Călin-Andrei MIHĂILESCU

COSMOPOLIS. Infra-sat cu giumbuşluc

Să fi fost doar o părere că Dumnezeu îşi scuturase de praf mîinile? de pămînt făcătoare? şi aşa picăturile s-au abătut, stele căzătoare? aterizînd ca umlauturi deasupra nemţilor şi-a fino-ugrilor din Budapesta şi Helsinki? Chiar acum, deasupra sud-vesticei peninsule turceşti Bodrum, unde se iţeşte infra-satul Gümüşlük, plouă şi tălpile geambaşilor de giumbuşlucuri stau legate la capătul crud al …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Istamblues

La Istambul, prin cafenele, nu arar vezi poezii caligrafiate pe hîrtie gînditoare lipită pereţilor. Cît iconoclasm, atîta arabesc – caligrafiate dincolo de asemănarea cu ele însele, literele învăluie ignoranţa neştiutorului de turcă în aura nudă a lipsei de dubiu. În oraşul prins de lună cu fir de mătase verde totul e ceţos de plin, ca un cataif cu …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Din Efes în Heraclit

Niciodat’ Egeea nu fu mai frumoasă: de oriunde te-ai apropia de el, Efesul tot acolo e, irepetabil. Asta, acum; pentru că, de pe coasta occidentală a Asiei Mici, unde poposise ca să fie, pe la anul o mie înainte de El, urbea s-a retras spre interior, către Turcia Asiei Mari. Geologii presupun că au năvălit olandezii tectonici, care …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Băieţi buni din Toronto (II)

Doamnele beau eggnog în living. Mireasma de cotlete face pace între îngeri şi demoni. Băieţii buni din Toronto blăblăie în rongleză despre morgagiuri şi investmenturi, despre barbechiuuri pe plajă, despre gagica cu umbreluţă roz şi gene care i se lungeau cînd se aşeza în Rolls Royce, ori despre cum şi-a mutat Mutu iapa de la Chelsky la Florenţa. …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Băieţi buni din Toronto (I)

– Cît mai e pînă la Toronto? – Ba deloc, c-am ajuns. Te uiţi în jos: aşa şi era. Oraşul mare şi cadrilat, îl vezi, pe senin, cum zbori dinspre răsăritul mereu lăsat în urmă. Pentru că arareori nu mergi către vest, maimuţărind soarele, călătorule. Aşezat pe buza septentrională a Ontario-ului, cel mai primitor dintre cele cinci mari …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Fete bune din New York (II) (cu copiii rămînînd la fel)

–„Fată, o ştii pe Jenÿ, manichiurista aia din Queen’s? E bună, fată, că taie pieliţele pînă în carne, nu e ca coreencele alea care doar împing pieliţa niţel, arată bine o zi-două şi după aia trebuie să refaci operaţia. Mie-mi place să le taie pînă-n carne, fată, să simt, nu cu şmecherii.“ Nu în secret, Jenÿ avea o …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Fete bune din New York (I) (interzis silabisirii copiilor sub 10 ani)

„N-am reuşit niciodată să înţeleg dama română“, obişnuia să spună, obişnuit, Marin Preda. Pentru a profita, dar şi pentru a lega şi mai strîns mitologiile restaurantului de la Casa Uniunii Scriitorilor şi ale celestului 2 Mai, un june filozof român a repetat vorba lui Preda, în companie aleasă, într-o seară, sub umbrarul de viţă dintr-o curte …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Un New York care nu suferă amînare

Opa, city! New Yorkul doarme iepureşte; locuitorii lui – pe sponci. De-aceea-i, poate, oraşul anxios şi ziua. Prin puţinul somn şi aspra insomnie, new yorkezii trăiesc din plin şi retrăiesc în ecou controlat. Aici fiecare vîrstă e în pericol de completitudine şi se cere trăită ca atare. De dimineaţa pînă seara, New Yorkul e colecţia, infinită, a prezenturilor …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Kafkaracal

Cu-atît căderea e mai scurtă cu cît e blocul mai înalt. În iunie 1848, întorcîndu-se spre Bucureşti de la Izlaz – unde Proclamaţie, modernizare şi chiolhan mai hacana de ochiul ager al turcului – unui grup de bonjurişti i s-a rupt căruţa în moalele oraşului Caracal. Paşopt na turbincă! –, oltenilor de prin împrejurimi, oameni iuţi şi-n …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Sydney în doi timpi

„Raped by rum and alien law“ (violat de rom şi de lege străină) sună logo-ul unui scriitor australian. Inscripţia se găseşte acolo unde apele şi uscatul se întîlnesc, şi nu prin mezalianţe mutuale, în buricul Sydney-ului. Locul se numeşte Circular Quay. Pe pavajul lui, amintind mai mult de daurite guri de canal decît de stelele dedicate actorilor etc. …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Melbourne, printre picături

Pesemne Melbourne s-a născut pe ploaie. Altfel, de ce aş ajunge acolo altcîndva decît în miezul iernii australe? Dar cum şi-atunci lămîile cresc, pe la douăsprezece grade, cei de prin partea locului prind a tremura; la opt, a mormăi. Dar nici la cinci nu hibernează. Acolo mercurul termometrelor nu se dă peste cap trecînd sub zero cu clicul …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Od-Angliei

Atîţia kilometri şi somnoroase extra-mile am zburat cu British Airways în ultimele săptămîni, încît mă văd nesilit să-i dedic Angliei o odă. Mile peste nori şi pe sub soarele care nu apunea niciodată în imperiul britanic, deşi la Londra plouă des, fără să fie ceaţa rară. Samuel Beckett, irlandez transplantat, spunea că soarele s-a plictisit văzînd că nu …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Buclucureşti

Un bucluc nu vine niciodată singur. Nici n-ar putea. Ca apa, ca laptele, ca laptele vărsat în apă, buclucul e, cum spun grămăticii, un substantiv nenumărabil. Dacă nu se poate număra, atunci buclucul nu e nici unul, nici mai multe. Ca grămada, pare paradoxal, căci oricîte bucăţele ai lua din el, tot bucluc rămîne. Vorba mai însemna şi …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Sighetto

Odată, închisoarea de la Sighetu Marmaţiei fusese maşinăria de măcinat elitele României interbelice; acum, transfigurată în Memorialul Victimelor Comunismului, ea este Locul neatins de mareele impurităţii ţării. Destinul acestor ziduri este utopic, excepţional, cutremurător: în primele decenii comuniste ele concentrau atrocitatea înăuntrul lor; acum ele ţin ceea ce, din exterior, o asediază atroce şi banal, la o distanţă …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Între Borsex şi Divorţeni

Apă de ploaie’s teoriile amorului, ale începuturilor şi sfîrşiturilor lui diluviene. Căci amorul iese din izvoare enigmatice şi se varsă în mări întunecate; îşi trage victimele la vale, le loveşte uşor de maluri, de un apropou, le lasă să eşueze pe prundiş ca exponate ale muzeului secetei; apoi iar trimite un val care cu vaier le ia şi …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Zboară, zboară, omul zboară

Fericit cel care, ca Ulise, nu a dormit în aeropoarte Cu cît zburăm mai mult, cu atît se reaşază mai abitir lupta de clasă. Fenomenul era global şi nu ştia; de două decenii, însă, a ajuns la conştiinţa că este. El a izbucnit, însă, de cînd elicele au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei, în …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Morcovul fără organe

Iepurii aleargă după morcovi; şi tot aşa aleargă oamenii de frica lor. Dacă morcovii ar fi fost prevăzuţi cu organul spaimei, cu siguranţă că s-ar teme de iepuri. Atunci, în argoul urecheaţilor, vorba „tremuri ca un morcov“ ar fi o acuză fără alt răspuns. Doar că iepurele e un lasă-mă să te laş, care nici măcar de-un argou …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Demo-capi

Mult zgomot pentru nimic altceva: politica este divertismentul economiei, un fel de demo al capitalului, care e democraţie în carnaval – două bîlciuri cărora raţionalismele late-n şold şi scurte-n gît ale politologiei şi ştiinţelor economice nu ştiu a le da de cap, tocmai pentru că nu vor să le dea de cap, că altfel şi-ar pierde udul raţiunii …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. Capi-demo

Adolescentină în vest, criza actuală e încă pueră în România. Indiferent de vîrstă, ea ne obligă să regîndim altfel conceptele centrale ale lumii noastre – da, globale. De la începutul mileniului şi pînă de curînd, lumea a fost globalizată negativ prin frica de terorism. Acest sentiment generic şi impus a fost, în ultimul an, înlocuit de …

Citeşte articolul

COSMOPOLIS. ISM

Bomba cu isme a explodat; a venit lumea şi le-a luat. Un cariu nesăţios roade arborele vieţii; îl roade dinspre sfîrşitul lumii spre trecutul ei de la început. Lucrarea lui e nesfîrşită: în Rai, arborele vieţii e numit doar, pentru a fi mascat – poate devorat – de cel al cunoaşterii, ca origine ce poartă masca de …

Citeşte articolul