ESEU

Amurgul ortodoxiei

„Amurgul“ a fost teoretizat încă din zorii istoricismului romantic, ca o categorie sau, mai bine zis, ca o etapă necesară, dacă nu chiar fatală, a evoluţiei unei culturi. La început, acest curent organicist de gîndire, care vedea evoluţia societăţilor prin analogie cu dezvoltarea viului, punea accentul pe momentul prístin, auroral (o epocă a „copilăriei“), pe momentul de insurgenţă („tinereţea“) sau pe climaxul în care se …

Citeşte articolul

Québecul, Basarabia francezilor

Cu ani în urmă, la ora nostalgiei, în anii ’80, cînd din România veneau puţini prieteni sau cunoştinţe, a sosit la Paris dramaturgul basarabean Ion Druţă. Ne-am văzut şi întîlnit des, căci mă bucuram ascultîndu-l, mi se părea că îl auzeam pe Ion Creangă. Limba lui Druţă, atunci, în anii îndepărtării de ţară, părea că vine de altundeva, de altcîndva, limbă poetică, limbă conservată într-un …

Citeşte articolul

Străinul din inimă

„Mai apropiat şi luminos Ca orice stăpîn al acestei lumi, Tu, Străine lăuntric.“ Thomas Merton Căutarea contemplativă a lui Dumnezeu este descrisă de marii mistici creştini ca un veritabil pelerinaj interior. Deşi teologia mistică sau apofatică vorbeşte despre conştientizarea lui Dumnezeu ca despre cunoaşterea „nimicului“, sau „noaptea“ facultăţilor inteligibile, totuşi Cel cunoscut lăuntric este nimeni altul decît Cristos, care locuieşte ca un rege …

Citeşte articolul

Artă şi ego: citindu-l pe Glenn Gould

80 de ani de la naştere (25 septembrie 1932) şi 30 de ani de la moartea pianistului canadian (4 octombrie 1982)

Artistul și „omul din el“ par entități greu de conciliat. „Omul“ simte nevoia să comunice fără opreliști cu semenii, pe cînd „artistul“ preferă să se retragă în deșert cu zeii săi. În cel mai rău caz, atunci cînd nu are imaginația necesară pentru a-și inventa alți idoli, artistului îi place să rămînă între patru ochi cu publicul. Rupt de semeni, de public și de idolii …

Citeşte articolul

Romanele lui Mario Vargas Llosa. O teologie a puterii

Opera lui Mario Vargas Llosa reprezintă o vastă explorare, la nivel narativ, a mecanismelor puterii. În universul creaţiei sale, puterea este unica garanţie a supravieţuirii sociale, cheia cu ajutorul căreia se poate ajunge la deţinerea supremaţiei într-un univers dominat de legea violenţei. Însă setea de putere nu se manifestă doar în plan social sau politic, ci se vădeşte şi în relaţiile intime ale personajelor, în …

Citeşte articolul

Andrei Scrima, maestru spiritual?

Vîntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul. Evanghelia după Ioan, 3, 8 Să nu ne minţim. Există o spiritualitate a Celui Întunecat, foarte asemănătoare în arătare cu cea a Hristosului. Sandu Tudor S-au împlinit, la 19 august 2012, cînd ortodocşii …

Citeşte articolul

„Fii plural ca universul!“ (II)

Scrisul, expresivitatea și metafizica senzațiilor Rolul jucat de senzații, de trup și de imanență este subliniat de Dinu Flămând în prefața la ediția română a Operei poetice. Acesta observă în poezia primului dintre heteronimii intens folosiți de Pessoa, Alberto Caeiro, o recuperare sistematică a senzorialității: „Lucrurile şi obiectele, «natura» informă, comunică direct cu simţurile noastre, în obiectivitatea lor totală, lipsită de vreo rezonanţă …

Citeşte articolul

„Fii plural ca universul!“ (I)

„Nu ştiu cine sînt, nu ştiu ce suflet am. Atunci cînd vorbesc cu sinceritate nu ştiu cu ce fel de sinceritate vorbesc. Sînt în mod variabil altul decît un singur eu despre care nu ştiu dacă există (dacă el este ceilalţi). Simt în mine fiinţe pe care nu le am. Mă cuprind anxietăţi care îmi produc repulsie. Propria mea atenţie acordată mie însumi mi …

Citeşte articolul

Nimic nu se dă pe gratis

Breviar pentru autori în vilegiatură

Scriitori din toate ţările, reuniţi-vă! De la Est la Vest şi (mai rar) viceversa, autorii invitaţi alternează lecturi, festivaluri, croaziere, mese rotunde. Umorul subtil, autoderiziunea, hazul de necaz impregnează relatările celor reveniţi din vilegiatură cu gînd să-şi ia revanşa, comentînd la modul ironic un periplu literar pe trei sferturi ratat. Il n’y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature a …

Citeşte articolul

Ascensiuni

Imaginea muntelui ar putea fi pentru mulţi una de împrumut, constituită dintr-un amestec de curiozitate şi uimire faţă de experienţe temerare relatate prin cărţi. La rîndul lor, măcar o parte din relatări perpetua atitudini preluate din panoplia unui romantism legitimat de impactul popularităţii. Dora d’Istria şi „poporul fericit şi liber“ din Alpi Le era greu, desigur, cititorilor Dorei d’Istria să se sustragă retoricii sale învăluitoare …

Citeşte articolul

Tatăl, finalitatea spiritualităţii lui Isus

Creştinismul este religia cristocentrică prin excelenţă – şi, prin aceasta, este singura dintre marile religii ale lumii care este, în acelaşi timp, teocentrică şi antropocentrică. În centrul revelaţiei creştine se află Persoana Cuvîntului Întrupat, Isus Cristos. Totuşi, dacă vrem să pătrundem în spiritualitatea lui Isus, va trebui să mergem mai departe şi să vedem care este cea mai semnificativă Persoană din punctul său de vedere. …

Citeşte articolul

SFada cu literatura. Cheia politică pentru nişa noastră, acum

Într-un august de-o fierbinţeală insurecţională, ce plăcut este să stai la o terasă cu prietenii, împărtăşind cu lentoare gîndeme! Se trezeşte, nu, zvîcneşte cîte unul şi îşi aduce aminte de cruela soartă a intelectualului român, cu subvarianta creator-autor, şi – în timp ce ridică halba – îşi priveşte un comesean cu o vagă încruntare: „Tu ce faci, cum te implici?“. De obicei, iar în augustul …

Citeşte articolul

Oglinda şi masca

În ficţiunea lui Borges, regele Irlandei ştie că victoria în război nu devine cu adevărat glorie decît prin cuvîntul poetic nemuritor. Vom spune că lucrarea sîngeroasă a braţelor durează graţie verbului. Regele îl cheamă pe poetul de curte şi îi lasă un an între două cîntări ale privighetorii pentru desăvîrşirea operei encomiastice. Poetul este un maestru. A învăţat compoziţia metrică, figurile limbajului, subiectele eroice, …

Citeşte articolul

Harta identității noastre colective, schiță de portret cu nostalgii

În Harta și teritoriul (1.), Michel Houellebecq trasează, prin intermediul artistului plastic Jed Martin, o hartă extrem de verosimilă a singurătății zgomotoase, expuse cît mai des sub aparența unui colectivism vesel. Jed Martin are ideea de a fotografia hărți rutiere Michelin și de a reconstrui o Franță profundă, deformată, dar fascinantă pentru obișnuiții vernisajelor pariziene, de la care nu lipsesc fotomodele de succes și …

Citeşte articolul

Virginia Woolf. Tradiţie şi modernitate

Virginia Woolf - Valurile; Doamna Dalloway

„În anul 1910 natura umană s-a modificat“, afirma Virginia Woolf, iar convingerea ei era susţinută de ecourile pe care le avusese, în epocă, expoziţia postimpresionistă a lui Roger Fry. Însă vorbind despre modificările identificabile la nivelul naturii umane, scriitoarea britanică avea în vedere şi o serie de mutaţii suferite de ficţiunea însăşi, din ce în ce mai prezente, la rîndul lor, începînd cu primul deceniu …

Citeşte articolul

România: Călătorie spre centru…

GALERIE FOTO

Privesc cerul… Mă revolt, deci exist… graffiti descoperite pe pereții bucureșteni. Mai tîrziu, voi fi scandalizat privind frescele de la mînăstiri „vandalizate“ de zgîrieturi ce înscriu stîngaci nume și ani. Văd una încă de la 1802, stupidă, e cea mai veche ce-mi cade sub ochi. Prostia, îmi spun, are un trecut îndelungat! Zgîrieturi ce-l revoltă pe vizitatorul care sînt, confruntat cu ceea ce credeam ca …

Citeşte articolul

Angemonicul

Fenomenul Salman Rushdie incită la o focalizare a privirii asupra invadării pămîntescului de către suprapămîntesc şi invers, dar şi asupra punerii în cauză a gîndirii spontane sau construite a diverselor isme religioase (îndeosebi islamismul), prin care oamenii şi culturile în care-şi au rădăcinile califică un obiect special de reflecţie, sensibilitate şi afectivitate: orizontul transcendent, sacrul în varianta sau variantele sale instituţionalizate. Fidel convingerii declarate, în …

Citeşte articolul

Ivan Ilici învaţă să moară

Am ales din mulţimea morţilor scrise de Lev Tolstoi două asasinate şi învăţătura unei agonii atroce. Mor un cal, un frasin, un consilier la Curtea de Apel. Holstomer, calul înjunghiat de mîna casapului moare uimit de senzaţiile noi şi ciudate. Sîngele i se revarsă ca o povară lichidă a vieţii. Se simte uşor şi liber. Masa de carne jupuită îi hrăneşte ziua pe cîini, iar …

Citeşte articolul

Columbia 2012: Patimile lui Hristos şi graşii lui Botero

În ajunul plecării spre Bogota, luînd-o pe Pont des Arts, plin de lacăte, semne ale unei iubiri nepieritoare a cuplurilor care nu vor dura mai mult de-o zi, m-am oprit ca să îmbrăţişez cu privirea, sub un soare uimitor de liniştit, Notre Dame şi Grand Palais, pentru a mă îndrepta apoi spre acel templu al tradiţiei care este Academia Franceză, unde trebuia să fie primită …

Citeşte articolul

Literatura italiană în paginile revistei Secolul 20

După mai bine de un deceniu de cînd ne-am luat rămas bun de la Secolul 20 şi de la revista care îi inspirase numele, reparcurgerea materialelor publicate în paginile acesteia (ianuarie 1961 – decembrie 2000) duce de la sine la compararea impresiilor trecute cu cele pe care acelaşi referent ni le produce acum. La decantarea judecăţilor contribuie, dincolo de distanţa temporală, imaginea de ansamblu, nu …

Citeşte articolul