ESEU

George Steiner și amurgul civilizației moderne

În urma unor conferinţe susţinute la Glifford, Scoţia, în 1990, de către George Steiner, a rezultat un tom masiv, dens, ambiţios, tom publicat abia în 2001, cu titlul Grammars of Creation. Trecînd prin filozofie, religie, literatură, George Steiner instituie principiile unei solide gramatologii a creaţiei, o întreprindere problematică, interogativă, care se transformă, în cele din urmă, într-o meditaţie asupra sfîrşitului civilizaţiei noastre, al modului nostru …

Citeşte articolul

Ce este realismul socialist?

Sistemele totalitare ale secolului al XX-lea au suprapus imaginii suveranului cu ascendenţă divină, expresie a unui sistem centrat pe religie, imaginea „omului nou“, întruchipată de conducătorul unei noi societăţi pseudoegalitariste. Este vorba despre o translare de paradigmă către „iluzia că masele conduc de fapt“1. Cultura emanată de noua organizare reprezintă discursul oficial al acesteia şi operează cu un set de simboluri acreditate, ce trebuie preluate …

Citeşte articolul

Viceversa – Temeiul farsei tragice (III)

Discursurile naratorului Precum în majoritatea scrierilor în proză ale lui Caragiale, naratorul face parte din acelaşi mediu cu personajele sale şi aparent le împărtăşeşte mentalitatea. Dovada este lingvistică şi e reiterată în text: naratorul utilizează aceeaşi pronunţie muntenesc-ţigănească pe care o folosesc şi personajele: porţălan, lotărie. Denumeşte şi el, ca şi toţi ceilalţi, un funcţionar de bancă „bancher“, aşa cum, pînă în zilele noastre, în mediile …

Citeşte articolul

Viceversa – Temeiul farsei tragice (II)

Motivul evreului în discursul micului funcţionar Motivul evreului apare în ambele tipuri de discurs, cel obiectiv – al naratorului – şi cel subiectiv – al protagonistului. Prima apariţie a motivului: evocarea celui mai sărac evreu, a achizitorului de haine vechi, telalul (îndeletnicire tradiţională a evreilor săraci), pe aceeaşi treaptă socială cu chivuţele. Ca să poată supravieţui, acesta nu are de ales: trebuie să fie inteligent. Ceea ce, …

Citeşte articolul

Viceversa – Temeiul farsei tragice (I)

„Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voinţă răutăcioasă, cînd fatalitatea capătă fizionomie perfidă.“ Paul Zarifopol „La plus grande ruse du diable est de faire croire qu’il n’existe pas. (Cel mai mare vicleşug al diavolului e să ne facă să credem că nu există.)“ Baudelaire Două dintre principiile care fac să funcţioneze lumea lui Caragiale şi care ordonează …

Citeşte articolul

Toposul magic Cernopol

Am luat cunoştinţă de proza lui Gregor von Rezzori datorită recomandărilor insistente ale lui Claude Karnoouh, tîrziu, pe la începutul anilor ’90, cînd în Cluj nu ştia nimeni de el. Aflînd că sînt bucovinean, cernăuţean, franţuzul, cu care atunci eram bun prieten, mi-a vîrît aproape cu sila în mînă un roman adus special din Franţa. Pe el von Rezzori îl cucerise şi, printre altele, datorită …

Citeşte articolul

Proza românească după 1990 – o introducere

După 1990, schimbările majore din societatea românească – schimbări sociale şi economice determinate de trecerea de la comunism la o epocă de tranziţie către democraţie – se fac simţite considerabil şi în planul literaturii. Nu numai în cîmpul literaturii – schimbări de generaţii literare, schimbări tematice, de receptare a cărţilor, orizont de aşteptare şi categorii de public etc. –, ci şi în ce priveşte poziţia …

Citeşte articolul

Postmodernismul – un concept problematic depăşit?

Dificultatea definirii conceptului Tentativele de a oferi o definiţie unui fenomen cultural, y compris unui curent literar, s-au lovit întotdeauna, nu doar în cazul post - modernismului, de nenumărate dificultăţi. Dacă astăzi putem defini cu oarecare precizie umanismul, barocul sau romantismul, este şi pentru că trecerea timpului a limpezit o serie de aspecte problematice, mai puţin clare pentru contemporanii curentelor respective. E suficient să …

Citeşte articolul

Kantor: între teatrul Nôh şi Proust

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Tadeusz Kantor, a cărui operă a marcat scena europeană. De la Varşovia la Paris, de la Florenţa la Sibiu, el a fost unanim salutat. George Banu, împreună cu celebrul teoretician Leszek Kolankiewicz, a organizat, la Sorbona, un colocviu deschis de Jack Lang: Kantor la răscrucea artei şi a istoriei. La Festivalul de Teatru de …

Citeşte articolul

Economia planificată a textului

Poetul Andrei Bezdetnîi (fără copii) este un „om rău“. Tot ceea ce ştim despre el e că ţine la mare preţ o anumită dată a lunii noiembrie, nici măcar o lună întreagă, deoarece doar în data de 7 e momentul în care poate să culeagă rodul muncii unui întreg an. „Cererea de graminee literare pentru ziua aniversării lui Octombrie era atît de mare, încît se …

Citeşte articolul

Este Hamlet cu adevărat nebun? O problemă veche în straie noi

La mai mult de patru sute cincizeci de ani de la naşterea lui William Shakespeare, nu pare să mai fie nimic nou de spus despre opera sa. Ceea ce este scris în Eclesiast poate fi aplicat la fel de bine şi la critica literară dedicată pieselor shakespeariene: „Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou …

Citeşte articolul

Nici umbre, nici lumini

De regulă, noi asociem lumina cu partea bună, pozitivă a fiinţei noastre şi a cosmosului care ne înconjoară. Un om luminos – spunem – este unul drept, transparent, sociabil şi altruist, pe cînd unul cu întunecimi sau doar cu penumbre suscită în mod necesar neîncredere, precauţii îndreptăţite sau chiar repulsie. Citind partea de început a Vechiului Testament, adică acele secvenţe în care lumina se naşte, …

Citeşte articolul

Morala elementară

„Omul nu este un sfînt. Acest adevăr, verificat de o experienţă istorică, de atîtea ori milenară, nu a împiedicat, totuşi, gîndirea să-şi imagineze omul într-o alternativă elevată şi pură.“ Niculae Bellu „Orice schimbare autentică începe cu capacitatea de a te ruşina. De ceea ce a fost. De ceea ce este. Poate din această cauză, cei mai buni fac ceea ce trebuie făcut cu gesturi …

Citeşte articolul

Unde este morala în existenţa umană?

„Legea morala e sfîntă (inviolabilă). Omul este în adevăr destul de profan, dar umanitatea din persoana lui trebuie să-i fie sfîntă.“ Immanuel KANT „Îmi amintesc ce mi-a spus cîndva... unul dintre dascălii mei: Nu avem nevoie de sfinţi, doar de înţelepţi.“ Norman MANEA Nu ştim dacă actele ce au produs teroare la Paris şi în lumea largă, doar la suprafaţa lor …

Citeşte articolul

Bedros = Petru

Bedros HORASANGIAN – Enciclopedia armenilor

Pentru generaţia mea, cea a copiilor Războiului Rece, „etnie“ şi „minoritate etni că“ nu erau concepte uzuale, însuşite în şcoală. De uz curent, oficial şi neoficial, etniile existente în România erau „naţionalităţi conlocuitoare“ şi nu-mi amintesc să fi sesizat la asta obiecţii sau nemulţumiri, fie ele şi în privat. Pare ciudat azi, dar în liceul din Rădăuţi unde, într-o clasă, eram din toate neamurile posibile …

Citeşte articolul

Fundoianu – radiografie de familie

Zăresc, undeva printre îndepărtatele meandre ale memoriei, silueta unei doamne între două vîrste, aproape căruntă, nu prea la dînsa acasă acolo unde istovea ca să obţină pîinea cea de toate zilele, la sediul săptămînalului Flacăra (organul reorganizatei Uniuni a Scriitorilor), pe la începutul anilor ’50. Se străduia să nu-şi trădeze disconfortul, vecin cu o surdă inaderenţă, atunci cînd unii dintre redactori, furaţi de ale …

Citeşte articolul

Ion Vinea în paginile Henriettei Yvonne Stahl

În convorbirile purtate în ultimii ani ai vieţii cu Mihaela Cristea, Henriette Yvonne Stahl mărturiseşte că „ani în şir am refuzat să vorbesc despre Ion“. Explicaţia pe care scriitoarea o avansează constă în „contradicţiile“ (mergînd pînă la „violenţa contrastelor“) care „fac să nu poată fi definit“ fostul partener de viaţă, lîngă care a trăit din 1930 pînă la sfîrşitul anului 1944 (1 ). Cei doi …

Citeşte articolul

Despre democraţie − pro şi contra

1. Problemele existente nu vizează rezistenţa ei fizică. Dacă a rezistat cîteva milenii, o să reziste şi în secolul următor. Nu sînt probleme nici măcar cu aspectele ei teoretice. Principiile îi sînt clare. Fără îndoială că are duşmani, are adversari, dar anarhiştii, monarhiştii, fundamentaliştii religioşi, naţionaliştii, etnocentriştii, colectiviştii structurilor sociale şi etnice din secolul al XX-lea, comuniştii şi fasciştii n-ar putea s-o răpună, chiar …

Citeşte articolul

Despărţirea de Proust

Să citeşti Proust pînă la 25 de ani, cînd te bîntuie nebuniile prioritare ale primei tinereţi, am impresia că ţine în bună măsură de snobism. În ce mă priveşte, pentru că am în vedere experienţa personală, a fost şi bravadă, cel puţin la primele volume apărute în BPT – la ultimele, spre sfîrşitul deceniului opt, mă ţinea treaz tot ceva care nu are nimic în …

Citeşte articolul

D. Trost – fantasma Fetei-Femeie

„...E pentru ce din carnea corolii-ndurerate Eu năzui să fac crinul Fecioarei Preacurate...“ Pierre Louÿs, Femeia (Orhideea), în transpunerea lui Şerban Foarţă Opera psihologului – poet şi teoretician suprarealist – D. Trost are un destin neobişnuit, ca şi traseul vieţii sale: nu există (deocamdată?) o ediţie recuperatoare a scrierilor sale de toate tipurile – articole, poeme, lucrări de interpretare psiholiterară – concepute în limba română …

Citeşte articolul