La belle SorcièreFrumoasa sorsieră ia baia-n sosieră; ea scaldă-se, joia, în sos brun de soia; se lăfăie-n salsa ’nainte de-o salsa; nu-şi dă cu chanel, ci cu sos bechamel când joacă menuet (chit că-i desuet), iar sosul tartar nu-i pare barbar. Fluid sau vâscos, mai spelb, mai mulatru, i-e drag orice sos, în frunte cu-aioli de-un alb ca al colii A4... Doar sosul …
DulciuriRonţăind alune, lunea, marţi, lingând un marţipan (care are moliciunea unei catifele panne), uiţi de vineri şi de izul ei de vinete pané… Dacă ţi s-ar cere-avizul despre ziua care-ţi e cea mai dragă, ai răspunde că nu-i vorba de o zi, ci de câteva secunde când se poate-ntrauzi geamătul reginei-nopţii care năduşeşte-n cercuri de parfum, la miezul nopţii dintre joimâine …
Vox animae „«Le coeur a des raisons que la raison ne connaît point», spune Pascal... Or, aici, e o imagine a dificultăţii (tot mai mari) de a accede la afecte în lumea tot mai complicată, mai materială şi mai raţională în care trăim noi...“ Tudor BANUŞ Se uită la machetă şi nu prea ştiu ce vede, se uită ca strategul …
Nu ştiu dacă se va fi remarcat că Ziua Morţilor, 1 noiembrie, e cauza unor anuale crize (horticole) de crizanteme. Vorba unui poet solemn, A.E. Baconsky: „Convoaie lungi de oameni cu flori de crizanteme/ Pe străzi se văd de-aseară trecînd spre cimitir./ De ce să-mi ascund faţa, zadarnic m-aş mai teme –/ Să cuget la aceste convoaie fără şir...“ Poetul, el, poate să nu se …
RETOUR VERS LE FUTUR sau EVA EVENTUALĂ „C’est une chose prodigieuse d’ingéniosité et d’idéal...“ (Villiers de L’Isle-Adam, L’Ève future) Ce tainic tîlc să aibă, oare, tatuajul chipului Madonei sau, dacă nu, al Donnei Eva: Pegasul gata să-şi ia zborul, dedalul, crucea greacă, Cornul lunar islamic, pentagrama sau, tot în roşu, heptaedrul stelat, sau ancora pe-al cărei braţ …
Nu ştiu dacă Dante Alighieri e primul care,-n De vulgari eloquentia, clasifică limbile în funcţie de particula afirmativă „da“. Conform acesteia, un idiom aparte e cel tedesc (sau, cum îi spunem noi, germanic), în care „da“-ul este jò. Sau, mai degrabă, era astfel la începutul lui Trecento, cînd îl înregistrează Dante… Altminteri, termenul acesta (care,-n engleză, este yes, iar, în germană, este ja) comportă …
Aversul şi reversul „…un hedonist, narcisic nombrilism, mai mult sau mai puţin ţinut în frîu de cîte o licărire de conştiinţă, ce face şi ea cît poate şi cînd poate...“ Tudor BANUŞ, Eu şi Supraeu Dacă,-n oglindă, Riga-Soare uita-s-ar, ar orbi pe loc?... I-o fi în gînd zeiţei, oare, ce,-altminteri, pare-ocrotitoare, să-i smulgă faşa de pe ochi? …
Vacanţa moare-n trenul ce-ntîrzie la Agigea, iar gîndul ţi-e la insul ce-n insula Ogygia stătuse un deceniu sau numai şapte ani... Priveliştea-i săracă: ciulini şi bolovani golaşi ca nişte tigve – pe cînd celor dintîi le-ar fi stat bine-n mîna lui Dürrer! Din lămîi de plastic galben curge un fel de limonadă. …
Prietenului Bedros Horasangian Escandorgue e un platou bazaltic din extremitatea sudică a marelui Masiv Central. Priveliştea aduce, pe cît bănui, cu „visul lui Eschil“ – „éclos“, după Baudelaire (v. L’Idéal), „au climat des autans“. Pentru escamotarea unei acţiuni periculoase şi temerare de comando se impuneau o serie de trucuri şi eschive demne de Scapin sau Escobar. Primul fusese tipu,-n commedia dell’ arte, al valetului …
Cadran solar „Ce «spune» un Cadran Solar? Că vieţile noastre se înscriu între cele două vîrfuri ale ceasului-compas, şi că toată rîvna noastră consistă în a ne arhitecturà gîndurile şi faptele către o anume armonie, o anume estetică (vezi jos Veneţia) şi, cu o vorbă mare, către un anume sens... Personajul e în acelaşi timp Chronos şi Helios.“ Tudor …
Boborul sau Republica de la PloesciBox bobuli e sbortul boborului cînd botul Şi-l bune-n poala bravei rebublici bodgorene Şi dă-i şi suge buza stecluţei, bîn’ ce potu-l Ia ăl dă-nchide şirul butelcilor, la Bene Bibendi – puse una într-alta, la berete, Cu fundu,-adică,-n gîtul ălei d’naintea ei, Ce gîlgîie, sorbite cu bloiesciană sete – Iar cui ajunge brimu-i revin atîţia lei Cît …
RUBEDO El are două caturi, care au o odaie fiecare, ziua stă-n cea dintîi; a doua ar fi un turn de fildeş: „roua caratelor“ lunare l-ar scălda-n argintu-i tutelar, în faptul nopţii fără nor; tot ea ar fi şi athanor, atunci cînd e magistru-n ars spagyrica, – după ce-a ars el însuşi, zilnic, ca un ster de lemn uscat, întru …
Nişte c.a.m. limerick-uri Lui C[ălin] A[ndrei] M[ihăilescu] Îşi năvlisise, dînd aconto, un yacht, – un domn care,-n amont, o luă, dus de val, din Torontal 1 la Bucuresci, via Toronto! Un vîrstnic domn nativ din Lima, pentru că nu-i mai prià clima, plecă-n Perú, dar dispăru pe cînd se întorcea în Lima. Un domn simpatic din La …
Stimate domnule Şimonca, La cererea domniei voastre de a scrie cîteva rînduri despre Luca Piţu, răspund că e trecut de miezul nopţii, a celei dintîi nopţi, a lui, căreia nu-i urmează nici o dimineaţă; că stau, în faţa foii albe, gol de gînduri, ca şi de bietele nevolnice cuvinte ce mi se scurg – ca,-n nisiparniţa fragilă, grăunţele deşertăciunii – printre degetele îndărătnice, …
Transmutatio OBSCURUM PER OBSCURIUS. IGNOTUM PER IGNOTIUS. E şapte seara... Magul (iată-l, cu coif cu ciucure) e tatăl, printre-alambice, în chilia lui Doctor Faust (unde-alchimia-i la ea acas’), – cu capu-n norul de aburi, scos de athanorul de-alamă,-n care se transmută, în verb subtil, materia mută. Ca unui om şi jumătate, puterile-i sînt ajutate de Gemeni, Rac, Leu & …
Ping & Pong Pour les enfants & pour les raffinés Era un cuplu: Ping & Pong, pe yaht (dar nu se poate spune de ce). Jucau ping-pong (din gleznă şi din coate; dacă spun gleznă, mă refer la glezna mîinii [drepte sau stîngi – depinde de reper]), dar ce sărea, …
Incognito Hexagonala mască facială e-a geamănului rigăi Ludovic al XIV-lea? Nu pot să zic dacă-i aşa, – versiunea oficială fiind că n-ar fi existat o Mască de Fier, nicicînd, – chit că lui de Saint-Mars i-a fost un fel de umbră, un compars, ace(a)sta, romanescă & fantască, la Pignerol, în insulele,-apoi, Saint-Honorat, Sainte-Marguerite şi, p-ormă, …
I Am cunoscut pe vremuri, în urbea mea natală, un ipochimen absolut inenarabil, încît mă tem că nu prea sînt în stare să-i fac portretul adecuat. Rus alb şi căpitan român, după unirea Basarabiei cu patria-mumă, România, scundacul Leonid Raevski era un fel de cimpanzeu (pan troglodytes verus). Cu braţe lungi, cu nas socratic pe un obraz multiplisat şi cu …
Regina carnavalului Adio, carne! Carne, vale! În pragul Secului, adio! La Köln, Venezia sau Rio, lumea o ţine-n carnavale. La Rio, o măturătoare de străzi, regină poate-ajunge a fiestei*... Dar, pe nibelunge străzi strîmbe, cine-ajunge, oare, – dacă nu Doamna ce,-n caretă, ca regii feneanţi, îşi poartă …
Venit pe lume în 1900, Robert Desnos e-n vîrstă de 11 ani, cînd apare primul tom din Fantômas, roman ai cărui autori, Marcel Allain & Pierre Souvestre, sînt, astăzi, absolut uitaţi. Nu ştiu nici dacă, ei în viaţă, erau ceva mai cunoscuţi, deoarece, pentru teanager-i, literatura captivantă e o „creaţie anonimă“. (Eu însumi, mare fan al unor cărţi ca Ocolul pămîntului în aeroplan şi, respectiv, …
