Dana PÎRVAN-JENARU

Contractări și risipiri de sine

Norman MANEA - Zilele și jocul

Cititorilor pasionați de epicul pur, nerăbdători să alunece pe suprafața întîmplărilor, romanele lui Norman Manea nu li se vor deschide prea ușor. Nu că ar fi plicticoase, așa cum invocă unii. Doar că disparitatea dintre epic și discursiv solicită un efort consistent. Scriitor reflexiv, Norman Manea și-a asigurat încă din anii ’70 amprenta specifică, sfidînd așteptările de atunci (și, culmea, chiar pe cele ale altora …

Citeşte articolul

Timp încetinit

Don DELILLO - Punctul Omega

În cronica romanului Cosmopolis mi-am exprimat fără rețineri admirația față de puterea literaturii scriitorul american DeLillo, unul dintre autorii uimitor de inteligenți, care își obligă cititorii să-și pună la bătaie toată atenția de care dispun și să recurgă la unele dintre cele mai subtile analogii de care sînt în stare. Și ar face bine să fie, căci romanele lui DeLillo forțează limitele genului, rămînînd străine …

Citeşte articolul

Flori albe, hărtănite

Herta Müller - Ținuturile joase

La fiecare nouă lectură din Herta Müller, se degajă aceeași senzație de confruntare victorioasă cu Istoria, cu trecutul din care sînt reînviate – în tot ce au mai dureros și trecător – memoria colectivă și cea individuală. Traumele marii istorii – filtrate prin destine individuale – sînt extrem de vii și în recentul volum de povestiri al Hertei Müller, Ținuturile joase, iar concentrarea poetică – …

Citeşte articolul

Posibilitate și relativitate în simplitatea interpretărilor

Valeriu Gherghel - Breviarul sceptic. Și alte eseuri despre simplitate

Pelicula fiecărei zile surprinde inevitabil fel și fel de surîsuri cu subînțelesuri oculte ori priviri mirobolante, încărcate cu promisiuni himerice. Viața e grea și interpretabilă, iar literatura... ce să mai vorbim! Numai scriitorii știu cîte cărți n-au avut parte de acele întîlniri pline de înțelegere, sau cel puțin de acea înțelegere la care spera autorul. Și cîte drame nu s-au ridicat în spațiul cavitar dintre …

Citeşte articolul

O călătorie prin dezumanizare

Don DeLillo - Cosmopolis

Romanul Cosmopolis (2003) nu a fost întîmpinat cu mult entuziasm de critici, însă receptarea lui critică s-a schimbat radical în timp, pe măsură ce dimensiunea alegorică a fost descifrată, ajungînd să fie considerat unul dintre cele mai subtile creații ale lui DeLillo. Anul acesta a fost ecranizat de David Cronenberg, cu Robert Pattinson în rolul principal și cu Juliette Binoche, lansarea filmului la …

Citeşte articolul

Livius Ciocârlie – plăcerea lecturii care provoacă

Livius CIOCÂRLIE - La foc mărunt

Cea mai recentă carte semnată de Livius Ciocârlie – La foc mărunt – îi oferă cititorului (ca şi celelalte volume ce compun „cartea fără sfîrșit“ a „contabilităților existențiale“) plăcerea de a rămîne captiv în meandrele unei gîndiri care îi provoacă și îi surprinde chiar și pe cei obișnuiți deja cu stilul inconfundabil al însemnărilor sale diaristic-eseistice. Zîmbetele bruște provocate de umorul subtil al eseistului …

Citeşte articolul

„Nu-ţi cer decît mirtul simplu să mi-l cauţi“

Dumitru Radu Popa - Sfinţi, vînturi şi alte întîmplări

Plecat din România şi stabilit în America încă din anii ’80, Dumitru Radu Popa a rămas o prezenţă vie în viaţa culturală românească. Între publicarea volumelor de proză scurtă sau a romanelor, scriitorul semnează constant în revistele culturale articole cu tematică socială sau politică, unde se dovedeşte o conştiinţă critică ascuţită, care deconstruieşte cu uşurinţă „performanţele“ contingente ale existenţei noastre. Fără a se feri să-şi …

Citeşte articolul

Trăind poveşti

Eowyn Ivey – Copila de zăpadă

Copila de zăpadă este primul roman al scriitoarei Eowyn Ivey, care s-a născut și a crescut în ținutul de poveste al Alaskăi, continuînd să ducă acolo o existență „naturală“ (vînează, adună fructe prin păduri), departe de convenționalitatea modernității tehnologizate, alături de soț și de cele două fetițe. Foarte multe elemente concrete din această viață a scriitoarei sînt transfigurate în universul ficțional al acestui roman ce …

Citeşte articolul

Eroticoane şi erotologii. Adevărurile ficţionale ale iubirii

Mihaela Ursa - Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă

Să reciteşti şi să reinterpretezi în secolul al XXI-lea marile romane de dragoste ale literaturii universale, despre care s-au scris mii de pagini, mi se pare un gest de încredere stenică în acea forţă inepuizabilă a literaturii de a rămîne vie şi de a-şi recrea la infinit cititorul, prin jocul liber – nu şi gratuit! – al imaginaţiei, sensibilităţii şi cunoaşterii. Numai dintr-o astfel de …

Citeşte articolul

Oceanul lui Kerouac

Jack KEROUAC - Oceanul e fratele meu

Oceanul e fratele meu este primul roman scris de Jack Kerouac, pe cînd acesta avea doar 20 de ani, şi mult timp a fost socotit pierdut, fiind descoperit abia la 70 de ani de la scriere, printre hîrtiile celebrului autor. Volumul, tradus la Editura Polirom de către Ciprian Şiulea, conţine alături de romanul propriu-zis mai multe texte literare şi dramatice (încercări de tinereţe), desene, fotografii, …

Citeşte articolul

Prin culisele bac-ului

Pentru orice persoană realistă, rezultatele de la bacalaureatul de anul acesta erau previzibile. Nu cred că i-au surprins nici pe elevii care au picat probele, nici pe părinți și cu atît mai puțin pe profesorii care se chinuie să reziste în fața unui sistem care îi umilește și în fața dezinteresului tot mai plin de dispreț și de agresivitate al multora dintre elevi. Și nu …

Citeşte articolul

Un copil şi un oraş trec prin război

ISMAIL KADARE - Cronică în piatră. Vremea nebuniei

Deşi au fost scrise şi publicate la un interval de peste 30 de ani, romanele Cronică în piatră (1971) şi Vremea nebuniei (2005) deapănă povestea aceloraşi umile fiinţe umane aflate sub tăvălugul războaielor şi al ideologiilor politice devastatoare. Dînd viaţă unor vechi legende într-o lume a modernităţii raţionale, Kadare recompune, cu umor amar, un tablou al fragilităţilor, viselor, planurilor şi iubirilor spulberate. Tragismul este cu …

Citeşte articolul

Frumuseţea personajelor lui Beckett

Samuel BECKETT - Opere II, Murphy, Watt, Vis cu femei frumoase şi nu prea

Cele trei romane din al doilea volum al operelor beckettiene – Murphy, Watt şi Vis cu femei frumoase şi nu prea – reprezintă o apariţie de excepţie, fiind pentru prima dată traduse în limba română de către Veronica D. Niculescu. Traducerea în sine a fost, cu siguranţă, extrem de solicitantă, fiind însoţită, spre satisfacţia cititorului, de note explicative absolut necesare pentru (re)constituirea sensului, pentru înţelegerea …

Citeşte articolul

Beckett şi nişte fiinţe de cuvinte

Samuel Beckett – Opere IV. Cum e. Mercier şi Camier

Ca şi în teatrul lui Beckett, în cele două romane – Cum e şi Mercier şi Camier –, cuprinse în volumul Opere IV (din excelenta serie de autor de la Polirom), apar incitantele sale cupluri de personaje, care, alcătuind o structură duală, deseori redublată, îşi asigură astfel condiţia esenţială a schimbului de cuvinte cu care umplu timpul imens, în lipsa altor forme de manifestare a …

Citeşte articolul

Vînătoare de licurici

Yasunari KAWABATA - Lacul

În cazul lui Yasunari Kawabata (singurul scriitor japonez care a cîştigat Nobelul), destrămarea tragică a propriei familii – cu inerentele traume suferite de copilul rămas orfan de la trei ani –, precum şi experienţa războiului au devenit elemente autobiografice care i-au infuzat întreaga operă, căpătînd cel mai des forma insecurităţii emoţionale şi a distanţei pe care personajele sale o resimt acut faţă de alte fiinţe, …

Citeşte articolul

Aveţi o batistă?

Herta MÜLLER - Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică

Volumul de eseuri Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică, publicat de Herta Müller în Germania, în 2011, şi tradus neîntîrziat şi la Humanitas de către Alexandru Al. Şahighian, are două fire ce se întretaie necontenit, susţinîndu-se reciproc: răsfrîngerea pragurilor (auto)biografice şi chipul prin care inefabilul scriiturii ajunge să cuprindă cît mai expresiv contururile nestatornice ale vieţii fruste ori intensitatea surdă a interiorităţii. Acest joc …

Citeşte articolul

Amos Oz – un „fanatic“ al toleranţei

Amos OZ - Odihnă desăvîrşită; Cum să lecuieşti un fanatic

Ideile politice şi proza lui Amos Oz nu-şi au ca temei o viziune abstractă, căpătată sub lampa protectoare a unei biblioteci, ci experienţa teribilă a propriei vieţi. Una tragică, cel puţin în prima ei parte. Dacă e să căutăm nişte chei de intrare în gîndirea acestuia, aici le putem găsi. Părinţii lui Amos Oz au fost intelectuali imigranţi din Europa de Est. Tatăl său a …

Citeşte articolul

Feţele captivităţii: despre „Cuvinte din exil“

Norman Manea, în „lista lui Havel“ alcătuită de The New Yorker

Citindu-i confesiunile şi proza, viaţa lui Norman Manea capătă în mintea cititorului contururile unei captivităţi delimitate de lanţuri invizibile, mobile, între care se răsuceşte un destin al rătăcirilor, desenînd o imagine dureroasă a suferinţei, a căutării de sine, a aflării unor răspunsuri care nu pot fi luminate de logica umanităţii, dacă nu ideale, cel puţin decente. De aici tonul trist-apăsător al incursiunilor în sine …

Citeşte articolul

Lumi răsucite în ele

T.O. Bobe - Contorsionista

În cele opt proze scurte (Contorsionista, Răpirea din serai, Cea mai frumoasă femeie din lume, Irina. I se duce un fir la ciorap, Cum am întemeiat Montrealul, Nemuritorul, Bună dimineața, cimpanzeeo și Tandrețea felinelor mici) reunite în cea mai nouă carte a sa – Contorsionista –, T.O. Bobe își (re)confirmă puterea de a fi „altfel“. Nu doar în peisajul de ansamblu al literaturii române, …

Citeşte articolul

Meşterul de manechine

Orhan PAMUK - Cartea neagră

Cine sînt eu? Cine sîntem noi? Cît din lumea în care trăim este realitate şi cît este plăsmuire ori vis? Există vreo cale de a scăpa de măşti şi de a fi doar tu însuţi? Şi dacă da, cine poate face diferenţa? Acestea sînt o parte dintre întrebările mai mult sau mai puţin explicite ce revin constant în proza lui Orhan Pamuk, cititorul putîndu-le întîlni …

Citeşte articolul