Literatură

„Tărîmul kauf“ şi „reclamele vieţii fericite“

Noul volum al lui Teodor Dună arată, încă o dată, că orice generalizări despre poezia „generaţiei 2000“ – implicit aplicarea universală, complet nenuanţată, a etichetei de „minimalism“ – sînt, eufemistic spus, contestabile. Că poezia douămiistă înseamnă mai mult decît o muzică de fundal, fără semnificative variaţii, fără abateri de la o formulă-standard, obstinat prozaizantă, biografistă, minimalistă ş.a., că, dimpotrivă, ea adună deja o serie de …

Citeşte articolul

„Inima ca o dronă“

Ca un tunel prin care nu se întrevede nici o gură de aerisire se deschide aparenta naturaleţe a vieţii, volumul publicat anul trecut de t.s. khasis – între cărţile de poezie scrise în ultima vreme, printre puţinele de neocolit. E o carte cu o tensiune invazivă, cu o densitate a stărilor şi a faptelor rememorate pe care arta scalpării, volumul cu care khasis debuta la …

Citeşte articolul

Poezia experiențelor-limită

Ionelia Cristea (n. 1983), cîştigătoare a ediţiei din 2014 a concursului de debut al Editurii Cartea Românească, a publicat anul trecut volumul selectat de juriu; e vorba de Noaptea de gardă, un volum de poeme de diverse facturi (inclusiv secvenţe în proză), unite, însă, de experienţa liminară (boala şi proximitatea morţii) pe care autoarea – ca tînăr medic neurolog – o trăieşte în fiecare zi …

Citeşte articolul

Fantasma libertăţii şi chitara lui Hendrix

Nu e prima dată cînd Daniel Vighi este un „cartograf“ redutabil al spațiului bănățean. Pe cont propriu sau împreună cu prietenul său, scriitorul Viorel Marineasa, a scris eseuri, istorii ce îmbină literatura cu documentul, cărți de graniță care, asemenea spațiului descris, aparțin mai multor lumi în același timp. Banatul, model al diversității, a fost parcă sortit să devină o sursă bogată pentru literatură. În acest …

Citeşte articolul

Reîntoarcere în pavilionul de noapte (II)

Pe măsură ce ne apropiem de momentul vorbirii (scrierii), poezia lui Alexandru Mușina evoluează de la acel dublu balans despre care scriam data trecută spre o zonă mult mai experimentală, unde simplitatea formală asumată (ce va ajunge pînă la cel mai pur prozaism) își găsește pandantul într-un cinism cu rol de blindaj obiectiv. Dacă acele alunecări în zona unui fantastic neanunțat trimiteau înspre o sensibilitate …

Citeşte articolul

Aristocrația singurătății

Combativă, tensionată, discretă, profundă, acută, imaginativ-introspectivă, sarcastică, abisală, substanțială, autentică – așa a fost percepută poezia Marianei Codruț de la debutul din 1982 și pînă azi. Și, din fericire, aceste atribute se pot alătura și celor mai multe dintre poeziile incluse în cel mai recent volum, apărut în 2015, la Editura Paralela 45, fără a se putea vorbi de redundanță, de încremenire în proiect. Încă din …

Citeşte articolul

Şeherezada Nordului

S-a născut la Rungsted, nu departe de Copenhaga, în 1885, sub numele de Karen Christenze Dinesen; a studiat artele frumoase la Copenhaga, Paris şi Roma, iar în anul 1914, s-a căsătorit cu baronul Bror von Blixen-Finecke, pe care l-a urmat în Africa, stabilindu-se în Kenya, unde a rămas aproape două decenii. Însă abia după divorţul de infidelul său soţ şi după reîntoarcerea în Danemarca natală, …

Citeşte articolul

Reîntoarcere în pavilionul de noapte (I)

Opera poetică a lui Alexandru Muşina

Încă nu-mi pot explica atracţia pe care am simţit-o dintotdeauna pentru artiştii care fug de grupări şi grupuscule ca dracul de tămîie. În cazul lui Dimov, de exemplu, îmi place acel pustnic din ultima fază a vieţii, nu neapărat cel ce mărşăluia în miniregimentul oniric. Poate pentru că e dovadă de mare curaj şi de o verticalitate extremă să încerci să „trăieşti“ pur şi simplu …

Citeşte articolul

Viaţa, moartea şi vremurile lui Marlowe

Despre Christopher Marlowe (1564-1593), poet, traducător şi dramaturg elisabetan, unul dintre maeştrii versului alb, contemporanul lui William Shakespeare şi marele precursor al acestuia, dispărut prematur, înainte de a împlini 30 de ani, în condiţii care nu au fost niciodată complet elucidate ori clarificate pînă la capăt, s-au spus şi s-au scris multe lucruri. Însă aserţiunile ori ipotezele formulate de diverşii cercetători nu au avut darul …

Citeşte articolul

Literatura ca discurs autorevelat (II)

Prima parte a cronicii poate fi citită AICI. Cum realitatea pe care vrea să o mărturisească şi, în acelaşi timp, să o facă inteligibilă scriind-o este una ieşită din comun, în afara tiparelor, diaristul, care consemnează meticulos istoria anomaliilor sale, îşi declară aversiunea faţă de orice formă consacrată a literaturii, faţă de roman mai ales. Singura tensiune acceptabilă este cea mistică: „Aşa trebuia să fie literatura …

Citeşte articolul

Post-scriptum la Căderea (II)

Prima parte a cronicii poate fi citită AICI. Arătam în articolul de săptămîna trecută cît de tributar este Solenoidul cărtărescian unor surse livreşti pe care le asumă numai în parte şi cît de fragilă este ca „ficţiune speculativă“ această carte. Proiectul unei naraţiuni despre „jocurile minţii“ eşuează, spuneam, într-o adaptare în cheie poetică a unor idei de construcţie ficţională preluate de ici şi de colo. Am …

Citeşte articolul

Un amplu poem metafizic (II)

Prima parte a cronicii poate fi citită AICI. Solenoid nu este doar povestea celui care, după citirea poemului Căderea la Cenaclul Lunii, a ratat pentru totdeauna recunoașterea și impunerea în lumea literară, eșec social marcat prin „condamnarea“ la o viață anonimă de profesor într-o școală din Colentina (și care are, așa cum am arătat deja, mize existențiale mult mai înalte). În tradiția marilor romane ale lui …

Citeşte articolul

Un minunat ierbar însîngerat

Cîte femei, atîtea răspîntii! Şi tot atîtea făpturi fluide, care par a eluda cu graţie răspîntiile inerente, îmbrăţişînd totul, dacă luăm ca fanion mottoul lui Rainer Maria Rilke: „Rapidă şi clară iubire nepăsătoare/ absenţă fluidă cumva,/ între prea multele tale plecări şi sosiri/ un strop de răgaz va tremura?“. Nici apologetică, nici acuzatoare sau resentimentară, cartea lui Constantin Abăluţă se construieşte din volute şi havuzuri, din …

Citeşte articolul

Literatura ca discurs autorevelat (I)

Măcar asupra unui lucru au căzut de acord cam toţi criticii care, pînă în acest moment, au scris despre Solenoid (excepţie: Nicolae Manolescu): e foarte dificil de găsit tonul potrivit; este distonant să scrii convenţional despre o carte care, în mod deliberat, deşi nu sînt convins că şi atent calculat, ţine să răstoarne, adesea ostentativ, tot ce o poate apropia de tradiţie. Principala ambiţie a …

Citeşte articolul

Misterul Solenoidului şi viaţa în dimensiunea a patra

Din lipsă de spaţiu, voi începe acest text abrupt, fără nici o introducere, fără a stabili relaţionări între scrierile în proză ale lui Mircea Cărtărescu şi fără a aproxima obsesiile „universului ficţional“ – foarte cunoscute cititorilor. Aşadar, direct în subiect. De la autorul Nostalgiei şi al Orbitorului au existat şi exisă în continuare aşteptări foarte mari. El nu prea are voie să greşească, fiecare nouă apariţie …

Citeşte articolul

Un amplu poem metafizic (I)

Faptul că, de cîțiva ani, Mircea Cărtărescu a rămas într-o competiție pe care o poartă, în mare parte, cu sine însuși nu ar trebui să ne mai mire. Solenoid este o adevărată summa a temelor și ideilor din operele precedente și, alături de Nostalgia și de trilogia Orbitor, adaugă o piesă majoră unui proiect prozastic urmărit după 1989 cu o tenacitate și perseverență rar întîlnite …

Citeşte articolul

Manuscrisul copilului

Un creier hrănit cu literatură şi care a făcut din literatură principala cheie de înţelegere a lumii se trezeşte, brusc, înlăturat de la masa celor care şi-ar putea spune vreodată scriitori. Exclus definitiv, printr-un accident al destinului, din anturajul candidaţilor la glorie şi aruncat, pentru tot restul vieţii, în lumea măruntă a profesoratului la o şcoală de cartier, dintr-un oraş înfundat în tristeţe şi ruină, …

Citeşte articolul

Post-scriptum la Căderea (I)

Circulă printre cititorii mai mult sau mai puţin fideli ai lui Mircea Cărtărescu un mit al incomprehensibilităţii scrisului acestui autor, ca semn al elecţiunii şi ca blazon nobiliar. Conform adepţilor acestui mit, nu oricine îl poate citi şi înţelege pe autorul Levantului şi al Orbitorului, întrucît ceea ce scrie el e mai mult sau e altceva decît literatură: e text „inspirat“, scriptură, revelator al sacrului, …

Citeşte articolul

Calea regală a visului

Publicînd în 2015 Solenoid, un nou roman de dimensiuni impresionante (peste 800 de pagini), după trilogia Orbitorului, Mircea Cărtărescu demonstrează, pe de o parte, că are o vitalitate şi o putere de creaţie ieşite din comun, iar pe de altă parte, dă dovadă de o rară consecvenţă cu sine, cu „proiectul“ său literar, cu temele şi obsesiile lui dintotdeauna: Solenoid este un alt Orbitor – …

Citeşte articolul

Christ în mundus subterraneus

Sub pseudonimul Monsù Desiderio, pictor pe care André Breton îl considera un precursor al suprarealismului, conexiune ce îl îndreptățea pe Gustav René Hocke să înrudească spiritual două tipuri de existență și creație despărțite de secole bune (manierism și suprarealism), se ascund două entități reale, detectabile istoric: François de Nomé și Didier Barra. Pictori născuți la Metz, au trăit la Napoli în prima parte a secolului …

Citeşte articolul