„Om inteligent“, după M. Ralea (v. Scrieri din trecut, II, ESPLA, 1957, pp. 292-294), ar fi „... acela care nu confundă niciodată punctele de vedere“. Urmează nu o demonstraţie propriu-zisă, ci o amintire personală (arhicunoscută, de altminteri), ilustrînd spectaculos confuzia: „Am auzit odată două domnişoare, studente la fizică, discutînd o problemă din specialitatea lor. Discuţia era contradictorie. Una avea argumente, cealaltă nu prea. La …