ÎN DEZBATERE

Mucles, vă rog!

„Mucles!“ Asta mi-a susurat un elev de la un grup şcolar într-o minunată zi de la mijlocul lui septembrie în timp ce expuneam regulile mele, de profesor nou la clasă. Eram în al patrulea an de învăţămînt şi, obişnuită să le spun de la început că lectura e sfîntă (prima regulă, de la care nu admit abateri), am intrat avîntată în clasă. Cu acelaşi avînt …

Citeşte articolul

Înapoi la argumente (II)

Într-un binecunoscut eseu despre „moartea cuvintelor“, C.S. Lewis observă cvasi-ironic cît de mare e pericolul ca, folosind în exces o vocabulă, cramponîndu-se de ea ca de o formulă cu virtuţi magice, o comunitate să izbutească exact contrariul a ceea ce avusese în vedere: în loc să pună în valoare realitatea/situaţia la care vocabula respectivă trimite, invocarea continuă a acesteia – uneori în contextele cele mai …

Citeşte articolul

Independenţă, spirit critic şi conflict de interese în critica literară (III)

Am ajuns la partea a III-a a dezbaterii despre independenţa şi moralitatea criticii „de întîmpinare“. Adina Diniţoiu, Bianca Burţa-Cernat (care va oferi cititorilor şi o continuare în numărul viitor), Sanda Cordoş şi Şerban Axinte intervin în această dezbatere. În numerele precedente ale revistei aţi putut citi punctele de vedere ale criticilor Paul Cernat, Bogdan Creţu, Daniel Cristea-Enache, Alex Goldiş, Antonio Patraş, Claudiu Turcuş. Întrebările orientative …

Citeşte articolul

Despre critica de întîmpinare

Ştim cu toţii – cei care activăm în zona literară, dar şi cititorii, mai mult sau mai puţin avizaţi, care frecventează această zonă – acest lucru: critica de întîmpinare a pierdut teren după ’90 (în mod firesc) şi a devenit o activitate de nişă, ce riscă din ce în ce mai mult să se închidă în propriu-i cerc şi să-şi piardă publicul cititor (marele public). …

Citeşte articolul

Înapoi la argumente (I)

Am urmărit cu interes textele publicate pînă acum de Observator cultural în cadrul anchetei despre „spiritul critic“ – manifestat sau, dimpotrivă, surdinizat – în cultura românească de azi. Le-am citit şi recitit, cu atenţie la argumente şi la propunerile explicite pe care le conţin, dar şi, în acelaşi timp, la non-spusul poate la fel de semnificativ, la sugestiile decodabile printre rînduri. Ancheta de faţă, alături …

Citeşte articolul

Despre porţile închise ale cronicii literare

De cînd critica literară (în acord, de altfel, cu democratizarea literaturii) şi-a cîştigat libertatea de a se prezenta ca un gen creator, adică, tot mai decis, de mai bine de jumătate de veac european şi cam tot de pe atunci (dar în alte circumstanţe) în spaţiul românesc, obiectivitatea nu se mai numără printre obligaţiile profesionale ale criticului. El poate, cel mult, să-şi asume şi să …

Citeşte articolul

„Demonul îndoielii“ şi acţiunea critică

Asupra criticului literar se manifestă unele presiuni. Este cît se poate de adevărat. Cele mai multe vin din partea scriitorilor slabi care adoptă adesea un comportament disimulat, dar străveziu. Mulţi dintre ei nu pretind că vor altceva decît să afle părerea „sinceră“ a criticului: „Nu, nu trebuie să scrii neapărat despre carte, vreau doar să ştiu ce crezi!“. Iată un refren arhicunoscut tuturor cronicarilor literari. …

Citeşte articolul

Independenţă, spirit critic şi conflict de interese în critica literară (II)

În acest număr, continuăm dezbaterea despre independenţa şi moralitatea criticii „de întîmpinare“. În numărul trecut, am găzduit punctele de vedere ale criticilor Paul Cernat, Antonio Patraş şi Claudiu Turcuş. În acest număr, avem alte trei opinii, de la Daniel Cristea-Enache, Bogdan Creţu şi Alex Goldiş. Întrebările orientative după care ne-am axat dezbaterea sînt: Cît de puternice pot fi presiunile asupra unui critic literar, încît …

Citeşte articolul

Decalog

În ultimele luni, am putut constata diferenţele semnificative între spaţiul tipărit al unei publicaţii (culturală ori „generalistă“) şi spaţiul virtualmente nelimitat al unor bloguri şi site-uri care vorbesc tot despre cultură. Dar într-un alt mod. O revistă are un director (sau un redactor-şef), un redactor-şef adjunct, un secretar general de redacţie, nişte responsabili de pagini (paginile de Critică, paginile de Teatru, paginile de Actualitate internaţională …

Citeşte articolul

Teama de cititor

Problema pe care o formulați în această dezbatere nu s-ar putea pune, probabil, dacă n-am înțelege un lucru esențial cu privire la viața literară românească de azi. Ea a moștenit – și mai păstrează încă, nu se știe cît – o reverență cu totul specifică față de cronica literară și față de critica de direcție. Dacă în Occident această critică a dispărut, înghițită, pe de …

Citeşte articolul

Criticul între presiuni şi tentaţii

Statutul criticului de întîmpinare nu este, din cîte simt pe propria-mi piele, deloc de invidiat: el se expune suspiciunii confraţilor şi scriitorilor, indiferent despre ce şi cum ar scrie. În lumea literară, criticul stîrneşte cele mai inflamate aversiuni: e permanent bănuit că face jocurile cuiva, că profită de pe urma scrisului său, că urmăreşte interese dubioase, că îşi vinde conştiinţa etc. Rar …

Citeşte articolul

Independenţă, spirit critic şi conflict de interese în critica literară (I)

În acest număr, deschidem o dezbatere despre independenţa şi moralitatea criticii „de întîmpinare“. Cît de puternice pot fi presiunile asupra unui critic literar, încît să-l oblige să-şi pună între paranteze obiectivitatea? Are criticul literar, indiferent de nume, puterea să judece doar cartea recenzată, dincolo de ierarhii instituţionale? Este critica literară parazitată de conflicte de interese? Găzduim trei puncte de vedere, ale criticilor Paul Cernat, Antonio …

Citeşte articolul

Cronicarul literar faţă cu deontologia

O recentă dezbatere desfăşurată la Muzeul Literaturii Române, în cadrul actualei ediţii a Colocviului tinerilor critici şi a Zilelor „G. Călinescu“, a repus pe tapet o dispută care plutea în aer şi în mediile on-line: „conflictul de interese“ dintre criticii literari şi editurile/publicaţiile/instituţiile unde aceştia lucrează. Cu acest prilej, a fost reîncărcată şi o polemică la temă între Andrei Terian şi Daniel Cristea-Enache. Dar nu …

Citeşte articolul

Profesiunea: critic literar

Trebuie să recunoaştem odată, fără ipocrizie, că pasiunea cea mai puternică de care s-au lăsat dominaţi pînă şi cei mai „morali“ dintre critici e de natură politică; presupune, adică, asumarea unui rol oarecare în spaţiul public, în societate, iar această pasiune are ca resort ambiţia individuală şi, implicit, voinţa aprigă de putere. Toţi criticii noştri importanţi au făcut politică, dacă nu la modul militant, înregimentîndu-se …

Citeşte articolul

Cînd devine criticul lipsit de etică?

După 1989, critica literară a devenit, inevitabil, marginală. Nu lipsa relevanței, dar lipsa audienței a transformat-o într-un subiect de nișă. S-ar putea invoca numeroase motive care să întoarcă pe dos un asemenea diagnostic, numai că, oricîte sofisme am risipi – de la revigorarea & diversificarea editorială din ultima vreme la beneficiul tehnologizării lecturii –, confruntarea cu realitatea descurajează orice reverie dialectică. Cînd un scriitor contemporan …

Citeşte articolul

Despre filozofie – o radiografie subiectivă (II)

III. Cu cine se întîlneşte filozofia? Egomasaje (filozofia cu ea şi pentru ea însăşi) Acesta e spaţiul cel mai intim de manifestare a filozofiei. Nicăieri filozofii nu se simt mai bine decît între ei înşişi. Nici un public nu-l satisface mai mult pe un filozof decît publicul confraţilor săi. Cu tot ce poate să însemne asta, în termeni de strategii de recunoaştere simbolică şi …

Citeşte articolul

Daimonul lui Socrate ori Macintosh-ul lui Gorgias?

Ultimul număr al revistei Observator cultural (nr. 598) a găzduit un grupaj de articole semnate de Ciprian Mihali, Bogdan Ghiu şi Cezar Gheorghe, care urmăresc explicit să provoace o dezbatere reală asupra rolului filozofiei academice în spaţiul nostru cultural – altminteri suprapoluat de „teme“ politice (C. Gheorghe), de „sofistica impresionistă“ (C. Mihali) şi, eventual, de exerciţii de „indignare fals filozofică“ (B. Ghiu). Urmînd invitaţia celor …

Citeşte articolul

Învăţămîntul filozofic românesc: mod de întrebuinţare

Ce s-a întîmplat în ultimele trei săptămîni? Un intelectual public, care beneficiază de un important capital de imagine, director al uneia dintre cele mai mari edituri din România, profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti şi important deschizător de drum în domeniul traducerii şi al studiilor operei lui Martin Heidegger, a trimis o scrisoare deschisă ministrului Educaţiei, în care sancţiona modul abuziv …

Citeşte articolul

Manifest pentru Filozofie

Reacţiile generate de Scrisoarea deschisă către domnul Daniel Funeriu, ministru al Educaţiei şi Cercetării, semnată de Gabriel Liiceanu

Iată modul în care exegetul lui Martin Heidegger a relatat desfăşurarea concursului de la Filozofie: „Despre ce este vorba? Lăsaţi-mă, întîi, să vă fac portretele celor doi candidaţi. Portretul «omului casei», al asistentului cu zece ani vechime: o teză de doctorat nepublicată, articole de specialitate în revistaCaiete silvane din Zalău, nici o bursă postdoctorală, fără studii în străinătate, nici un articol indexat ISI, nici un …

Citeşte articolul

Despre Filozofie – o radiografie subiectivă (I)

Filozofia românească de astăzi nu e mai brează decît societatea în care fiinţează. Are momentele sale de excelenţă şi perioadele sale de mediocritate; are rutinele ei nespectaculoase învăluite în pîcla persistentă a reformelor şi birocraţiei, după cum are evenimentele sale de graţie internă, care încearcă să compenseze monotonia şi constrîngerile administrative. Supusă unei logici instituţionale tot mai străine vocaţiei sale universitare şi unui şantaj …

Citeşte articolul