Iulia POPOVICI

„Cultura“. Ferpar la moartea a încă unei reviste

Eram acolo cînd se lucra la primele numele din revista Cultura, în camera de la parter (unde acum – sau cel puţin în ultimii ani – „locuiesc“ oamenii de la Promovare şi Relaţii cu presa), de lîngă sala mare unde se ţin evenimentele Institutului Cultural Român. Redactor-şef era Cristi(an) Teodorescu, preşedintele instituţiei era Augustin Buzura, Dilema tocmai se decisese să devină …veche, iar Cultura urma …

Citeşte articolul

TEATRU. Ce se „vinde“ în Festivalul Naţional de Teatru

Ediţia aniversară, a XXV-a, a Festivalului Naţional de Teatru (FNT) a fost de departe cea mai aglomerată, cu ale sale aproape o sută de reprezentaţii, a celor peste 40 de spectacole invitate, în zece zile. Numărul mare de producţii (pentru cei care nu ştiu, Festivalul de la Avignon invită anual între 35 şi 50 de producţii într-un interval de trei săptămîni – altfel spus, în …

Citeşte articolul

Festivalul Naţional de Teatru. Un sfert de secol (I)

Această ediţie a Festivalului Naţional (FNT) a coincis tragic, în ultimele ei zile, cu incendiul asasin de la clubul Colectiv din București. Patru spectacole au avut reprezentaţiile amînate, din respect pentru cele trei zile de doliu naţional, iar spectacolele care s-au ţinut au început printr-un moment de reculegere. E un context care, inevitabil, trece în plan secund dimensiunea de „sărbătoare a teatrului românesc“ a FNT …

Citeşte articolul

Minimalismul asasin

Cetăţenii români urăsc Statul. Mai exact, o parte considerabilă dintre concetăţenii noştri au fost suficient de mult expuşi unui discurs menit să plaseze Statul în poziţia de responsabil incompetent al întregii noastre vieţi sociale încît să reacţioneze întotdeauna, oricînd, la orice disfuncţionalitate (şi sînt, o!, nesfîrşite disfuncţionalităţi în toate momentele noastre de viaţă pe pămînt românesc), împotriva ficţiunii universale numite „autorităţi“. O tragedie precum cea …

Citeşte articolul

TEATRU. În Car(o)usel

Liliom, piesa de început de secol XX a lui Ferenc Molnár, e un text foarte bizar şi atipic din multe puncte de vedere – la urma urmei, e unul în care o parte a acţiunii se petrece pe o lume de apoi care nu are nimic transcedental în ea şi stele de pe cer sînt date cadou. La vremea lui, a fost un eşec de …

Citeşte articolul

Cum se spune povestea stîngii românești

Ce-am fi dac-am ști. Feerie politică protestatară e cel mai ambiţios dintre spectacolele iniţiate și regizate pînă acum de David Schwartz – în termeni de producţie, durată (da, poate fi un criteriu) și miză. Și nu vă lăsaţi derutaţi de titlu – nu e un spectacol despre istoria protestelor, ci unul despre mișcarea comunistă din România, pe care își propune în mod explicit să o …

Citeşte articolul

„Orice film este un exerciţiu“

Interviu cu Ana LUNGU

Autoportretul unei fete cuminţi a avut premiera românească în urmă cu cîteva săptămîni, după ce a fost prezentat, întîi, la Rotterdam. Un film atipic în peisajul desenat de Noul Val, de care îl leagă, în același timp, fire vizibile și invizibile, Autoportretul… cu care-și face debutul regizoarea Ana Lungu (anterior, coregizoare la lungmetrajulBurta balenei) urmărește tribulaţiile „maturizării“ unei tinere, Cristiana (Elena Popa), dependentă, financiar și/sau …

Citeşte articolul

TEATRU. Inamicul poporului. Anarhismul ca acţiune socială

Într-un articol publicat recent în The Guardian, actriţa Geena Davis (fondatoarea unui institut dedicat promovării echilibrului de gen în industria filmului) propunea următoarea soluţie pentru problema cronică a subreprezentării femeilor în cinema: „Înainte să alegi distribuţia unui film sau a unei emisiuni TV, treci prin lista de personaje şi schimbă cîteva prenume în unele feminine – ura! Ai acum o distribuţie echilibrată în termeni de …

Citeşte articolul

TEATRU. Cînd e bine, deși nu e. Cu Afrim

Indiferent de natura textelor de la care pornesc spectacolele lui (dramatizări, devised/colective – născute din improvizaţii şi biografia actorilor, clasice, „relativ“ realiste, poetice sau experimentale la nivelul limbajului), Radu Afrim îşi face o profesiune de credinţă din provocarea convenţiilor dominante în teatrul românesc, cele ale teatrului modern în general. Iar asta îl distinge şi de regizorii europeni cu care e uneori comparat şi cu care, …

Citeşte articolul

Revoluţia nu va fi jucată. FAPT la Timişoara

Festivalul de Arte Performative Timişoara (FAPT) îşi ţine, în aceste zile, prima ediţie. Organizat de Centrul Cultural German din localitate şi avîndu-l drept curator pe Ciprian Marinescu, Festivalul aduce/a adus împreună artişti din România, Serbia, Germania şi Franţa, într-o succesiune de producţii de dans şi performance avînd în centru chestionarea poziţiei sociale a artei contemporane şi a mijloacelor ei fizice. Creat în 2009, la …

Citeşte articolul

Cum a devenit România legionară

Roland CLARK – Sfîntă tinereţe legionară. Activismul fascist în România interbelică

Dintr-o absolută întîmplare, versiunea românească a lucrării lui Roland Clark despre cotidianul Legiunii Arhanghelului Mihail a apărut în contextul tulburatelor discuţii din jurul unei noi legi, care criminalizează cultul liderilor legionari, organizaţia fiind pentru prima dată recunoscută juridic drept o formă locală de agregare a fascismului european. Iar Sfîntă tinereţe legionară tocmai în sprijinul, argumentat, al acestei idei vine: urmărind manifestările ultranaţionaliste (termen – ultranaţionalism …

Citeşte articolul

TEATRU. Corpul femeii ca teren de ocupaţie

În 2012, un grup de parlamentari de dreapta (PDL) propuneau spre dezbatere publică o lege care condiţiona accesul femeilor la întreruperea voluntară de sarcină de participarea la o sesiune de consiliere psihologică (această consiliere fiind deja disponibilă, la cerere, prin legea privind drepturile pacienţilor). „Împachetată“ ca o iniţiativă născută din grija pentru femei şi demografie, propunerea legislativă cuprindea, în nota de fundamentare, afirmaţii despre „dreptul …

Citeşte articolul

„Calitatea actului artistic a căzut în plan secundar. Încă o dată, piaţa ne-a tras clapa“

Interviu cu Alina NELEGA

Scriitoare și autoare dramatică (termen pe care-l preferă celui de dramaturg) care-și montează în mod curent propriile texte, Alina Nelega este, în prezent, în același timp profesor univ. dr. la Universitatea de Arte (UAT) din Tîrgu-Mureș (unde a fondat un masterat de Scriere dramatică, ajuns la a cincea promoţie) și director artistic al Companiei „Liviu Rebreanu“ a Teatrului Naţional din localitate. Îna - inte de …

Citeşte articolul

TEATRU. „Iubirea Fedrei este răspunsul meu la experienţa din Marea Britanie“

Interviu cu Sânziana KOENIG

Sânziana Koenig și Nico Vaccari, ambii, tineri absolvenţi de Regie în Marea Britanie, alcătuiesc Teatrul Bezna, iar prima producţie pe care Bezna a prezentat-o în România, în 2014, a fostCrime, spectacolul londonez de licenţă al lui Nico. În această toamnă, la UNTEATRU va avea loc premiera spectacolului montat de Sânziana pe textul Sarei Kane, Iubirea Fedrei (pus în scenă, în urmă cu opt ani, şi …

Citeşte articolul

Lipsă de subiecte. Casa Regală

E caniculă și vacanţă judecătorească. Pînă și procurorul DNA responsabil de dosarul lui Victor Ponta e în vacanţă. Un bun moment ca întreaga presă, de la mic la mare, să fie cuprinsă de febra regalistă și să se declare zdruncinată de vestea că Principele Nicolae, singurul descendent direct bărbat al Regelui Mihai, a fost scos din linia de succesiune și i s-a retras titlul. Adică, …

Citeşte articolul

CARTEA DE ARTE. O hiperdramaturgie a invizibilităţii sociale

Textele lui Bogdan Georgescu din această antologie nu sînt, propriu-zis, piese de teatru în sensul tradiţional al dramaturgiei, beneficiind de condiţia specifică dată de apartenenţa, concomitentă, la universul literaturii şi la cel al artei scenice. Dincolo de a fi doar un vehicul pentru circulaţia textelor dramatice în afara ariei restrînse a performării lor, publicarea în sine a unor astfel de piese a reprezentat, de-a lungul …

Citeşte articolul

Lipsă de subiecte. Casa Regală

Articol din noul număr al revistei „Observator cultural“

E caniculă şi vacanţă judecătorească. Pînă şi procurorul DNA responsabil de dosarul lui Victor Ponta e în vacanţă. Un bun moment ca întreaga presă, de la mic la mare, să fie cuprinsă de febra regalistă şi să se declare zdruncinată de vestea că Principele Nicolae, singurul descendent direct bărbat al Regelui Mihai, a fost scos din linia de succesiune şi i s-a retras titlul. Adică, …

Citeşte articolul

Efectele sistemului Bologna asupra școlii românești de teatru și film (IV)

Cele mai mari cifre de școlarizare, în facultăţile românești de teatru, se înregistrează, previzibil, la Actorie. Implementarea autohtonă a sistemului Bologna (și mai ales finanţarea per student) a dus, nu neapărat previzibil, la creșterea numărului de locuri la specializarea în cauză, însă nicăieri fenomenul nu a fost atît de dramatic precum la București: în zece ani, numărul de absolvenţi care ies, ca actori, de pe …

Citeşte articolul

Efectele sistemului Bologna asupra şcolii româneşti de teatru şi film (III)

Continuăm această dezbatere, după două episoade dedicate școlii de teatru văzute prin ochii unor artiști și profesori de la Cluj, cu un interviu extins cu cineastul Stere Gulea – care vorbește despre fundamentele post-1990 ale școlii bucureștene de film și actualele blocaje ale acesteia.

Citeşte articolul

Efectele sistemului Bologna asupra şcolii româneşti de teatru şi film (II)

Continuăm chestionarea implementării aşa-numitului sistem Bologna în învăţămîntul vocaţional de teatru şi film din România cu un interviu şi un articol aparţinîndu-le unor tineri profesori de Regie, respectiv Actorie ai şcolii clujene. Deloc surprinzător, amîndoi vorbesc despre acelaşi eşec, sistemic, al pregătirii artiştilor de mîine, datorat adoptării lipsite de adaptare a unei „formule“ educaţionale inadecvate cerinţelor formative ale artelor performative.

Citeşte articolul