Literatură

Dialectica sexelor

La ultimul Tîrg de carte am constatat, cu legitimă uimire, faptul că unele cărţi deosebite s-au vîndut la un preț derizoriu, ceea ce înseamnă că nu prea aveau căutare, precum Anatomia iubirii de Helen Fisher, în traducerea Oanei Badea. Autoarea, profesoară de antropologie la Rogers University și cercetătoare în cadrul Institutului Kinsei, Indiana University, abordează tema iubirii multidisciplinar, interferînd antropologia cu biologia, cu neuroștiințele și …

Citeşte articolul

Lovituri de teatru…

După istoriile atît de complex orchestrate din Viaţa lui Kostas Venetis, Textele de la Monte Negro, Moartea lui Siegfried sau Năluca, Octavian Soviany – unul dintre puţinii autori români contemporani despre care se poate spune că sînt „scriitori totali“, ilustrîndu-se în genuri pe cît de variate, pe atît de dificil de stăpînit, toate împreună şi fiecare în parte, la nivel de excelenţă – pare să-şi …

Citeşte articolul

Poveste despre nomadismul montan și locul în lume

Paolo Cognetti este un răsfățat al premiilor literare: a obținut Premiul Settembrini și „Renato Fucini“, iar pentru Cei opt munți, Premiul Strega (premiu cîștigat în trecut și de Cesare Pavese, și de Alberto Moravia, și de Dino Buzzati sau Umberto Eco), precum și Premiul „Strega Giovani“. Este tradus și „vîndut“ în mai multe limbi, mai precis în 32 de limbi. Un fenomen editorial. În fine, …

Citeşte articolul

Un roman ca un fluviu american

Radu Jőrgensen (Radu Ovidiu Georgescu) este, în prezent, conferenţiar universitar în America, unde predă matematica. A debutat în 1998, la Editura Nemira, cu Clownul din lemn de gutui (reeditat în 2011, la Cartea Românească sub titlul Se respinge), un roman autobiografic care descrie tribulaţiile unui emigrant din România anului 1990 către și în Suedia. Un roman scris cu talent, cu vervă şi fără reţineri despre …

Citeşte articolul

Club 70 [Retro] – încercare de recenzie

Romanul scris de Miruna Runcan este, așa cum cred că și-a dorit însăși autoarea, romanul unei generații. O generație hippy într-o Românie socialistă multilateral dezvoltată, romanul grupului de tineri care pleacă undeva, într-o imaginară și autoficțională „insulă“ eliberată de cotidianul anost, doar pentru a descoperi că acest cotidian îi va prinde și pe ei, ca pe atîția alții, în gheare, arătîndu-le cît de amarnic s-au …

Citeşte articolul

Portret de poet: Dan Petrușcă

Iată, răsfoiesc cartea de poeme Toate-s cam de pe cînd de Dan Petrușcă și-mi vin brusc în minte vorbele bătrînului poet din Minsk cu care băteam potecile pădurii din jurul Castelului Bettinei și al lui Achim von Arnim din Wiepersdorf: „Nici omul și nici natura nu au intenția, drumul are intenția“. De unde pînă unde m-am pomenit, taman acum, cu vorbele astea, nechemate de nimeni? …

Citeşte articolul

Despre omul obişnuit

În volumul său de debut, bună eu sînt diana şi sînt colega ta de cameră (2005), salutat la vremea respectivă cu entuziasm de Adrian Urmanov, Diana Geacăr poetiza, poate cu un exces de prozaizare, în cheia autenticismului minimalist, dovedind că ştie să aplice inteligent reţetele lirice ale promoţiei sale. Dar cartea care a consacrat-o cu adevărat, impunînd‑o ca pe o voce poetică bine articulată, a …

Citeşte articolul

Frumoasele poeme din Est

Nu ştiu în ce măsură este vorba despre premeditare (un pic tot trebuie să fie, prin simpla selecţie a autoarelor, motiv pentru care o şi felicit pe coordonatoarea colecţiei, Svetlana Cârstean) sau o coincidenţă fericită, dar apariţia în tandem a celor mai recente două volume din colecţia de poezie Vorpal, de la Editura Nemira, cele mai mici proze de Doina Ioanid şi, respectiv, Beatitudine (un …

Citeşte articolul

Apocalipsa ca stare

Despre poezia Martei Petreu

Negru pe alb cu tușe roșii, ca o veche xilografie japoneză tan-e colorată de mînă. Negrul de fum al morții care pîngărește toate lucrurile, teroarea cernită care înăbușă și întunecă vederea, bezna abisală a solitudinii, jegul lăptos al zăpezii, paloarea searbădă a cenușii, griul indecent și rozaliu al materiei cerebrale, suferința stacojie care irigă carnea, „soarele roșu“ (Dare de seamă despre morile nopții) al insomniei, …

Citeşte articolul

Bolaño „minor“ (IV)

Convorbiri cu tîrfe (asasine, bineînţeles)

„Stăteam închis într-o casă din Girona aproape fără nici un ban și fără nici o perspectivă de a avea bani, iar literatura era o vastă întindere minată unde toți îmi erau inamici, cu excepția unora dintre clasici (și nici aceștia toți), iar eu trebuia să mă plimb pe acest cîmp minat sprijinit doar de poemele lui Arhiloh, și orice pas greșit ar fi putut să‑mi …

Citeşte articolul

Foarte scurt tratat despre violenţă

În volumul The Better Angels of Our Nature: Why Violence Has Declined, în care încearcă să demonstreze că noi, oamenii care trăim astăzi pe pămînt, în ciuda războaielor şi a terorismului, sîntem şi cei mai puţin înclinaţi spre violenţă din toată istoria omenirii, Steven Pinker analizează patru achiziţii făcute în timp, care i-au ajutat pe oameni să fie mai puţin furioşi şi mai predispuşi la …

Citeşte articolul

O Grecie a cuvintelor

Poemele lui Ion Stratan (1955-2005) transcriu adesea episoadele unei inițieri în răspăr şi aduc sugestia unei lirici a esențelor degradate, despre care vorbeau primii comentatori ai poetului. Proiectate pe fundalul unor neliniştitoare decoruri kafkiene, conturînd o topografie himerică, pe care autorul o deformează permanent în spirit parodic, asemenea „trasee iniţiatice“ devin „întîlniri cu absurdul“ pe al căror parcurs personajul liric are sentimentul „vîrstei crepusculare“ şi …

Citeşte articolul

Bolaño „minor“ (III)

Cei răi, cei orbi și cei orfani

Probabil că cel mai detaliat și elegant profil al membrilor sectei imaginare din Literatura nazistă în America îl oferă nu Bolaño, ci un scriitor spaniol în al cărui roman scriitorul chilian este chiar personaj. Mă refer, bineînțeles, la Javier Cercas, care, în Soldații de la Salamina, reconstituie (construiește) portretul (mobil, caleidoscopic) al unui scriitor membru fondator al Falangei, scăpat în mod miraculos dintr-o execuție sumară …

Citeşte articolul

O filozofie a marginii

Vasile Ernu este, fără doar şi poate, una dintre cele mai interesante şi provocatoare prezenţe din contextul literaturii actuale. Deşi, cel puţin la prima vedere, cărţile sale nu constituie ceea ce se înţelege în mod obişnuit prin „literatură“. Finalitatea lor este una filozofică, politică sau morală, dar (aparent) nicidecum estetică. Exprimă (pe firul unei tradiţii care vine din marea literatură rusă, dar care în cea …

Citeşte articolul

„Dragostea şi maşinile de perforat“

Alice Popescu (n. 1970) a debutat editorial în 2013, cu volumul Sfoara de întins rufe (Editura Pandora M, colecţia „Cercul poeţilor apăruţi“, coordonată de Svetlana Cârstean), dar a publicat poezie încă de la 17 ani, în revistele Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului (înainte de ’90), Astra, Contrapunct şi Dilema veche (unde a ţinut, de altfel, şi o rubrică, „Imaginarul publicitar“). De curînd, Alice Popescu …

Citeşte articolul

Povestiri cu final neașteptat, în stil Iaru

După o foarte îndelungată absență editorială postdecembristă, poetul Florin Iaru s-a reinventat ca autor de miniproze; alți poeți lunediști de prim-plan (precum Mircea Cărtărescu și Matei Vișniec) s-au reinventat în alte feluri, mai spectacular și mai demult. Devenit jurnalist – printre altele, redactor la Academia Cațavencu, apoi la Cațavencii, Iaru a revenit în literatură ca într-o altă lume și altă viață. Mai întîi pe poarta …

Citeşte articolul

Bolaño „minor“ (II)

Enciclopedia imaginară a Răului

„Wilcock continuă să crească. În același timp, cartea lui, Templul iconoclaștilor, datorează mult Istoriei universale a infamiei a lui Borges, lucru deloc surprinzător, dat fiind că Wilcock a fost un prieten și un admirator al lui Borges. O Istorie universală a infamiei, la rîndul său, este îndatorată unui profesor de‑al lui Borges, Alfonso Reyes, scriitorul mexican care are o carte intitulată, cred, Portrete reale și …

Citeşte articolul

Bolaño „minor“ (I)

Pentru o mistică a Răului

„Sub numele de misticism, nu desemnez sistemele de gîndire cărora li se dă acest nume vag: mă gîndesc la experiența mistică, la stările mistice încercate în singurătate. În aceste stări, putem cunoaște un adevăr diferit de adevărurile care sînt legate de perceperea obiectelor (apoi a subiectului, legate în fine de consecințele intelectuale ale perceperii).“ Georges Bataille, Literatura și răul Cu atît mai sclipitoare pare acum mișcarea …

Citeşte articolul

(Im)probabila schimbare

Alexandru Done își face debutul scriitoricesc nu dinspre lumea literelor, ci dinspre cea a artelor vizuale, propunînd un roman destul de insolit la prima vedere, dar în care cititorul va recunoaște o serie de teme (pentru a nu le spune locuri) comune ale literaturii autohtone din ultimii ani. Pentru că vorbim însă despre primul său roman – ba mai mult, despre cîștigătorul ediției 2017 a …

Citeşte articolul

„Însemnări din subterană“

Unul dintre personajele din Copilăria lui Kaspar Hauser participă la o emisiune TV în care scapă următoarea afirmaţie:„Pe mine m-a interesat foarte mult să descriu rîul acela subteran care curge pe sub viețile noastre […] mi-am dat seama că privirea asta, spre subteran, are poate o doză mai mare de luciditate“. Dar poetul, criticul, eseistul, traducătorul, editorul şi (acum) prozatorul Bogdan-Alexandru Stănescu ne întinde o capcană. …

Citeşte articolul