ESEU

Mexic 2012: pe urmele lui Artaud şi Eisenstein

Eseu de călătorie

Ideea de a-i oferi călătoria asta lui Monique datează de mai mulţi ani. Dar am ştiut să aştept ca să nu ratez proiectul; să aştept, mereu să aştept. Punere la încercare şi, în acelaşi timp, perspectivă a eşecului. Monique mi-a spus la colţul unei străzi: „asta a fost filozofia mea de viaţă: să aştept!“, dar ea implică un anume optimism, o încredere în viitor care …

Citeşte articolul

Metamorfozele exilului

După cum reiese din majoritatea versurilor din exil ale lui Ovidiu, rafinatul poet roman a nutrit repulsie şi oroare faţă de barbaria ţinutului tomitan. Chiar dacă, în timp, stihuitorul a ajuns la o relativă acomodare cu localnicii, odată ce s-a dovedit capabil să compună poeme în limba lor şi să le cîştige astfel aplauzele, el nu s-a resemnat niciodată să rămînă în locul surghiunului, ci …

Citeşte articolul

Pe Cruce, Dumnezeu a ales tragicul

De multe ori, creştinismul a fost asociat cu filozofia stoică din Antichitate. În fapt, se pot stabili anumite corespondenţe între terapia filozofică prin „exerciţii spirituale“ a lui Epictet şi Marc Aureliu şi versiunea creştină a exerciţiilor spirituale, canonizată în Occident de către Sf. Ignaţiu de Loyola. Detaşarea „filozofică“ faţă de propria viaţă, în perspectiva imensităţii lumii, antrenarea atenţiei pentru a rămîne concentrată asupra clipei de …

Citeşte articolul

Gesturi ferdydurkiene

Scrisul nu înseamnă să impui o formă expresivă experienţei trăite. Literatura se mişcă în direcţia neformatului. Scriitorul este un „specialist în neterminaţi“ (cum îi place lui Saša Stanišić să spună). Despre acest scriitor îmi place să scriu. Interior-Exterior În jurnalul său din 1957, Gombrowicz scrie cele mai tulburătoare rînduri despre interioritate şi despre drama alterităţii sale: „pentru mine cu mult mai important, artistic …

Citeşte articolul

Autori şi reviste româneşti în constelaţia mondială a avangardei

Cu vreo doi ani în urmă, am zăbovit într-o sală a bine-cunoscutei case de vînzări „Hotel Drouot“, unde se desfăşura o licitaţie cu publicaţii de avangardă. La o masă, în faţa rîndurilor de scaune, un domn în vîrstă, foarte preocupat de mersul licitaţiei, urmărea cu atenţie catalogul şi licita piesele cele mai valoroase. După ce-şi adjudeca o piesă, o primea imediat. Era un procedeu aparte, …

Citeşte articolul

Nimeni nu te invită la masă pe degeaba

Fragmente dintr-un volum în pregătire la Editura Art

Gîndit ca o replică amuzată la comedia aşa-zisului dialog al culturilor, acest breviar pentru autori „vilegiaturişti“ ilustrează, înainte de toate, o maximă care se învaţă în primul an de economie: There ain’t no thing like a free lunch/ Nimeni nu te invită la masă pe degeaba. Nici la Paris, nici la Praga, nici în ţara fermecată a burselor Rockefeller. Scriitori invitaţi, premiaţi, obişnuiţi ai saloanelor …

Citeşte articolul

Peter Hammill & Van Der Graaf Generator

Probabil că dezinteresul față de latura comercială și versurile deseori criptice au făcut ca Peter Hammill să rămînă oarecum în umbra celor de la Genesis, Yes, Jethro Tull, ELP sau chiar King Crimson, cu care a colaborat în mai multe rînduri. Peter s-a născut în Ealing (vestul Londrei) în 1948. După ce a absolvit Beaumont College, s-a înscris la cursurile de Liberal Studies of Science …

Citeşte articolul

O zi teribilă

În martie 1968, Mircea Eliade notează în Jurnal că îl bate gîndul să scrie un comentariu critic pe marginea cîtorva articole despre nuvela La ţigănci, apărută cu şase ani în urmă la Madrid şi republicată de puţin timp la Bucureşti. Motivul: „Am impresia că nu s-a înţeles lucrul esenţial: povestirea aceasta nu «simbolizează» nimic, adică nu transformă realitatea imediată printr-un cifru“. Deşi anumite trimiteri …

Citeşte articolul

În marginea unor confidenţe ale lui Jan Kott

Absolut seducătoare amintirile polonezului Jan Kott din cartea sa tradusă în franceză sub titlul La vie en sursis (Editions Solin, 1991), pe Internet menţionat într-o variantă românească posibilă: Încă în viaţă. O fi fost, n-o fi fost volumul pe tapet la vreo editură de la noi? Ar fi reţinut atenţia multor cititori, dacă e să judecăm după impactul extraordinar înregistrat de exegeza …

Citeşte articolul

Exponatul

Într-o sală golaşă din Muzeul Comunismului Românesc, pe maşinăria totalitarismului de generaţia a doua se depune încet praful. Societăţile totalitare de prima generaţie – Germania lui Hitler, Rusia lui Stalin, Italia lui Mussolini, Ungaria lui Horthy, România lui Antonescu, Spania lui Franco, China lui Mao – reprezintă variante neaoşe de dictatură născute din mişcări politice autohtone şi diferă considerabil în ideologia …

Citeşte articolul

Caucazul literaturii revoluţionare

Scrisori către Osip Mandelştam

Dragul meu Osip, sper ca aceste rînduri să te găsească bine. Trec imediat la subiect, pentru că ţin de mult în mine scena ce urmează, cît şi implicaţia ei principală, alungită ca gîtul unui telescop în păcura unui cer de iarnă, înnoptat şi învelit de nori. Micuţul Alexei e abia un puşti, abia trecut din stadiul de puer în cel de tînără conştiinţă umblătoare. …

Citeşte articolul

Introducere în erotologie

Pus să hotărască dacă este mai bine să fii femeie sau bărbat, bătrînul Tiresias, abia trecut prin experienţa genului dublu (1.), are de ales între două naturi. Istoria culturală europeană abundă de trimiteri la figura profetului atins de cecitate, dar aproape că trece sub tăcere faptul că orbirea lui survine ca pedeapsă dată de Junona „de necaz“ că bătrînul îi ţinuse partea lui Jupiter …

Citeşte articolul

Anul Dragonului – Anul Chinei confucianiste

„Am auzit că dragonul este cel mai inteligent dintre animale. Şi se spune asta pentru că nu se lasă prins viu. O fi oare adevărat?“ (Zuo Qiuming, ComentariulZuo zhuan, sec. VI. î.Hr.). Pe 23 ianuarie, conform calendarului agricol chinez (calendar mixt, lunar-solar), începe Anul Dragonului. Prezent în scrierile vechi, în opere de artă, în ceremonii rituale, dragonul este animalul fabulos care domină …

Citeşte articolul

Dascălii lui Caragiale

Una dintre schiţele despre şcoală, Premiul întîi, are ca intrigă o ciudăţenie. La o şcoală de băieţi, doi elevi, Artur Ionescu şi Ioniţă Păunescu, îşi dispută premiul întîi şi trei ani la rînd cîştigă cel din urmă, la o fracţie de fracţie: În clasa întîia au obţinut: Artur Ionescu, media 9 şi fracţia 97 şi trei sferturi; Ioniţă Păunescu, media 9 şi fracţia …

Citeşte articolul

La Gdansk, după 25 de ani

După ce am revizitat, anul acesta, oraşul polonez Gdansk, unde am fost, prima dată, în 1985, mi s-au conturat anumite observaţii şi semnificaţii. În Gdansk a început mişcarea de eliberare de sub teroarea comunistă care a cuprins toate ţările comuniste din Europa şi a culminat cu revoluţiile din 1989. La Gdansk, graţie Solidarităţii, regimul comunist a fost forţat de curajul victimelor să-şi recunoască crimele. Prin …

Citeşte articolul

Gîndirea captivă – o radiografie a colaboraţionismului intelectual sub socialismul de stat

Eseu cîştigător la concursul organizat de Institutul Polonez din Bucureşti

Prezentul eseu este o încercare de a examina una dintre cele mai pătrunzătoare analize ale vieţii sub totalitarism şi, fără echivoc, opera de căpătîi a poetului, prozatorului şi eseistului polonez Czeslaw Milosz, un demers cu nuanţe politice, dar totuşi filozofic în construcţie: Zniewolony umysl. Eseul de faţă are ca preocupare centrală o mai atentă observaţie asupra procesului de transformare a intelectualului socialismului de stat, asupra …

Citeşte articolul

Logos-ul întrupat şi nevoia de raţionalitate a omului

Naşterea Cuvîntului întrupat, sărbătorită în fiecare an de Crăciun, nu este un mit fermecător, bazat pe o legendă de origine iudaică a unui „copil născut dintr-o Fecioară“. Descriind procesul de convertire al scriitorului irlandez C.S. Lewis, cardinalul Schönborn povesteşte că acesta citise o carte despre miturile morţii şi învierii divinităţii, care se regăseau, în natură, în moartea şi învierea grîului şi că, într-o zi, îl …

Citeşte articolul

Arhitectonica valorilor (II)

3. Monovalența valorilor și bivalența libertății Abia în momentul în care, puse în balanță, neființa devine o alegere preferată ființei, decizia de suicid (adică autodisocierea anihilativă a individului de intersecția contingentă a esenței generice cu existența singulară – care este el însuși) suprimă relevanța valorilor. Atîta vreme cît sîntem însă în aderență cu darul misterios și inapelabil al existenței, valorile sînt punctele cardinale …

Citeşte articolul

Arhitectonica valorilor (I)

1. Ce este valoarea? Facem apel la valori pentru că le presupunem deja antejudicativ. Nu există nici o judecată, fie ea cognitivă, etică sau estetică, care să nu presupună deja o judecată de valoare, fie ea de ordinul adevărului, binelui sau frumosului. De la dreapta la stînga, orice pretenţie critică încorporează inevitabil o diviziune valorică, atunci cînd judecă privitor la ceea ce este …

Citeşte articolul

Fîntîna barthesiană reloaded

La începutul acestui an, am avut ocazia să descopăr cîteva texte inedite ale lui Roland Barthes, din perioada pe care el o numeşte a „dorinţei de a scrie“, cea care precedă apariţia primului său volum, Gradul zero al scriiturii, în 1953. Roland Barthes îşi începe viaţa de scriitor tîrziu, la aproape 40 de ani, pentru că tuberculoza îl rupe de o carieră universitară şi …

Citeşte articolul