Literatură

Kaspar Hauser la Bucureşti

Copilăria lui Kaspar Hauser – volumul cu care Bogdan-Alexandru Stănescu debutează în proză scurtă (dacă nu luăm contribuţiile la antologiile Prima mea… de la Editura Art) – include douăsprezece povestiri, care pot fi citite fie ca atare (deşi le lipseşte o anume arhitectonică), fie ca un ansamblu romanesc, un gen de puzzle-bildungsroman, dar un puzzle atipic, cu unele piese interşanjabile şi imposibil de aranjat într-un …

Citeşte articolul

Un prozator-arhitect

Ca formulă ce mixează, într-un cockteil narativ cu multe nuanţe de originalitate şi cu efect puernic asupra cititorului, ingrediente precum fantasticul ori oniricul, dialogul frust, foarte bine dramatizat, şi insertul descriptiv cvasipoematic sau realismul magic care intersectează oaze de realism propriu-zis, a doua carte a lui Tudor Ganea se înscrie, în chip firesc, pe aceeaşi linie cu volumul de debut, Cazemata (2016). Cu deosebirea că …

Citeşte articolul

Noul thriller românesc

Cu romanul Moarte în Ţinutul Secuilor, Caius Dobrescu – scriitorul de ficţiune – deschide un nou teritoriu pentru thrillerul românesc, sincronizîndu-l în acelaşi timp cu proza de gen din afara graniţelor. Aflat undeva la intersecţia cu „literatura mică“, romanul poliţist de la noi – reprezentat cu succes de autori precum Rodica Ojog-Braşoveanu şi George Arion – a avut o evoluţie discretă. În ultimii ani au …

Citeşte articolul

Realitatea ficțiunii

Încununat cu prestigiosul Premiu Planeta și cu Premiul Național de Literatură, romanul lui Antonio Muñoz Molina Călărețul polonez (El jinete polaco), apărut în anul 1991, a devenit în scurtă vreme bestseller (în Spania și nu numai), fiind considerat, pe bună dreptate, unul dintre textele cu adevărat reprezentative pentru evoluția prozei spaniole contemporane. Protagoniștii cărții, Nadia și Manuel, retrași într-un apartament din New York, povestesc, amintindu-și …

Citeşte articolul

Ironie, sentimente, morală într-o lume imperfectă

„Rețeaua“ socială a literaturii, derivată aici din sintagma „social network“, face și desface destinele oamenilor, ale lucrurilor și ale cărților cu o viteză inimaginabilă acum ceva vreme. Și tot ea dă seamă de binomul [sic!] care separă cărțile de azi între cărți despre care vom mai auzi și cărți despre care nu vom mai auzi. Azi scriu despre o carte din prima categorie, deși „Rețeaua“ …

Citeşte articolul

O epopee a curgerii timpului

Diana Adamek, scriitoare şi eseistă, profesoară de literatură comparată la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a publicat recent, la Editura Univers, un splendid roman-poem, Adio, Margot, care face notă aparte în peisajul apariţiilor editoriale româneşti de anul acesta. Autoare deja a mai multor romane, Vasco da Gama navighează (2007), Pădurea mătuşii Clematis (2009), Dulcea poveste a tristului elefant (2011), Diana Adamek dă dovadă – în Adio, …

Citeşte articolul

„Cărămizi de singurătate“

Editura Tracus Arte a publicat, în 2016, un volum bilingv (în italiană şi română) de poezie al unui autor italian mai puţin cunoscut la noi. Este vorba despre Meduze şi manageri (Meduse e manager) de Antonio Della Rocca, volum care cuprinde în jur de 50 de poeme, în selecția și traducerea Simonei-Grazia Dima. Meduze şi manageri este, cred, primul volum tradus în română al autorului …

Citeşte articolul

Un hombre discreto

Deşi a publicat, în ultimele două decenii şi jumătate, cîteva cărţi care ar fi trebuit să-l impună ca pe unul dintre liderii literaturii actuale (şi e suficient să amintesc, în acest sens, volumul de versuri Nicolina Blues şi romanul Rădăcina de bucsau), O. Nimigean nu se numără printre răsfăţaţii criticii de întîmpinare. Mai ales ai unei „anumite critici“, care nu poate renunţa la acele ticuri …

Citeşte articolul

O conversaţie la perete

Zile suportabile, un volum subţire cît o lamelă de laborator, publicat abia acum de Nicoleta Pavel, este una dintre apariţiile care răstoarnă automatismele critice despre rostul, rolul, forma şi filiaţiile poeziei, cerînd un alt fel de contact cu scrisul, unul visceral, unul care expune şi vulnerabilizează – singurul care poate recepta substanţa instabilă a unei astfel de poezii. Nicoleta Pavel este o poetă pe care cei …

Citeşte articolul

O istorie fabuloasă

După ce în timpul liceului a fost laureatul unui concurs de proză, Tudor Ganea a avut ulterior şansa de a fi descoperit şi încurajat de Florin Iaru şi Marius Chivu; a început să lucreze la un volum de povestiri a căror acţiune se petrece într-un cartier al Constanţei şi care se vor transforma ulterior într-un roman de debut (Cazemata, Polirom 2016) ce îl impune pe …

Citeşte articolul

Note pentru revrăjirea lumii

Erezie este oare să poți încorpora, într-un flux numit ficțiune, analiza dureros de precisă, luciditatea nudă, dar și dorințele care subminează totul, dar și contradicțiile, din noi și din lumea în care ne căutăm un loc, dar și adevărurile care ne vulnerabilizează? Răspunsul pare a fi afirmativ, cel puțin în cartea Ilincăi Bernea, constituind, în același timp, punctul de plecare pentru o călătorie transformatoare, anevoioasă, …

Citeşte articolul

O frază lungă, cît o naraţiune despre tranziţia postcomunistă

O poveste şi un adevăr subiectiv care să încapă într-o frază – lungă, bine ritmată, cu ramificaţii atent controlate şi promisiuni de complexitate –, aceasta este, în linii foarte generale, schema jocului livresc căruia i se dedă naratorul micii istorii „ego-grafice“ din Aleea Zorilor – recentul experiment prozastic al lui Andrei Crăciun. Autorul e un tînăr jurnalist, iar cartea (un microroman, poate, dacă ţinem să …

Citeşte articolul

Mila și iubirea – împotriva atrocităților istoriei

Evgheni Vodolazkin face parte dintr-o galerie foarte restrînsă de „tineri romancieri“, în sensul ludic pe care Umberto Eco îl atribuie sintagmei (care dă şi titlul unui scurt volum, Confesiunile unui tînăr romancier), scriitori care au debutat undeva spre jumătatea vieții, asta după ce în prima parte își construiseră o consistentă carieră academică și de cercetător (Vodolazkin este specialist în literatură rusă veche). Scriitura lor a …

Citeşte articolul

„Fenomenul“ Ferrante (IV)

Cartea schimbărilor

Cel de-al patrulea volum al cvartetului napolitan Povestea fetiței pierdute vine, pentru cei care au ochi să vadă, ca o cheie menită se descifreze misterul real al autoarei Elena Ferrante. Romanul adîncește atît de mult problema identității, fie ea auctorială, fie de gen, fie ea colectivă, fie ea personificată de autobiografia scriitoarei Elena Greco (nu în mod întîmplător, poartă același prenume cu autoarea cărții) sau …

Citeşte articolul

Planeta Solaris

Publicat – la recomandarea lui Dumitru Ţepeneag – de Editura Albatros, în 1997, şi încununat ulterior cu laurii mai multor premii literare, romanul Vestitorul îl impunea pe Dan Perşa ca pe un prozator de certă vocaţie, imaginativ şi dezinhibat, uneori ludic şi pus pe năstruşnicii, sărind dintr-un plan narativ în altul cu o admirabilă dezinvoltură. Romanele următoare: Şah orb (1999), Război ascuns (2005), Cu ou …

Citeşte articolul

Poetul cu căştile pe urechi

Debutat în 2011 cu volumul de versuri Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit, poetul Andrei Dósa (n. 1985) a mai publicat volumele American Experience (2013), Nada (2015) şi – de curînd – volumul adevăratul băiat de aur (Casa de Editură „Max Blecher“, 2017). Impus de volumul de debut ca una dintre vocile de prim-plan ale poeziei noastre tinere (o voce deja confirmată), Andrei Dósa …

Citeşte articolul

Vernacular. Limbajul traumei

„Vocea ei se face carne/ & o vedem desfăcîndu-se/ în cuvinte, o floare sîngerîndă/ căreia nimeni nu-i ştie adevăratul nume.“ Hanoi Hannah De ce dorim să auzim Vocea poetului/poetei? De ce (re)citim apoi, noi înșine, poezia, cu inflexiunile Vocii lui/ei? Așa cum mirosul îți amintește sau vorbește, poate cel mai acut, de intimitatea ta cu o ființă sau cu un loc, tot așa Vocea – la …

Citeşte articolul

Umanitate profundă, modestă, retractil-reflexivă

Am aflat mai întîi despre Yusef Komunyakaa (în acel moment, doar un nume nefamiliar, cu rezonanțe exotice și arhaice) dintr-un articol al profesoarei americane de origine coreeană Wai Chee Dimock. Articol despre ceva ce, de altfel, știam foarte bine dinainte: că operele clasicilor, ale părinților fondatori ai canonului universal al poeziei, nu sînt literă moartă și că ni se pot oricînd revela drept imedit- și …

Citeşte articolul

Cartea neagră a adolescenţei

Acum douăzeci de ani, după o prodigioasă carieră cinematografică, Mircea Daneliuc îşi făcea debutul ca prozator cu romanul Pisica ruptă (1997), care îl impunea de la bun început ca pe o voce de o reală originalitate, căreia unii comentatori i-au descoperit îndepărtate rădăcini celiniene. Convertindu-şi (aşa cum scria Ioan Groşan) sarcasmul cinematografic în sarcasm epic, Daneliuc se dovedea, printre altele, un portretist excepţional, un satiric …

Citeşte articolul

Terapii alternative

Internal derangement of the knee. Abreviat, IDK ar reprezenta inițialele lui I don’t know. Aceasta este găselnița unui personaj din romanul lui David Lodge, Terapia, care diagnostichează o maladie imposibil de clasat. S-ar putea spune că Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, primul roman semnat de Codrin Liviu Cuțitaru, se află în sintonie cu cel al lui Lodge. Nu atît pentru că începutul stă sub semnul …

Citeşte articolul