Literatură

Plopi şi secrete de familie

Un adolescent se sinucide, iar Margido Neshov, şeful unei firme de pompe funebre, se ocupă atent de înmormîntare şi de toate detaliile cărora familia îndurerată nu le poate face faţă în acel moment. Însă, după doar cîteva zile, Margido va trebui să se ocupe şi de funeraliile mamei sale, care, pe neaşteptate, suferă o congestie cerebrală. Iar acum, impasibilul Margido e silit să se confrunte …

Citeşte articolul

YoYo sau omul cu două suflete

În categoria „autorilor blestemaţi“ se înscrie, neîndoielnic, şi George Vasilievici. Poet şi prozator, membru al grupului de la Constanţa, care a crescut sub pulpana protectoare a lui Marin Mincu, autorul s-a impus în poezie mai ales prin volumul Cerneală (Pontica, 2004), iar romanele YoYo şi Viseptol (apărut postum) îi aparţin unui prozator de certă vocaţie. Plecat dintre noi prin propria lui voinţă, în 2010, Vasilievici …

Citeşte articolul

Fuga de ficțiune (I)

Madlenă versus muncă

Mă gîndesc de cîțiva ani la începutul frumosului eseu dedicat de James Wood lui Knausgård („Total recall“, în The New Yorker, 13 august 2012), un eseu deghizat în cronică literară, așa cum îi stă bine oricărei chestiuni serioase. Cît de serioasă și de personală era abordarea lui Wood o arată, de fapt, chiar ultima lui carte, The nearest thing to life, o amplă meditație asupra …

Citeşte articolul

Provinciala

Primele volume de versuri ale Adelei Greceanu Titlul volumului meu care mă preocupă atît de mult (1997) şi Domnişoara Cvasi (2001), îşi aveau centrul de greutate în mitul femeii-copil. Megafemeia, a cărei imagine domina producţia lirică feminină a epocii, avîndu-şi originile în poezia Angelei Marinescu era substituită aici de ipostaza „depotenţată“, trecută în cvasitate, a femininului, identificîndu-se cu „femeia-copil“, angoasată de misterul feminităţii, autoclaustrîndu-se în …

Citeşte articolul

Omul paradoxal

Ilarie Voronca (pseudonimul lui Eduard Marcus) a fost încă din timpul perioadei sale avangardiste un marginal. Deși pătruns de fiorul iconoclast al colegilor de generație și credință – a fost redactor al revistei 75 H.P., a aderat la constructivism, a colaborat la Punct și Integral și a fost unul dintre cei mai „branșați“ avangardiști la curentele și mișcările internaționale –, poezia lui a rămas legată …

Citeşte articolul

Remembrat

„Nu mai vreau să înghit decît/ ceea ce le‑ar putea linişti pe girafe/ cînd peste ele se năpusteşte/ în mijlocul savanei/ p a n i c a/ mi se rupe de leii precişi din documentare/ aici e vorba de ceva mai sălbatic/ eu nu sînt om, eu sînt girafă/ şi de la înălţimea asta am văzut/ cum se chinuie invalizii, cum/ sînt umiliţi, cum duc …

Citeşte articolul

Visuri și identități destrămate

După consemnarea stagiului american ratat din Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, după evazionismul fantasy & S.F. din Fairia, o lume îndepărtată și scurtmetrajele neorealiste din Numele mierlei (Kosovo, în limba sîrbă...), Radu Pavel Gheo a dat, în Noapte bună, copii!, ceea ce mulți comentatori au considerat a fi, pe drept cuvînt, romanul „generației decrețeilor“ și al frontierei dintre …

Citeşte articolul

În direct, din trecut

Reușita romanului Disco Titanic, care a acumulat într-un interval restrîns cronici foarte favorabile, are antecedente solide, fie și numai dacă amintim romanul precedent, excelentul Noapte bună, copii!, dramă a tinereții și a viselor spulberate, desfășurată pe teritoriul simbolic al unei frontiere imposibil de suspendat. Multe dintre referințele și nucleele semnificative pentru spațiul ficțional construit de Gheo în romanul precedent se regăsesc în Disco Titanic, fără …

Citeşte articolul

Fata dracului şi Filocalia

Neîndoielnic, Cosmin Perţa e un scriitor cu personalitate, un reprezentant mai degrabă atipic al grupului 2000. A debutat în 2002, cu volumul de versuri Zorovavel, în care autorul putea să lase impresia unui manierist din familia spirituală a lui Claudiu Komartin, cu vocaţia travestiurilor şi a măştilor estetizante, în ale cărui poeme decorul mizerabilist este supus unor operaţii de „cosmetizare“ ce nu întîrzie să-i confere …

Citeşte articolul

Poezia instantaneelor

Deși învăluit într-o aură misterioasă, de „mare singuratic“, Viorel Mureșan este o prezență greu de ocolit a poeziei echinoxiste, indiferent că vorbim despre anii ’80-’90 (perioada în care apăreau primele cărți ale poetului originar din Maramureș) sau de momentul actual. Astfel, apariția antologiei Poștașul rural (Editura Școala Ardeleană, 2015) nu este o surpriză, dar oferă un bun prilej de a reconsidera personalitatea (și actualitatea) unui …

Citeşte articolul

Nici măcar Sorin Ovidiu Vîntu…

În cea mai mare parte, Turma păstorului mut, recentul roman al lui Marius Oprea, pare să se conducă după o regulă pe care, destinul punîndu-mă în poziția ironică de a ține un curs despre bestseller, am găsit‑o formulată într-o confesiune de autor a lui Stephen King: esențialul este să spui povestea, și abia apoi să te întorci și să dezvolți oportunitățile simbolice. Autorul, arheolog de …

Citeşte articolul

Logica absurdă a lumii și purgatoriul digital

Am citit ultima carte a lui Vlad Zografi, Efectele secundare ale vieții, în două chei: prinsă de intriga ei, de pistele neașteptate pe care le deschidea, și cu o mare curiozitate, întrucît cartea e pe alocuri un fel de enciclopedie insidioasă a începutului de secol XXI. În oricare dintre cele două registre am citit-o, mi-am spus același lucru: romanul este o operă totală, care pune …

Citeşte articolul

Dialogurile omului digital

Efectele secundare ale vieții este primul roman publicat de Vlad Zografi, scriitor format în matca științelor exacte – cu un doctorat în fizică atomică obținut la Paris – și devenit unul dintre cei mai valoroși dramaturgi contemporani, autorul a numeroase piese de teatru: Isabela, dragostea mea (1996), Oedip la Delphi (1997), Regele şi cadavrul (1998), Viitorul e maculatură (1999), America şi acustica (2007), Petru (2007) …

Citeşte articolul

Un homo apocalipticus

Nichita Danilov se diferenţiază de grosul promoţiei optzeciste, cultivînd un „lirism metafizic“, întemeiat pe tehnica aglutinărilor imagistice stranii, uneori dezvoltate narativ in fabule sau alegorii voit greu descifrabile, sugerînd tensiuni legate de sentimentul unei realităţi ininscriptibile, disimulate de policromia fenomenalului. Dacă unii dintre poeţii promoţiei anterioare (Almosnino, Fati, Abăluţă) erau preocupaţi de elaborarea unei „poezii a obiectelor“, lirica lui Danilov e una a trans-obiectului, care …

Citeşte articolul

Tărîmul dintre două nostalgii

Într-un superb studiu publicat în 2002 (The Future of Nostalgia), Svetlana Boym clasifica boala dezrădăcinaților în nostalgie recuperatoare și nostalgie reflexivă, unde primul tip era cel animat de un principiu activ, motorul aflat „în inima renașterilor naționaliste și religioase“. Nostalgia reflexivă explorează, în schimb, modurile prin care pot fi locuite mai multe spații simultan și în care pot fi imaginate mai multe zone temporale în …

Citeşte articolul

Un dandy de stînga: Paul van Ostaijen

La început de secol XX, în artă aveau loc diverse revoluţii. A fost un moment incendiar, în care artiştii, cei numiţi avangardişti, fie ei pictori, sculptori, scriitori sau compozitori, reconsiderau arta de la înseşi bazele ei. Mai mult, toate creaţiile lor erau înzestrate cu o semnificaţie socială sau politică. Printre aceşti artişti ai avangardei – răzvrătiţi, revoluţionari – se numără şi scriitorul Paul van Ostaijen, …

Citeşte articolul

Romanul unui poet

Nici George Geacăr (1953-2015) nu s-a numărat printre răsfăţaţii criticii de întîmpinare. Născut într-un sat din judeţul Dîmboviţa, a debutat editorial abia în 1997, cu volumul de versuri Întîmplări cu creierul meu (Editura Cartea Românească), volum care va fi premiat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Următoarele sale cărţi de poezie, cărora li s-a adăugat un eseu despre opera lui Marin Preda, îl vor confirma ca …

Citeşte articolul

Libertatea în numele unui „adevăr fals“ (I)

La mai bine de un an de la apariția sa, romanul lui Nicolae Breban Jocul și fuga nu a stîrnit prea multe ecouri. Îmi pot explica acest „complot al tăcerii“ în mai multe feluri; încep cu versiunea soft: există, în prezent, o anemie a criticii de întîmpinare; romanele lui Breban se încăpățînează să țină, am impresia, de vîrsta eroică a literaturii, într-o epocă în care …

Citeşte articolul

Insuportabila ușurătate a inocenței

Despre Dana Grigorcea s-a mai scris în paginile Observatorului cultural – Jan Cornelius a prezentat-o în preajma decernării Premiului „Ingeborg Bachmann“ în 2015, pentru ca imediat după decernare să revină cu un articol în care o anunța drept cîștigătoare. Între timp, volumul premiat a fost tradus (impecabil) în română și lansat la recenta ediție a Tîrgului de Carte Gaudeamus. Romanul Danei Grigorcea Sentimentul primar al nevinovăției …

Citeşte articolul

Cornelius, vecinul din Germania al lui nenea Iancu

Pentru mine, un scriitor bun este un scriitor care mă enervează cît de bine scrie. Adică, atunci cînd citesc, mă apucă ciuda din două direcții. Pe de-o parte, îmi vine să mă iau cu mîinile de cap, că omul scrie taman cărțile pe care aș fi vrut chiar eu să le scriu. Sau, pe de altă parte, mă apucă stresul că a scris exact ceea …

Citeşte articolul