Norman MANEA

Cornul englezesc

Cărţile intermediază dialogul nostru cu personajele care ne devin prieteni, dar şi, atunci cînd sîntem autori, cu cititorii care devin prietenii scrisului nostru şi, în cazuri rare, chiar prietenii noştri. Am avut de cîteva ori şansa acestei memorabile compensaţii pentru salahoria anxioasă şi aparent deşartă a scrisului. Memorabile clipe, într-adevăr, cu atît mai mult atunci cînd „produsul“ livresc a trecut prin filtrul altei limbi şi …

Citeşte articolul

Norman Manea despre situaţia de la ICR

Reacţia scriitorului după interviul cu Dan Shafran, acordat revistei „Observator cultural“

Interviul cu Dan Shafran mi s-a părut foarte exact şi nu aş putea decît să sper – fără speranţă –, că ar avea un minim ecou în birourile capitonate ale diletanţilor politici aflaţi la butoanele de comandă ale ţării. Situaţia din România de azi este burlescă şi grotescă, cu vizibile inserţii de mîrşăvie şi mari infuzii de prostie. Aşa cum am mai scris, recent, cei „trei crai de …

Citeşte articolul

Omul în uniformă

Vă mai aduceţi aminte cum a fost concediat Augustin Buzura de la conducerea Fundaţiei Culturale Române? Cu mitocănia cu care bossul capitalist american somează slujbaşul să-şi golească în jumătate de oră sertarele şi strîngîndu-i neglijent mina, îl sfătuieşte: „Don’t take it personal“. Nu ştiu dacă în cazul lui Buzura a fost vorba măcar de o strîngere de mînă, dar bănuiesc că Bossul Politic al Ţării nu …

Citeşte articolul

Discursul de mulţumire, rostit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

Stimate domnule rector, stimate domnule decan, stimați membri ai corpului didactic, dragi studenți, onorată audiență, Festivitatea academică de azi este de o mare însemnătate afectivă pentru mine. Vin cu emoție în fosta cetate de scaun; provin eu însumi dintr-o cetate de scaun vecină, mai veche și incomparabil mai scundă decît glorioasa dvs. reședință. „Nasc și în Moldova oameni“ îmi șoptește, din nou, azi, bătrînul …

Citeşte articolul

La plecarea prietenului

Tabucchi a fost unul dintre marile daruri ale exilului meu. Am pierdut în cei peste 20 ani de exil mulţi prieteni, pe care mi i-a spulberat moartea sau neînţelegerea sau prea omeneasca invidie şi nu bănuiam că destinul mi-ar mai putea oferi o astfel de magnifică surpriză. Nici nu eram pregătit, atunci cînd l-am invitat pe Antonio la Bard, în 2002, ca distins oaspete şi …

Citeşte articolul

Trăiască Regele!

Fragment din capitolul „Trăiască Regele!“, inclus în romanul Întoarcerea huliganului

Iarnă tăioasă, decembrie 1947. Mă aflam, din nou, la Fălticeni, în vacanţa de Crăciun. Oraşul în fierbere: se anunţase, pe neaşteptate, abdicarea Regelui Mihai I al României. Pentru cercurile comuniste, surpriza nu era chiar surprinzătoare. Adepţii locali ai lui Lenin şi Stalin fuseseră, evident, avertizaţi. Altfel nu se explica „spontaneitatea“ entuziasmului popular. [...] Priveam, de pe marginea trotuarului, încremenit şi îngheţat. Am pornit spre …

Citeşte articolul

Himerele literaturii

Ieșirea mea din pubertate, dezvăluită public și celebrată la New York la finele lui iunie, a prilejuit măgulitoare intervenții. Dezbaterile au fost interesante și afectuoase, străine de morga academică, cu unele remarci memorabile. Gratitudinea mea privește caracterul literar și prietenesc al programului, regăsit și în generoasa carte omagială de la Polirom sau în filmul Ioanei Uricaru. Le mulțumesc tuturor celor care au …

Citeşte articolul

Către Ernesto Sábato

Romanul lui Sábato Abaddón, el exterminador conţine un dens capitol epistolar, destinat unui virtual confrate, care debutează prin adresarea „Dragul şi depărtatul meu tînăr prieten“… Textul-răspuns (apărut în Vatra, 20 martie 1984) preia idei directoare, teme şi chiar fraze, formulate în acest şi în alte romane ale lui Ernesto Sábato, ca repere ale unei solidarizări publice. „Scrisoarea deschisă“ către Ernesto Sábato era însă – cititorul …

Citeşte articolul

Fantomele revoluţiei

Ce se întîmplă după ce euforia revoluţiei se stinge? Astăzi, Europa de Est, la două decade după revoluţiile din 1989, poate să ofere un avertisment salutar tinerilor arabi, sfidători şi triumfători, că trebuie să fie în continuare vigilenţi. De cînd am părăsit România şi am ales calea exilului, în 1986, vizitele mele în ţară au fost rare şi tensionate. Deşi programul ultimei mele călătorii a …

Citeşte articolul

Un oaspete de departe

Numele lui Nurrudin Farah l-am auzit prima dată în 1998, cînd eram membru în juriul prestigiosului Premiu Neustadt, considerat, la acea dată, anticamera Nobelului. Spre uluirea celor mai mulţi dintre membrii juriului (eram 11), laureatul nostru nu a fost nici Doris Lessing, nici Philip Roth, nici John Ashbery, nici vreunul dintre ceilalţi cîţiva scriitori consacraţi, ci acest necunoscut, rezultat, probabil, al unui ironic joc al hazardului …

Citeşte articolul

DE RECITIT. Scriitorul și Puterea

„Singurătatea poetului, ce este singurătatea poetului?“ întreba chestionarul cu care un grup de scriitori români de origine evreiască, atrași de aforisme și calambur, se amuza în primii ani de după război „Un număr de circ neanunțat.“ Acesta a fost răspunsul dat atunci, cu o jumătate de secol în urmă, de tînărul poet Paul Celan, înainte de a pleca în exil în Occident. În marele …

Citeşte articolul

Monumentele ruşinii

Rugat să evalueze rolul şi importanţa Revoluţiei Franceze, un politician chinez a declarat: „este prea devreme pentru a ne pronunţa“. Douăzeci de ani este o perioadă mult mai scurtă in Istorie, însă nu cred că am risca să părem aroganţi afirmind că evenimentele din 1989 au reprezentat un moment …

Citeşte articolul

Cotitura 1989: Latinii din Est

Articol publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung

Dărîmarea, acum douăzeci de ani, a Zidului de la Berlin şi a celorlalte ziduri care separau „socialismul real“ al Europei de Est de democraţiile capitaliste ale Europei occidentale a marcat eliberarea unei mari părţi a Europei de calvarul postbelic al unui sistem demagogic şi tiranic. A fost explozia inevitabilă a unui lung proces de degenerare cotidiană prin …

Citeşte articolul

Scriitorul şi clovnii Puterii

Succesul fulminant în Italia al volumului de proză scurtă Il tempo invecchia in freta (Timpul îmbătrîneşte repede) publicat de Feltrinelli şi aflat în capul tuturor listelor de bestseller ale toamnei a dat măsura admiraţiei de care se bucură Antonio Tabucchi în ţara sa, nu doar pentru eminenţa literaturii sale, ci şi, fără îndoială, ca model moral pentru concetăţenii …

Citeşte articolul

Viaţa scrisului şi a lecturii

Sărbătorim un ilustru reprezentant al culturii române aflat la vîrsta unui strălucit bilanţ. Un confrate care şi-a dedicat întreaga existenţă cărţii şi creativităţii literare. Matei Călinescu întruchipează un model de înaltă altitudine spirituală, o personalitate de anvergură în care cordialitatea şi erudiţia, inteligenţa şi talentul, acribia şi luciditatea, eleganţa şi principialitatea sînt ale unei superioare civilizaţii intelectuale. Izbînzile …

Citeşte articolul

Soarele răsare dinspre Apus *

Anul acesta se aniversează 20 de ani de la dărîmarea Zidului de la Berlin şi a celorlalte ziduri care separau Estul de Vestul Europei şi de restul lumii. Deşi diferită în fiecare ţară, tranziţia spre democraţie nu a fost uşoară în nici una. 40 de ani de societate închisă în „socialismul real“ au lăsat urme adînci în biografia …

Citeşte articolul

Cu Nathan*

Ultima oară cînd l-am întîlnit pe Nathan Zuckerman a fost în iulie 2006, cînd a venit la Bard College, la petrecerea care sărbătorea sfîrşitul pubertăţii mele. În seara aceea m-am trezit meditînd la cei aproape douăzeci de ani de prietenie, de-a lungul cărora Nathan mi-a fost un nonconformist şi nepreţuit ghid pentru viaţa, psihicul şi arta americane. Şi …

Citeşte articolul

Pasărea Septembrie

Fragment din romanul Vizuina, în pregătire

Prefera lectura, întîlniri şi reîntîlniri diurne şi nocturne, accelerînd pulsul şi mintea, punînd între realitatea imediată şi cea fictivă, mai imediată, o benefică distanţă. De la apariţia lui Peter Gaşpar în neantul Americii, Necrologul ocupa, însă, mult timp profesorului Gora. Sfida limitările biografiei birocratice, cum obişnuia să numească datele obişnuite ale vieţuirii. Orice biografie este, pînă la urmă, …

Citeşte articolul

Semicentenarul NRF la Bucureşti

Din volumul omagial NRF, apărut la Gallimard, februarie 2009

Cînd Benjamin Fondane părăsea, în 1923, România pentru Franţa, o făcea, după propria sa declaraţie, pentru că nu mai suporta să trăiască într-o colonie a culturii franceze, dorea metropola însăşi. Se poate uşor deduce prestigiul pe care NRF o avea în mediul cultural românesc. Prestigiul s-a păstrat şi după instaurarea de către victoriosul vecin de la Răsărit a …

Citeşte articolul

Bibliotecile exilului

Stimaţi Domni Decani, Stimaţi membri ai Senatului şi ai corpului didactic, Dragi prieteni, Onorată asistenţă, Mulţumesc celor care au iniţiat, de departe, din tumultuosul New York, cu îndrăzneală şi perseverenţă, şi celor care au consimţit, apoi, cu entuziasm, la Bucureşti, la înalta cinstire pe care mi-o acordaţi astăzi, un moment deosebit în dialogul care nu a contenit …

Citeşte articolul