In memoriam

Lunga scrisoare pentru o scurta despartire

Cind trebuie sa scriu despre apropiati, prieteni dragi care au disparut, sint ca oamenii care isi simt in continuare membrele taiate si se poarta de parca ele ar fi in continuare miinile sau picioarele lor. Din momentul in care am aflat de moartea lui Gheorghe Craciun, mi s-au aglomerat in minte imagini amestecate, care compun un fel de istorie comuna: Tocmai terminasem facultatea si …

Citeşte articolul

Nota Auctoris

Era toamna lui 2000. Ma stabilisem in Bucuresti, imi cumparasem o garsoniera. Ma angajasem la revista Observator cultural si nu-mi lipsea niciodata din geanta sprayul paralizant. Era noapte si eu urcam impleticit de oboseala scarile blocului F8C de pe strada Foisorului, ma prabuseam pe scaunul din fata calculatorului si simteam cum incepe sa infloreasca in mine firul pervers de iarba al acestei iubiri. O plamadeam …

Citeşte articolul

RAMAS BUN, GHEORGHE CRACIUN!

Vocea ta schimbata articulind Greu cuvintele in gara Faurei dintr-un bloc O femeie se tinguie ca nu E iubita e Vineri si ma intreb daca tu Mai stii ce zi e eu Te rog iarasi sa faci Ceva sa scrii ceva desi imi dau lacrimile Femeia ameninta ca-l Paraseste trenul pleaca Vocea ta schimbata e Un pumn in gura. …

Citeşte articolul

Tradarea trupului

Oricit de absurda, oricit de nedreapta si de incredibila, moartea lui Gheorghe Craciun este, de mai bine de o saptamina, o realitate pe care noi cei ramasi, prieteni sau simpli cititori, ne straduim sa o acceptam. In astfel de momente descoperi, cu uimire si infiorare, cit de greu poate fi sa mergi inainte, sa te desprinzi de un prieten drag si sa te deprinzi cu …

Citeşte articolul

„Eram niste copii rai“. Interviu inedit cu Gheorghe CRACIUN

Interviu realizat la 13 octombrie 2006 Care este raportul dintre originea rurala a lui Mircea Nedelciu (si, implicit, a dvs.) si tipul de proza practicat, o proza citadina? S-a spus ca proza optzecista este prin excelenta citadina. Ar fi de luat in calcul mai multe terminale, ca sa zic asa. in primul rind, atit eu, cit si Mircea Nedelciu sintem niste oameni care s-au …

Citeşte articolul

Singuratatea utilizatorului de telefon mobil

Ultimul text, ramas neterminat, din seria de eseuri, publicate de Gheorghe Craciun in Observator cultural, sub genericul „Viciile lumii postmoderne“ Despre lumea, arta si literatura moderne s-a vorbit pina nu demult ca despre un triumf al incomunicabilitatii. Ce altceva sa fi insemnat existentialismul daca nu o radiografiere si evaluare lucida a singuratatii ireductibile a fiintei umane, intr-un mediu de viata tot mai putin propice …

Citeşte articolul

„Marele pericol pentru literatura romana a momentului este mondenitatea“. Fragmente dintr-un interviu cu Gheorghe CRĂCIUN

publicat de Observator cultural la 6 octombrie 2005

Cum a aparut in viata dvs. Pupa russa? Este o carte de fictiune. Tine de o zona de obsesii personale si colective, pe care n-am avut nici maturitatea, nici curajul, nici... pregatirea strategica sa o abordez inainte de 1994, la citiva ani de la prabusirea regimului comunist. Cartea s-a declansat atunci. Temele ei s-au conturat pe parcurs. Dominanta ramine tema corpului. in cartile mele anterioare, …

Citeşte articolul

A trait pentru a scrie

Moartea lui Gheorghe Craciun, la virsta de 56 de ani, in plina putere creatoare, ma intristeaza atit de mult incit gestul insusi de a scrie in aceste momente mi se pare ca frizeaza frivolitatea. L-am simtit aproape inca de la inceput, din studentia lui, i-am urmarit cu simpatie si admiratie crescinda productia literara, i-am fost alaturi in toate etapele carierei universitare (licenta, gradul didactic I, …

Citeşte articolul

O vara fara sfirsit

Cu ani in urma, intr-un tren hartanit, asa cum sint in general trenurile romanesti, ma intorceam de la Bucuresti impreuna cu George. Eram amindoi destul de obositi, obligati de banchetele inconfortabile sa ne stringem unul in celalalt, dar, in acelasi timp, intrati intr-un regim de torpoare, un fel de anticamera a somnului, in care, in mod paradoxal, puteam povesti impreuna la nesfirsit. Dupa ce isi …

Citeşte articolul

Un profesionist al scrisului

Moartea secera in generatia ’80 luind virfurile. Dupa Mircea Nedelciu, liderul ei unanim recunoscut, disparut inainte de a implini 50 de ani, dupa Mariana Marin, Ioan Flora, Ion Stratan, disparuti in jurul aceleiasi virste, pleaca acum dintre noi Gheorghe Craciun, cel care devenise, parca printr-o responsabilizare trecuta toata pe umerii lui, un fel de „papa“ al optzecismului, cum am auzit spunindu-i-se cu tandrete, ironie, respect, …

Citeşte articolul

Piaza rea

Mi-am petrecut vara trecuta colectionind fragmente din ultima carte a lui Gheorghe Craciun. Parca am fost piaza rea. Dar si el... De nimic nu s-a temut mai mult decit de batrinete. „imbatrinesc. De fapt, despre asta tot vreau sa scriu si n-am curajul.“ „Poti sa iubesti si imbatrinirea unei femei? Cel mult o tolerezi.“ „Cel mai ingrozitor lucru din lume: batrinetea.“ „Batrinetea isi bate …

Citeşte articolul

Nu…

...n-as fi crezut niciodata ca am sa ajung sa scriu despre George Craciun si nu lui George Craciun. Nefiind critic literar, nu-mi permit (moral, etic, profesional...) sa-mi focusez gindurile pe valoarea exceptionala a cartilor sale – teoretice si de beletristica –, oricum, opera sa vorbeste de la sine. Si, oricum, se vor ivi prea multi care sa faca acest lucru, cu sau fara competenta. Voi …

Citeşte articolul

Prin ocheanul intors

Cind un om apropiat moare, intimplindu-se ca el sa fie si scriitor, caut prin cartile sale pasajul care sa-i defineasca autobiografia spirituala: textul acela unic, reprezentativ, care cuprinde tensiunea sa de viata, ce anume gindea in afara notorietatii, dincolo de admiratia sau mefienta celorlalti, cum se definea in propria sa oglinda, in singuratate. Cu viata celor care nu au scris vreun rind, lucrurile se petrec …

Citeşte articolul

Despre Gheorghe Craciun

La inceputul anilor ’80, pe cind traiam inca in Timisoara, citeam carte dupa carte. Socialismul iti lasa vreme sa citesti, nu avea de oferit multe care sa te retina de la lectura. in acelasi timp, pazea cu ochi de Argus realitatea pe care o administra, ca sa nu fie prelucrata artistic; dar, in mod clar, se situa in defensiva. incercam, ca multi altii pe atunci, …

Citeşte articolul

Adio de la un nobil

Cind a murit Stefan Banulescu, mi-am zis in barba: A plecat dintre noi un mare scriitor al epocii. Poate sa-ti para rau ca n-ai vorbit niciodata cu el, desi v-ati fi putut intilni de nenumarate ori. Acum, cind am auzit ca a plecat si Gheorghe Craciun dintre noi, din nou mi-am zis in barba: Ei, poftim, pe el l-ai cunoscut, ba mai mult, v-ati si …

Citeşte articolul

Ce ne mai ramine

Gheorghe Craciun nu mai este, a formulat alb, a-retoric, cu discretia-i si concizia-i caracteristice, Carmen Musat, pe prima pagina din Observator cultural nr. 100 (din 1-7 februarie 2007), anuntul disparitiei (mai exact, dez-aparitiei *) marelui scriitor Gheorghe Craciun. Afirmatie grea, peremptorie, irevocabila. Afirmatie, omeneste, inadmisibila, pe care nu si-ar fi imaginat, pina de curind, ca va fi vreodata fortata s-o faca. Da: Gheorghe Craciun, prietenul …

Citeşte articolul

Gheorghe Craciun – sfirsitul iluziei

Acum opt ani, intr-un editorial din Formula AS (nr. 350, februarie 1999), Mircea Nedelciu, prozatorul care, inca din timpul vietii, sfirsita inainte de vreme, era considerat lider al unei generatii, publica editorialul Generatii cu si fara sansa. Se referea la cum schimbarea din 1989 i-a „prins“ pe acei tineri inca, in jurul virstei de 40 de ani, infasurati in drapelul generatia ’80. Prilej, apoi, de …

Citeşte articolul

Imi pare extrem de rau ca a murit George Craciun

Imi pare extrem de rau ca a murit George Craciun. Abia reluasem o prieteneala ce are deja peste 25 de ani, dupa un timp masurat nu doar in ani si spatiu, cind rasucelile propriilor noastre biografii au facut sa avem contacte sporadice. Abia apucasem sa reinnodam firul unor intimplari ce ne legau mai mult de trecut decit de viitor. Abia apucasem, intr-o lunga conversatie si …

Citeşte articolul

La plecarea lui Gheorghe Craciun

Cind scriu aceste rinduri, inca nu realizez cu adevarat ce s-a intimplat: a murit Gheorghe Craciun. Vestea am aflat-o miercuri, 31 ianuarie dimineata, de pe newsletter-ul Observatorului cultural. Am chemat-o si pe Bianca sa citeasca: nu ne-am putut stapini lacrimile. O ora mai tirziu, un telefon mi-a adus amanunte cutremuratoare. Nu l-am vazut mort. imprejurari profesionale prozaice m-au impiedicat sa fiu prezent la inmormintare. …

Citeşte articolul

Gheorghe

Gheorghe. L-am cunoscut sau, mai bine zis, am auzit despre el imediat dupa ce am inceput sa studiez limba romana. Ca toti cei din generatia ’80, era o garantie ca Romania putea sa se trezeasca. Personal insa l-am cunoscut abia dupa ce tara se trezise. in 2001. A fost o surpriza. Scriitorul, publicistul, editorul, profesorul si teoreticianul literar s-a dovedit a fi un om extraordinar …

Citeşte articolul