Geo ŞERBAN

Norocul chior făcea să descind în Barcelona pentru cîteva zile, la scurt timp după deschiderea expoziţiei concepute ingenios ca într-o reţea de oglinzi paralele: Picasso-Dalí, Dalí- Picasso. Totul strîns, aşezat între conexiuni precise, un itinerar dus-întors marcat de popasuri bine calculate spre identificare şi reflecţie asupra interferenţelor din cariera ambilor creatori implicaţi deopotrivă, deşi cu opţiuni adesea diferite, în evacuarea din calea artei moderne europene …

Se succed, în Senatul României, scene de mare cucernicie habotnică, o expresie insolită a unor aşteptări din specia miraculosului. Aflat la ananghie din cauză de DNA, un notoriu membru al corpului de aleşi ai naţiunii s-a salvat de imi - nenţa incomodei confruntări judiciare ungîndu- şi fruntea şi buzele cu mir dintr-o sticluţă păstrată la îndemînă, prevăzător, pentru eventualitatea diabolicelor uneltiri de primejdie a trupului …

A fost comemorată, în cadru academic, împlinirea a 50 de ani, pe 12 martie, de cînd încetase să mai bată inima lui G. Călinescu. Pura întîmplare a făcut ca, în urmă cu cîteva săptămîni, să fie difuzat în librării un volum cu ample comentarii pe marginea documentelor, care atestă felonia autorităţilor totalitare, în stare să-l supună pe ilustrul cărturar celei mai stupide urmăriri poliţieneşti. Securitatea …

Am trăit s-o vedem şi pe asta: soţul ajuns la ananghie crede că îşi uşurează conştiinţa păcătoasă dacă o demonizează public pe blonda care i-a fost consoartă preţ de vreo zece ani. Este încă un produs detestabil al societăţii noastre actuale în derivă, îmbîcsită de parvenitism. Dînsul a exploatat cu jovială trufie apariţiile la braţul decorativei blonde. I-a fost însoţitoare utilă de-a lungul tentativelor de …

Cum să nu fie repudiată Securitatea, cu excrescenţele ei de tot soiul, cînd ies mereu la iveală dosare de urmărire absolut aberante? Cel mai recent făcut public îl priveşte pe G. Călinescu. Este editat de I. Oprişan, după ce, cu ani în urmă, acesta aduna laolaltă un mozaic de interviuri iniţiate în ideea omogenizării imaginii lăsate de profesor printre cei ce i-au stat în preajmă, …

Încet-încet, trecerea timpului estompează efectul dureros al dispariţiei lui Dan Hăulică dintre noi, spre a lăsa loc clarificării contururilor personalităţii sale în tot ce-i este mai caracteristic. O privire cît de rapidă asupra traseului urmat de el în procesul maturizării evidenţiază tenacitatea intelectualului pregătit de timpuriu pentru o confruntare cu exigenţe superioare. Cobora de la Iaşi, către mijlocul anilor ’50, să se instaleze la Bucureşti, …

Nimănui, dintre cei patruzeci de pasageri ai autocarului plecat dintr-un Bucureşti sub cod galben de viscol, nu-i venea să creadă că, după ce traversasem toată Bulgaria şi rulam în continuare de la Salonic spre Capitala Greciei, cerul rămînea la fel de mohorît, învrăjbit. Fulguia şi geruia ca şi cum n-am fi coborît binişor către sud. Pe serpentinele de la Litohovo, înainte de a ajunge la …

Ziua de decembrie începea lividă. După seara precedentă, cu ieşirea sumbră la televizor a conducerii superioare, pluteau în aer aşteptări mocnite. Discursul scurt, presărat cu sloganuri insidioase, servite la repezeală, în panică, trăda încercarea oneroasă de a îmbrobodi opinia publică: acuzate vehement „agenturili“ străine, denunţaţi huliganii năvăliţi pe străzi, invocat vejnicul complot împotriva unităţii de monolit în jurul partidului unic. Orele cînd, obişnuit, lumea s-ar …

Zăresc, undeva printre îndepărtatele meandre ale memoriei, silueta unei doamne între două vîrste, aproape căruntă, nu prea la dînsa acasă acolo unde istovea ca să obţină pîinea cea de toate zilele, la sediul săptămînalului Flacăra (organul reorganizatei Uniuni a Scriitorilor), pe la începutul anilor ’50. Se străduia să nu-şi trădeze disconfortul, vecin cu o surdă inaderenţă, atunci cînd unii dintre redactori, furaţi de ale …

Oare cu ce argumente vor mai jongla obstinaţii în a prevedea moartea tiparului tradiţional, propovăduitorii amurgului cărţii, în faţa invaziei crescînde de lume, abilitată să stimuleze competiţia dintre edituri la Gaudeamus? Sub cupola Romexpo, timp de cîteva zile se instalează o atmosferă febrilă de alergare de la un stand la altul, în căutarea editurii preferate, pentru identificarea noilor titluri, lansate de autori bine aşezaţi în …

Nelegiuiţii torţionari comunişti s-au năpustit asupra disidentului Gheorghe Ursu, în acel noiembrie neguros din 1985, şi au executat cu sînge rece ordinul partidului de a-l ucide, fără judecată, fără sentinţă legală. În prealabil i-au rechiziţionat Jurnalul, mii de pagini, singurul corp delict şi, făcîndu-l pierdut în maldărele de dosare măsluite, au crezut că şterg definitiv urma trecerii acestei fiinţe hăituite pe pămînt. S-au înşelat! …

Sînteţi de plîns, cum nu vă vine să credeţi că poporul s-a săturat de stăpînirea voastră. Refuzaţi, respinşi, ridiculizaţi de mulţimile ieşite în stradă cu dorinţa expresă de a vă împinge spre rigolele istoriei, încă vă iluzionaţi că mai puteţi adormi vigilenţa publică şi amîna indefinit ceasul răspunderilor. Aţi profitat,  instalaţi la pîrghiile de comandă, acaparate viclean, să împînziţi ţara de acoliţi, să-i …

Cînd va fi ajuns colecţia „Raftul Denisei“ la o listă doldora de titluri? Emblema aleasă – pisicuţa neagră confortabil amplasată pe creasta unui vraf de volume – se vede că i-a purtat noroc. La o estimare în bloc, cea mai recentă apariţie (romanul Ultimul nud al americanei Ellis Avery) ar avea să se plaseze undeva aproape de cifra 150. Pe parcurs, s-au înşirat autori căutaţi …

Părea o dimineaţă ca oricare alta, şi totuşi... Bucureştenii puteau crede că sînt victimele unei Fata Morgana. Ca prin miracol, străzile, dar mai ales bulevardele – lăsate, la căderea serii, în răvăşeala devenită endemică, sub bagheta de magician ratat a primarului general pus pe exasperarea cetăţenilor –, la lumina zilei, arătau împopoţonate, invadate pe ambele părţi de afişe supercolorate, încolonate ca la oştire, în …

Cine parcurge Rampa anului 1935 obţine numeroase probe menite să confirme revenirea lui Sebastian la ritmul publicistic alert prin care se consacrase în ochii opiniei publice. Scriitorul îşi regăsea treptat potenţialul de reacţie, hotărît a nu se lăsa copleşit de valul controverselor declanşate în jurul romanului De două mii de ani, îndată după lansarea lui pe piaţă, în vara lui 1934. O vară cu deosebire …

E greu să acceptăm astăzi şi nu va fi mîine deloc mai uşor să găsim vreo noimă disfuncţiunilor care au măcinat în cîteva luni fiinţa lui Dan Hăulică pînă ce cordul a încetat să-l mai slujească. A privit în faţă ravagiile suferinţei fizice şi sufleteşti, păstrîndu-şi intactă demnitatea convingerii că deasupra temerilor şi surpărilor lăuntrice, derivate din fragilitatea existenţei, stă puterea credinţei în armonia suverană …

Zilele acestea se desăvîrşeşte reamplasarea Muzeului Literaturii Române din clădirea unde, prin ani, dobîndise prestigiul unei instituţii de relevanţă naţională. Cine parcurge Bulevardul Dacia, porţiunea dintre Piaţa Romană şi Calea Victoriei, remarcă foiala amorfă din preajma sediului bine cunoscut bucureştenilor. Lipsește însufleţirea, toată operaţiunea (sub supravegherea şi cu concursul angajaţilor permanenţi) decurge monoton, comandat, utilitar, stînjenită cumva de sentimentul despărţirii, poate nu de tot, dar …

Se împlinesc, zilele acestea, 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banuş – înscrisă în evidenţele stării civile pe 27 martie/10 aprilie 1914. Aparţine Editurii Cartea Românească iniţiativa de a celebra momentul aniversar printr-o tipăritură menită să impulsioneze reevaluarea traseului urmat de scriitoare, un examen degrevat de tarele inerţiei, de discriminări şi încorsetări conjuncturale. Descoperirea jurnalului Puţini dintre cititorii ei vor fi bănuit …

Ardeleanului Ioanichie Olteanu nu-i plăcea să se instaleze sub reflectoarele notorietăţii. Poate privea cu scepticism capriciile succesului, poate se simţea vulnerabil din cauză că-i lipsea tupeul insului gata, oricînd şi oricum, să avanseze în carieră fără scrupule. Fapt este că, la începutul anului 1946, anunţa iminenta apariţie a unui volum de poezii. Totuşi, dintr-un motiv sau altul, s-a răzgîndit, pe drum, să mai încredinţeze tiparului …

Nimic nu prevestea sfîrşitul iminent al Verei Călin. Vocea îi suna tonică, la telefonul dat în Ajunul Crăciunului. Pe măsură ce vorbea, un susur de rîs se strecura ca semn de generozitate comunicativă. Însoţea urările festive cu o bucurie exprimată tandru, discret adumbrită de regretul tainic după „zăpezile de altădată“, la modul propriu, fără neapărat conotaţiile mult citatului vers al lui Villon. Pur şi simplu …