O fericită împrejurare – din specia hazardului controlat – m-a condus, într-una din ultimele zile de noiembrie ale anului trecut, către Fundaţia Beyeler. Venisem la Basel pentru o susţinută incursiune în cîteva muzee locale, dar mai ales pentru a vizita două expoziţii temporare. Cu prima dintre ele (o panoramă, subtil regizată, asupra naturii moarte de la 1500 la 1800), mi-am început ziua, cu cealaltă, …
Un muzeu al ceasurilor în Elveţia poate fi privit şi ca validare a unei prejudecăţi. Altfel spus, nu există pentru un asemenea amplasament un loc mai potrivit – dar şi mai banal – decît însăşi ţara exactităţii (fastidioase). Departe însă de a fi o simplă tezaurizare de mecanisme ticăitoare, colecţia „Kellenberger“ din Winterthur („Uhren Sammlung Kellenberger“) expune o …
Cea mai amplă retrospectivă Kandinsky din ultimele decenii – Absolut. Abstrakt – se derulează între octombrie 2008 şi ianuarie 2010 pe axa München-Paris-New York. Din aprilie pînă în august, ea va putea fi vizitată la Centrul „Georges Pompidou“, urmînd a fi translocată apoi la Guggenheim Museum. Pînă pe 22 februarie însă, expoziţia mai este disponibilă, în structurarea …
A ţine o carte veche în mînă, adulmecînd aroma istoriei sale ori ascultînd foşnetul paginilor îmbătrînite, examinînd legătura sau incrustaţiile cotorului, reprezintă pentru mine o tainică delectare. În acest cadru referenţial – intelectual, olfactiv, estetic – al raportului cu obiectul material (volumul propriu-zis), dar şi cu substanţa acestuia (textul şi aura lui istorică) am plasat vizitarea Muzeului Hîrtiei …
În ziua de 11 februarie 2008, o veste cel puţin năucitoare a alarmat lumea amatorilor de artă: o colecţie privată din Elveţia fusese jefuită. Două dintre cele patru tablouri cu semnături ilustre (Monet – Maci lîngă Vétheuil, 1879 şi Van Gogh – Crengi de castan înflorite, 1890) au fost totuşi recuperate, la scurt timp, într-o parcare din apropiere. …
După prima confruntare cu Muzeul de Arte Frumoase din Stuttgart am rămas, între alte amintiri şi consideraţii mai substanţiale, cu impresia unei stări generale de provizorat. Un convingător exemplu ar fi, oarecum la întîmplare, ultima sală, în care convieţuiau un tablou de Pannini, de la 1775, un mic panou de Renaştere timpurie, una dintre versiunile Muzelor neliniştite …
Îmi revine în memorie, atunci cînd privesc o marină de Ludolf Backhuysen, învolburată, întîlnirea cu Marea Nordului. Era o zi de sfîrşit de mai, cu rafale întretăiate de vînt, cu soare izgonit la răstimpuri de nori apocaliptici şi o neverosimilă culoare pămîntie a întinderii de apă salină. Venisem la Oostende cîteva ceasuri, tocmai pentru vuietul mării. Am …
Chiar dacă Richard Wagner manevra, încă din 1849, substantivul Gesamtkunstwerk, asociem, de regulă, noţiunea de „operă de artă totală“ cu sfîrşitul secolului al XIX-lea. Această epocă a decadentismului, a simbolismului, a variaţiunilor naţionale în gama art nouveau produce mariajul artelor disparate, transferul dintr-o zonă a sensibilităţii estetice în alta. Dincolo de modulările locale (Jugendstil, Sezession, Arte joven sau …
Casa lui Rubens (Rubenshuis) din Antwerpen este, fără îndoială, un spectacol muzeistic. În parte, datorită rarităţii unor asemenea privilegiate „receptacule“ – am în vedere clădirile, adaptate rigorilor muzeologiei contemporane, în care au trăit El Greco la Toledo, Rembrandt la Amsterdam, Michelangelo la Florenţa sau Giorgio Vasari la Arezzo; în bună măsură, apoi, graţie obiectelor valoroase, „de epocă“, ce …
Una dintre cele mai frumoase întîlniri dintre ficţiune şi realitate este, cred, cea mijlocită de George Călinescu în două dintre romanele sale consacrate: Bietul Ioanide şi Scrinul negru. S-a afirmat adesea, pertinent, că Saferian Manigomian şi, mai apoi, Babighian sînt măştile literare de pe chipul lui Hrandt Krikor Zambaccian, într-atît de măiestrit meşteşugite, încît recunoaştem continuitatea dintre …
Între efemerele momente de încîntare ale biografiei mele, socotesc şi vizitarea Muzeului Regal de Arte Frumoase din Anvers. În asamblajul arborescent al memoriei acelei zile, parcurgerea sălilor înţesate cu tablouri convieţuieşte cu panorama asupra fluviului Escaut, cu popasul în anumite locuri sau, pur şi simplu, cu fragmente ale „deplierii“ oraşului – detalii arhitectonice, perspective, străzi, pieţe. Însăşi întîlnirea …
Ultima expoziţie deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României înscenează un capitol însemnat din istoria europeană a secolului al XIX-lea. Un decupaj de trei decenii – 1851-1881 – este investigat din dubla perspectivă franco-română, tematizînd relaţia politică şi culturală dintre cel de-al Doilea Imperiu şi tînărul stat în formare; o epocă densă, ce se deschide, în Franţa, …
În varietatea caselor de colecţionar, Muzeul Mayer van der Bergh ocupă un loc aparte: îndeajuns de discret şi, în acelaşi timp abundent, pentru ca, odată descoperit, să stîrnească entuziasmul. Mărturisesc că, ajuns la Antwerpen pentru o zi, m-am grăbit să explorez Muzeul Regal de Arte Frumoase şi, desigur, Casa lui Rubens. În drum spre aceasta din urmă, însă, …
Prezenţa unei icoane într-un muzeu este problematică. Nu în sensul imediat, terestru, al justificării prin imperativul conservării unei piese istorice fragile, şi nici din pricina „legii secularizării“. Dificultatea provine de altundeva: icoana este un obiect sacralizat, ce pretinde o altfel de raportare decît aprecierea estetică. În faţa ei, firească este prosternarea (derivată din ceremonialul de curte al Antichităţii …
Nu se poate să rataţi, la Paris, Muzeul Rodin. Pentru a-l vizita, nu e neapărat necesară cultivarea istoriei moderne a sculpturii franceze şi nici competenţa criticii de artă; este îndeajuns să fiţi receptivi la locurile frumoase, în fibra cărora pulsează istoria. Un asemenea tărîm este fosta Casă Biron din Saint-Germain, aflată pe Rue de Varenne, în apropierea Domului …
Vreme de trei luni avem prilejul de a vizita, la Muzeul Naţional de Artă al României, o expoziţie de desene florentine de la 1600. Este o rară ocazie şi, în acelaşi timp, un montaj muzeografic complex. În primul rînd, exponatele provin din patrimoniul dezarmant de bogat al Muzeului Luvru, majoritatea fiind alese din colecţia lui Filippo Baldinucci. …
Mi-a fost dat, într-o zi de început de septembrie, să descopăr la Paris, nu departe de Centrul „Georges Pompidou“, un loc magic: Muzeul Vînătorii şi al Naturii. Vă recomand să nu treceţi cu nepăsare prin faţa porţii sale. Nu este nicidecum un teritoriu al ororii cinegetice; departe de a releva cruzimea acestei îndeletniciri, spaţiul în care …
Am descoperit cu încîntare Muzeul de Arte Frumoase din Reims. Departe de a fi un marginal aşezămînt de provincie, acesta adăposteşte veritabile comori, fiind el însuşi amplasat într-un cadru monumental cu îndelungă istorie. Mai precis, instituţia de azi se află în locul vechii abaţii Saint-Denis, întemeiată în 1067 şi radical transformată în 1730. De fapt, doar jumătate din …
Prima destinaţie, odată ajuns la Reims, poate fi catedrala. Fie şi din simpla curiozitate de a vedea un monument unanim declarat drept o culme a goticului flamboaiant, dar mai ales pentru că este perimetrul sacru în care, pînă la Carol al X-lea, în 1825, au fost încoronaţi regii Franţei. Un fragil relicvar, ce poartă amprentele adînci ale Primului Război Mondial. Tocmai din această pricină …
Ca multe dintre oraşele mici ale Franţei, Saint-Quentin este un loc fermecător. Situat în partea de nord-vest, între Laon şi Belgia, el a împrumutat ceva din înfăţişarea burgurilor flamande. În piaţa centrală, spre exemplu, clădirea veche a primăriei înfăţişează o specie a goticului tardiv, cotropit de arborescente ornamente vegetale şi zoomorfe. Puţin mai departe, închizînd alte laturi, vezi …
