Să fi fost doar o părere că Dumnezeu îşi scuturase de praf mîinile? de pămînt făcătoare? şi aşa picăturile s-au abătut, stele căzătoare? aterizînd ca umlauturi deasupra nemţilor şi-a fino-ugrilor din Budapesta şi Helsinki? Chiar acum, deasupra sud-vesticei peninsule turceşti Bodrum, unde se iţeşte infra-satul Gümüşlük, plouă şi tălpile geambaşilor de giumbuşlucuri stau legate la capătul crud al …
La Istambul, prin cafenele, nu arar vezi poezii caligrafiate pe hîrtie gînditoare lipită pereţilor. Cît iconoclasm, atîta arabesc – caligrafiate dincolo de asemănarea cu ele însele, literele învăluie ignoranţa neştiutorului de turcă în aura nudă a lipsei de dubiu. În oraşul prins de lună cu fir de mătase verde totul e ceţos de plin, ca un cataif cu …
Niciodat’ Egeea nu fu mai frumoasă: de oriunde te-ai apropia de el, Efesul tot acolo e, irepetabil. Asta, acum; pentru că, de pe coasta occidentală a Asiei Mici, unde poposise ca să fie, pe la anul o mie înainte de El, urbea s-a retras spre interior, către Turcia Asiei Mari. Geologii presupun că au năvălit olandezii tectonici, care …
Doamnele beau eggnog în living. Mireasma de cotlete face pace între îngeri şi demoni. Băieţii buni din Toronto blăblăie în rongleză despre morgagiuri şi investmenturi, despre barbechiuuri pe plajă, despre gagica cu umbreluţă roz şi gene care i se lungeau cînd se aşeza în Rolls Royce, ori despre cum şi-a mutat Mutu iapa de la Chelsky la Florenţa. …
– Cît mai e pînă la Toronto? – Ba deloc, c-am ajuns. Te uiţi în jos: aşa şi era. Oraşul mare şi cadrilat, îl vezi, pe senin, cum zbori dinspre răsăritul mereu lăsat în urmă. Pentru că arareori nu mergi către vest, maimuţărind soarele, călătorule. Aşezat pe buza septentrională a Ontario-ului, cel mai primitor dintre cele cinci mari …
–„Fată, o ştii pe Jenÿ, manichiurista aia din Queen’s? E bună, fată, că taie pieliţele pînă în carne, nu e ca coreencele alea care doar împing pieliţa niţel, arată bine o zi-două şi după aia trebuie să refaci operaţia. Mie-mi place să le taie pînă-n carne, fată, să simt, nu cu şmecherii.“ Nu în secret, Jenÿ avea o …
„N-am reuşit niciodată să înţeleg dama română“, obişnuia să spună, obişnuit, Marin Preda. Pentru a profita, dar şi pentru a lega şi mai strîns mitologiile restaurantului de la Casa Uniunii Scriitorilor şi ale celestului 2 Mai, un june filozof român a repetat vorba lui Preda, în companie aleasă, într-o seară, sub umbrarul de viţă dintr-o curte …
Opa, city! New Yorkul doarme iepureşte; locuitorii lui – pe sponci. De-aceea-i, poate, oraşul anxios şi ziua. Prin puţinul somn şi aspra insomnie, new yorkezii trăiesc din plin şi retrăiesc în ecou controlat. Aici fiecare vîrstă e în pericol de completitudine şi se cere trăită ca atare. De dimineaţa pînă seara, New Yorkul e colecţia, infinită, a prezenturilor …
Cu-atît căderea e mai scurtă cu cît e blocul mai înalt. În iunie 1848, întorcîndu-se spre Bucureşti de la Izlaz – unde Proclamaţie, modernizare şi chiolhan mai hacana de ochiul ager al turcului – unui grup de bonjurişti i s-a rupt căruţa în moalele oraşului Caracal. Paşopt na turbincă! –, oltenilor de prin împrejurimi, oameni iuţi şi-n …
„Raped by rum and alien law“ (violat de rom şi de lege străină) sună logo-ul unui scriitor australian. Inscripţia se găseşte acolo unde apele şi uscatul se întîlnesc, şi nu prin mezalianţe mutuale, în buricul Sydney-ului. Locul se numeşte Circular Quay. Pe pavajul lui, amintind mai mult de daurite guri de canal decît de stelele dedicate actorilor etc. …
Pesemne Melbourne s-a născut pe ploaie. Altfel, de ce aş ajunge acolo altcîndva decît în miezul iernii australe? Dar cum şi-atunci lămîile cresc, pe la douăsprezece grade, cei de prin partea locului prind a tremura; la opt, a mormăi. Dar nici la cinci nu hibernează. Acolo mercurul termometrelor nu se dă peste cap trecînd sub zero cu clicul …
Atîţia kilometri şi somnoroase extra-mile am zburat cu British Airways în ultimele săptămîni, încît mă văd nesilit să-i dedic Angliei o odă. Mile peste nori şi pe sub soarele care nu apunea niciodată în imperiul britanic, deşi la Londra plouă des, fără să fie ceaţa rară. Samuel Beckett, irlandez transplantat, spunea că soarele s-a plictisit văzînd că nu …
Un bucluc nu vine niciodată singur. Nici n-ar putea. Ca apa, ca laptele, ca laptele vărsat în apă, buclucul e, cum spun grămăticii, un substantiv nenumărabil. Dacă nu se poate număra, atunci buclucul nu e nici unul, nici mai multe. Ca grămada, pare paradoxal, căci oricîte bucăţele ai lua din el, tot bucluc rămîne. Vorba mai însemna şi …
Odată, închisoarea de la Sighetu Marmaţiei fusese maşinăria de măcinat elitele României interbelice; acum, transfigurată în Memorialul Victimelor Comunismului, ea este Locul neatins de mareele impurităţii ţării. Destinul acestor ziduri este utopic, excepţional, cutremurător: în primele decenii comuniste ele concentrau atrocitatea înăuntrul lor; acum ele ţin ceea ce, din exterior, o asediază atroce şi banal, la o distanţă …
Apă de ploaie’s teoriile amorului, ale începuturilor şi sfîrşiturilor lui diluviene. Căci amorul iese din izvoare enigmatice şi se varsă în mări întunecate; îşi trage victimele la vale, le loveşte uşor de maluri, de un apropou, le lasă să eşueze pe prundiş ca exponate ale muzeului secetei; apoi iar trimite un val care cu vaier le ia şi …
Fericit cel care, ca Ulise, nu a dormit în aeropoarte Cu cît zburăm mai mult, cu atît se reaşază mai abitir lupta de clasă. Fenomenul era global şi nu ştia; de două decenii, însă, a ajuns la conştiinţa că este. El a izbucnit, însă, de cînd elicele au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei, în …
Iepurii aleargă după morcovi; şi tot aşa aleargă oamenii de frica lor. Dacă morcovii ar fi fost prevăzuţi cu organul spaimei, cu siguranţă că s-ar teme de iepuri. Atunci, în argoul urecheaţilor, vorba „tremuri ca un morcov“ ar fi o acuză fără alt răspuns. Doar că iepurele e un lasă-mă să te laş, care nici măcar de-un argou …
Mult zgomot pentru nimic altceva: politica este divertismentul economiei, un fel de demo al capitalului, care e democraţie în carnaval – două bîlciuri cărora raţionalismele late-n şold şi scurte-n gît ale politologiei şi ştiinţelor economice nu ştiu a le da de cap, tocmai pentru că nu vor să le dea de cap, că altfel şi-ar pierde udul raţiunii …
Adolescentină în vest, criza actuală e încă pueră în România. Indiferent de vîrstă, ea ne obligă să regîndim altfel conceptele centrale ale lumii noastre – da, globale. De la începutul mileniului şi pînă de curînd, lumea a fost globalizată negativ prin frica de terorism. Acest sentiment generic şi impus a fost, în ultimul an, înlocuit de …
Bomba cu isme a explodat; a venit lumea şi le-a luat. Un cariu nesăţios roade arborele vieţii; îl roade dinspre sfîrşitul lumii spre trecutul ei de la început. Lucrarea lui e nesfîrşită: în Rai, arborele vieţii e numit doar, pentru a fi mascat – poate devorat – de cel al cunoaşterii, ca origine ce poartă masca de …
