsească bine, pe dumneata şi pe Anna Andreevna, iar pe Osip Emilievici, pur şi simplu acasă, plictisindu-se... M-au îndurerat cuvintele tale, am văzut cu ochii inimii cizmele „umaniştilor“ călcînd peste manuscrisele şi lucruşoarele voastre, l-am văzut pe Osip Emilievici mîncînd acel ultim ou fiert înainte de a dispărea în beciuri, şi pe umanistul amator aşteptînd toată …

Se știe că o sectă religioasă fără prea mulți adepți, adică una aflată încă departe de a deveni religie de stat, împarte cu generozitate energie sacră tuturor membrilor săi. Inițiații au cu atît mai puternic senzația că își pot trage zeul de mînecă cu cît în templu nu e înghesuială mare. Cam în această situație se află poezia în clipa de față: un cerc …

Dragă Osip Emilievici, Încep abrupt scrisoarea mea săptămînală şi te provoc la o mică suprainterpretare care sînt sigur că te va amuza. Te va amuza în primul rînd pentru că pleacă de la una dintre scrierile lui Karl Marx, deşi este, în fond, o lucrare despre irigaţii. Ei, sînt de-a dreptul curios să aflu ce părere ai. Am să te rog să-ţi aminteşti …

După succesul publicării scrisorilor cu Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru Stănescu își continuă încercările în domeniul epistolar, de data aceasta accesînd un domeniu ficțional, dat fiind că receptorul textelor este poetul Osip Mandelștam, iar „acțiunea“ are loc cînd în Moscova lui 1934, cînd în România contemporană nouă. Este un exercițiu de fantezie ce încearcă, de fapt, să devină atît o analiză sentimentală a operei și a …

Florin Dumitrescu e un poet extrem de incomod pentru criticul literar. Pîndesc mai multe riscuri atunci cînd  încerci să scrii despre poezia lui: primul, și cel mai grav, este acela de a-l lua în ușor, de a nu vedea decît artificiile, meșteșugul, aparenta facilitate, recitativitatea versurilor sale. Al doilea risc ar fi ca, după ce treci de această mare încercare, să-l situezi în rîndul …

Cînd mi-am ales tema eseului, nu bănuiam în ce mă bag. În mod oarecum vag, ideea mea se conturase de ceva timp, iar faptul că aș fi primit un impuls pentru a pune pe hîrtie cele cîteva gînduri pe care le aveam nu-mi putea fi decît de ajutor. Ideea în sine părea și ea destul de clară:Vizuina, romanul lui Norman Manea, se înscrie, în …

Au trecut 33 de ani de la debutul în volum al lui Traian T. Coşovei. Mare lucru nu s-a întîmplat între timp: după siniştrii ani ’80, după Aer cu diamante, a trecut peste noi o Revoluţie, a mai apărut o generaţie poetică, apoi încă una, se pune la cale înfiinţarea uneia noi chiar în timp ce noi stăm de vorbă aici... Poezia lui Coşovei rămîne …