DOSAR

S-a românizat România?

Lucian Boia - Cum s-a românizat România

Într-un eseu istoric recent, Lucian Boia crede că poate afirma – încă din titlu – da. Eu nu aş fi deloc sigur că este chiar aşa. Poate părea paradoxal ceea ce spun, dar, privit mai îndeaproape, paradoxul îşi dezvăluie partea de profunzime, poate chiar şi pe cea de adevăr. România este un stat visat întîi de un grec pe nume Dimitrie Daniil Philippide, a …

Citeşte articolul

Dincolo de ruşinea sau mîndria de a fi români

Daniel DAVID - Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală

Noi, românii, avem o lungă tradiţie a descrierii paradoxale de sine. Pe de o parte, ne place să ne lăudăm singuri – avem, cum ar veni, „mîndria de a fi români“. Ca argument primordial, facem adesea referire la una dintre primele menţionări despre calităţile poporului care locuia pe teritoriul actualei Românii. În cărţile de istorie pentru copii (sau în cele cu caracter naţionalist), sîntem învăţaţi …

Citeşte articolul

„Eu cred că România a avut noroc, ca şi Polonia“

Interviu cu Bogumił LUFT

În volumul recent apărut la Editura Polirom, Românii în goana după happy-end, Bogumił Luft are un capitol intitulat „Îmi plac românii“. Autorul vorbeşte despre „curajul, imaginaţia şi isteţimea“ românilor, despre prietenia pe care o arată „cîteodată iraţional, tuturor celor care la rîndul lor îi respectă“. Bogumił Luft este jurnalist şi scriitor, a fost ambasadorul Poloniei în România între 1993 şi 1999, şi în Republica Moldova …

Citeşte articolul

Jocul de-a vacanţa al scriitorilor (II)

Partea a doua a „Dosarului“ despre destinaţiile de vacanţă ale scriitorilor. Trei pagini pline de poveşti savuroase şi amintiri în imagini adunate din peregrinările în România şi în lumea largă. Dosarul a fost alcătuit şi redactat de Silvia Dumitrache.

Citeşte articolul

Vilegiatură fără privilegiatură, în deceniul al VI-lea (şi nu numai) al veacului din urmă (şi nu numai)

Vacanţa moare-n trenul ce-ntîrzie la Agigea, iar gîndul ţi-e la insul ce-n insula Ogygia stătuse un deceniu sau numai şapte ani... Priveliştea-i săracă: ciulini şi bolovani golaşi ca nişte tigve – pe cînd celor dintîi le-ar fi stat bine-n mîna lui Dürrer! Din lămîi de plastic galben curge un fel de limonadă. …

Citeşte articolul

Puzzle. Sau cum se face o zi de vacanţă perfectă

Osă fie aşa: dimineaţa o să înceapă la Madrid, la Le Pain Quotidien, pe Gran Vía. O să mă uit la oamenii care vin de pe Calle de la Luna, Calle de Estrella, Calle de Silva şi o să mănînc omletă cu ierburi şi pîine neagră şi o să-mi beau cafeaua cu înghiţituri mici, mici, mici, să nu se mai termine, după care o să …

Citeşte articolul

Întinderea albastră, nesfîrşită de apă

De fiecare dată cînd aud pescăruşii, din biroul meu aflat aproape de staţia de metrou Izvor, mi se face dor de mare. Visez cum las totul baltă şi pornesc spre mare, pe autostrada liberă, în timp ce soarele apune ca într-un film american. Simt deja mirosul de sare, aud valurile undeva în depărtare, în stînga văd întinderea albastră, nesfîrşită de apă. În liceu, vacanţele la …

Citeşte articolul

Dacă treceţi prin Provenţa…

Există oameni care au nevoie, pentru a-şi consuma vacanţa, de un pelerinaj fix, de o repetare anuală a aceloraşi gesturi. Ei îşi cumpără cîte o casă la ţară, în zone cît mai plăcute ochiului, şi în fiecare an se duc să celebreze un ceremonial de regenerare în respectivarezidenţă secundară. Raportul lor cu aceste rezidenţe devine unul patern-matern: ele sînt îngrijite ca nişte plante, sînt ajutate …

Citeşte articolul

Oaza

Am fost una dintre „acele“ privilegiate. Am crescut la ţară şi abia foarte tîrziu am realizat ce magie a fost asta. M-au crescut bunicii mei din partea mamei în comuna Proviţa de Sus, lîngă Cîmpina, judeţul Prahova. Chiar acum, cînd scriu, am acea senzaţie pe care o aveam toamna în primele zile de şcoală, cînd doamna profesoară de română ne cerea să povestim ce am …

Citeşte articolul

Ostran

Sînt zile în care te temi să deschizi ochii. În care mirosul cărnii tale se confundă cu cel al persoanei de lîngă tine. În care nopţile ar trebui să rămînă închise în trusa de prim ajutor, iar lascivitatea să ţină locul frămîntărilor de ordin social. Te aduni cu greu. Devii irascibilă şi te transformi într-o pastă lăptoasă în care nimeni şi nimic nu mai poate …

Citeşte articolul

Un anotimp nesfîrşit

Cînd spun „vacanţă“, îmi vine în minte automat ideea de vară. Cît timp am fost elevă sau studentă, vacanţa a însemnat vacanţa mare. Un (ano)timp nesfîrşit în care nu aveam nimic de făcut, în afara unor teme care, însă, nu-mi aduc aminte să mă fi chinuit. De obicei, nu mergeam nicăieri în vacanţă. Cu cîteva excepţii. Una dintre ele – o tabără, singura în care …

Citeşte articolul

Sulaina cenăl

Pe la 26-27 de ani, am început să mă desprind, uşor şi natural, de Vama Veche & 2 Mai şi să caut un loc care: a) să aibă plajă; b) să nu fie Vadu, Limanu &Co.); c) să nu se afle pe harta turistică a hipioţilor (pe vremea aceea, illo tempore etc.). După îndelungi scufundări, am ajuns pe site-ul Primăriei din Sulina, unde se spunea …

Citeşte articolul

Vacanţa ca ritual estival

Vacanţa mare, în România, a fost legată de mare... de Mamaia, de Costineşti, de 2 Mai..., vacanţe, azi, proustiene. Debutul e asociat cu primele luni de august petrecute cu părinţii mei la Constanţa, de unde, cînd revenea, tatăl, care era medic, îşi întreba secundarul, un prieten apropiat: „Cîţi morţi?“. Interogaţie care, cu timpul, a căpătat pentru mine un sens existenţial: după plăcere nu pot veni …

Citeşte articolul

Vacanţa de vară

De 15 ani lucrez ca profesor. Predau educaţie antreprenorială la un liceu din Bistriţa, lucru care cere multă atenţie şi îndemînare ‒ iar atenţia şi îndemînarea, se ştie, iau o grămadă de timp şi o grămadă şi mai mare de energie. Aşa că nu am reuşit niciodată să mă ocup de cărţile mele pe parcursul anului şcolar. În vacanţele de iarnă şi primăvară, prea scurte …

Citeşte articolul

Jocul de-a vacanţa al scriitorilor (I)

Pentru scriitori, vacanţele înseamnă nu doar un prilej de relaxare, ci şi o ocazie în plus de a-şi găsi noi surse de inspiraţie, de a trăi şi a simţi noi locuri prin filtrul literaturii. În acest dosar, care va apărea în două numere din Observator cultural, în plin sezon de vacanţe, am adunat mărturisiri ale unor scriitori români, experienţe diferite de călătorie. Cu George Banu …

Citeşte articolul

Existenţă redusă la inexistenţă

Laure Marchand şi Guillaume Perrier s-au înhămat la o muncă dificilă. Aceea de a ne întinde, nouă, turcilor, o oglindă. Una destul de neobişnuită. Privindu-ne chipul, ei doresc ca noi să conştientizăm ceea ce nu vedem şi să cunoaştem ceea ce ignorăm. „Ascultă şi vezi, este chiar istoria ta“ – ne spun, relatîndu-ne istoria acelora care nu sînt „noi“. Scopul lor? Acela ca noi să …

Citeşte articolul

De ce nu-şi asumă Turcia Genocidul armean?

Centenarul uciderii a două treimi din totalul de circa două milioane de armeni trăitori în Turcia, în 1915 (cifrele variază: statisticile sînt imprecise ori manipulate; nu putem şti totul despre fiecare om dispărut în catastrofă etc.), a adus în atenţia opiniei publice, adesea în forme rudimentare (pînă la factoide lipsite de context, mai potrivite consumului mediatic), o serie de evenimente abundent documentate (chiar dacă multe …

Citeşte articolul

Michael Hesemann despre genocidul comis asupra armenilor

Din arhiva secretă a Vaticanului

Anul acesta, se comemorează o sută de ani de la genocidul comis asupra armenilor. Începutul acestuia e considerat data de 24 aprilie 1915, ziua cînd intelectualii armeni din Constantinopol (elita poporului armean) au fost arestaţi, deportaţi şi, cu puţine excepţii, ucişi. În lunile următoare, pas cu pas, întreg poporul armean care nu trăia în Capitala Constantinopol a fost mînat, zeci şi sute de kilometri, în …

Citeşte articolul

Michael Hesemann despre genocidul comis asupra armenilor

Din arhiva secretă a Vaticanului

Anul acesta, se comemorează o sută de ani de la genocidul comis asupra armenilor. Începutul acestuia e considerat data de 24 aprilie 1915, ziua cînd intelectualii armeni din Constantinopol (elita poporului armean) au fost arestaţi, deportaţi şi, cu puţine excepţii, ucişi. În lunile următoare, pas cu pas, întreg poporul armean care nu trăia în Capitala Constantinopol a fost mînat, zeci şi sute de kilometri, în …

Citeşte articolul

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la centenarul Genocidului armean

Parlamentul European, – avînd în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1948 pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, – avînd în vedere Rezoluţia sa din 18 iunie 1987 referitoare la o soluţie politică la chestiunea armeană, – avînd în vedere Rezoluţia sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile …

Citeşte articolul