1. Mă întreb dacă ultimul argument al formării şcolare este cel de a-i putea manipula pe ceilalţi: învăţaţi, copii, învăţaţi, ca să dominaţi! După zeci de ani de lecturi grele, după ce prin faţa lui a trecut Andrei Pleşu, după ce mintea lui a înregistrat texte filozofice grele (ţin minte şi acum seara în care l-am ascultat prima oară la Societatea Română de …
Din frazeologia goală a regimului Ceauşescu nu face parte şi sintagma „ţară în curs de dezvoltare“. În cele cinci decenii de comunism românesc, au murit mulţi oameni nevinovaţi, dar s-a dezvoltat, pe de altă parte, un sistem de învăţămînt de stat, cu precădere tehnic, la care nimeni nu mai poate visa astăzi în România. Dacă România a depăşit stadiul de „ţară în curs de dezvoltare“, …
A fi la margine nu înseamnă numaidecît să jinduieşti la centru, ci să poţi evalua mai detaşat mizele care se joacă acolo. Numai că asta nu se întîmplă decît atunci cînd, într-un fel sau altul, centrul a fost traversat, cunoscut şi scos din lista obiectelor dorinţei. Cărturarii români care trăiesc într-un exil ales (în ambele sensuri), universitari în Europa de Vest sau în State, reuşesc …
Chiar aşa: de ce? Pentru că teritoriul e inaccesibil cunoaşterii unui singur om. Şi de aceea există hărţile: nu doar ca să ne orientăm într-o parte anume a teritoriului, ci pentru a totaliza, într-o privire, teritoriul. Teritoriul cu pricina devine astfel peisaj de semne, ordine pusă în perspectivă, cunoaştere devenită pretext pentru contemplare. Tragism, simplitate şi realism N-am făcut decît să schiţez o interpretare. Dar …
Nici nu mai ştiu de cînd n-am mai citit un policier. Sau un roman de aventuri sau, dacă vreţi, literatură „de consum“. Există nu doar prejudecăţi, dar mai ales o anumită formare care te orientează în lectură. Conform lor, eu cred că a citi cărţi uşor de citit este o pierdere de vreme, cu excepţia cazurilor în care aceste cărţi nu livrează o figură cu …
A fost ca un retezat. Am vorbit cu el la sfîrşitul lui martie, dar n-avea chef de mine. Ne certam pe diverse chestii ideologice. El era un conservator (naiba ştie), eu mai spre stînga, aveam o mulţime de dezacorduri. Şi apoi aveam şi eu defectele mele. Îl întrebam din cînd în cînd la ce filme să merg. Eram mîndru că-l ştiu. Alş e unul dintre …
Două decenii de la consumarea unui eveniment fondator par o perioadă lungă. Nu-i, totuşi, nevoie să apelăm la istoria mentalităţilor pentru a constata că nu-i aşa. Raportarea noastră la comunism continuă să fie, în general, una afectivă. Iar afectul are puterea de a anula faptele sau, cel puţin, de a le semnifica uneori aberant. La două decenii de la căderea comunismului, există două surse ale …
Filmul regizat de Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, a stîrnit nu doar admiraţie, nu doar dezamăgire, ci şi dezbatere. A produs două tipuri de reacţii: pozitive, în general din partea criticilor de film şi de artă, interesaţi mai ales de film ca obiect artistic, şi negative, din partea spectatorilor care l-au considerat un document istoric (prost). Acest tip de dezbatere, estetic-etic, este caracteristic …
Înecat în mediocritate, decernat unor scriitori cu nimic mai breji decît alţii, criticat în ultimii ani pentru impotenţa tot mai evidentă de a promova cartea pe care s-a hotărît să o aleagă (vezi, de pildă, studiul lui Olivier Bessard-Banquy, La Vie du livre contremporain. Etude sur l’edition litteraire 1975-2005, Presses Universitaires de Bordeaux, 2009), alcătuit din zece membri, dintre care cinci au părul alb, trei …
Contrar aparenţelor, acesta nu este un text politic, în sensul vulgar al sintagmei. Nu mă interesează discutarea unor opţiuni politice explicite în sensul apropierii sau adeziunii la un anumit partid (partidul este, în România, o formaţiune politică în care cei mai valoroşi oameni sînt cei mai discreţi) şi nici nu vreau să apăs acum – pentru că mi se pare călcată pînă la absurd – …
Mă întreb cît de larg trebuie să fie mijlocul spiritului (minţii, inteligenţei) pentru a-i încăpea pe toţi cei care se revendică de la el. Nici prea îngust, deşi, cum se ştie, uşa-i îngustă, dar nici prea larg nu trebuie să fie, sub ameninţarea pierderii reperelor. Marius Ghilezan a prins texte mai bune de cînd publică în Observator cultural. Nu trebuie să fi fost excelente, în …
Acest text aparţine deopotrivă domnului Andrei Cornea şi mie. El a apărut în 25 noiembrie 2008 în revista 22, ca o reacţie polemică a textului meu intitulat De ce nu votez. Acum, nu fac decît să-l reiau (el se află pe site-ul revistei 22), chiar dacă nu integral. Eu voi interveni în paranteze şi la final. Iată aşadar …
Republica literelor, cea din Renaştere, s-a dizolvat şi s-a retras în munţi, fără ca nimeni s-o ameninţe cu exterminarea. Acolo, însă, îi doresc oricui să ajungă pentru a gusta din deliciile unei cetăţenii ideale. La o recentă dezbatere despre poezia românească actuală, una dintre divergenţele care-i opunea pe „tineri“ „seniorilor“ pornea din viziunea diferită asupra creaţiilor literare …
Anii 2000 pot fi consideraţi cei ai apariţiei unui discurs teoretic alternativ în Franţa. Alternativ, în măsura în care nu este vorba nici despre radicalizarea unor direcţii de practică teoretică deja consacrate aici (filozofie morală, politică sau teorie literară, de pildă, care continuă să se (re)producă) şi nici despre apariţia şi impunerea vreunui nou decupaj (cum ar fi …
Există o economie a afectelor, cu departamentele şi coordonatorii lor. Există o sociologie a afectelor, cu cercetătorii ei. Există o politică a afectelor, singura politică cîştigătoare astăzi. Occidentul şi-a dat seama, de-a lungul secolului trecut, că noile cuceriri nu se mai pot realiza cu forţa, poate doar pentru un timp scurt şi cu sacrificii exorbitante. A început atunci …
Ani de zile, am citit lună de lună aberaţiile lui Traian Ungureanu în Idei în dialog şi în alte publicaţii. Le salva uneori stilul gros, ostentativ, dar artist în comparaţie cu stilul jurnalistic românesc. Bun. Am scăpat de aberaţiile lui, PD-L l-a înrolat, în sfîrşit. Cei care i-au încurajat flic-flacurile nu-şi fac procese de conştiinţă. Nici n-am …
Aş vrea să lămurim un lucru în cele ce urmează. Pe cine aniversăm? Îl aniversăm pe Mircea Martin. Dar nu neapărat pe omul Mircea Martin (o astfel de aniversare nu se manifestă prin articole de revistă culturală), ci pe profesionistul Mircea Martin. Omagiem o activitate, cum se spune, prin punerea în lumină a unui discurs. Nu e …
Există cîteva constante Camus despre care s-a vorbit mai puţin sau deformat. Înainte de 1990, Camus era strict doar un „scriitor“ – autor de romane, nuvele, piese de teatru şi eseu filozofic. Acum, în România vulgatei anticomuniste, este un moderat antistîngist. Nu strică, aşa stînd lucrurile, să zăbovim asupra lui pornind de la propriile sale luări de poziţii. …
Era normal ca acest text să fi fost acceptat în revista la care, de-a lungul anilor, am scris şi unde a apărut fragmentul la care răspund: România literară. Dar, după cum ştim, revista este proprietatea directorului ei: el o face, el o omoară. Aşadar: în editorialul său din pagina a treia a revistei România literară, numărul 7, din …
În primul număr al revistei Apostrof din 2010 (236), doamna Marta Petreu mă atinge cu un text intitulat „Dl Alexandru Matei, retraducător (al unui text românesc) al lui Cioran din franceză în română“. Îi mulţumesc pentru atenţie, desigur. O asigur că aliajul stilistic oximoronic (pentru că sînt un „domn“ „obraznic“, ceea ce mă face să roşesc) m-a marcat. …
