Literatură

Restart 20

Istoric de artă şi jurnalist german dintr-o generaţie încă tînără (născut în 1971), Florian Illies a publicat în 2012 un volum – mai greu încadrabil ca formulă prozastică – de reconstituire, ludică şi livrescă, a atmosferei culturale europene din preambulul Primului Război Mondial: 1913. Vara secolului (1913. Der Sommer des Jahrhunderts – subtitlul fiind, cum observăm, mai fidel tradus în versiunea românească decît în aceea …

Citeşte articolul

Literatura revoluționară în al treilea mileniu (și ultimul) (I)

Roberto Bolaño a fost, probabil, ultimul strigăt al ficțiunii literare originale. O spun cu toată responsabilitatea, pentru că adulația de care a început să aibă parte (pe bună dreptate, împotriva părerii ranchiunoase a lui Alberto Manguel) pare a căpăta proporții apocaliptice. Vorbim, bineînțeles, de medii literare și de cititorii profesioniști. Reacția acestora în fața operei lui Bolaño pare cea a unei secte milenariste în fața …

Citeşte articolul

Un lirism imploziv

Pînă la un punct, Livia Ştefan se integrează în categoria „fetelor rele“ (cum îi place să spună lui Radu Vancu) ale promoţiei 2000. Versurile sale sînt „mînioase“, dar fără discursivitatea din volumele de versuri ale acestora; din poezia ei lipsesc crizele hormonale şi introspecţiile „ginecologice“, poemele sînt, în general, scurte şi lipsite de imagini spectaculoase, iar „răutatea“ ei este, şi ea, de o factură ceva …

Citeşte articolul

B. Fundoianu. Precizia cinematografică

Dintre aparițiile editoriale ale acestui an, semnificativă este readucerea în prim-plan a poeziei lui B. Fundoianu, prin Herța şi alte privelişti (Cartier, 2016), antologie ce surprinde avatarurile unei personalități inconfundabile şi greu de încadrat în context românesc (poetul fiind revendicat, după cum se ştie, în aceeaşi măsură de tradiționalişti şi avangardişti), dar şi evoluția unui discurs poetic centrat pe tema naturii. Demersuri de recuperare a poeziei …

Citeşte articolul

În căutarea literaturii

„Cuvîntul este a patra dimensiune a mea.“ Clarice Lispector S-a spus despre ea că arată ca Marlene Dietrich şi scrie ca Virginia Woolf, a fost comparată cu Kafka, Joyce sau Borges, iar cărţile sale, de la romanul de debut, apărut pe cînd autoarea avea doar 23 de ani, Aproape de inima vijelioasă a lumii (1943), şi pînă la cel din urmă text pe care l-a scris, Ora stelei …

Citeşte articolul

Pe Corso, cu fantasmele istoriei recente

Cu masiva Trilogie Corso, Daniel Vighi se alătură prozatorilor optzecişti care abandonează microrealismul frondeur în favoarea naraţiunii istorico-politice ample. Trecute prin ciurul şi dîrmonul experimentelor postmoderne, aceştia tind să recupereze istoria recentă în fresce caleidoscopice dense, cu texturi sofisticate. De la Gheorghe Crăciun (Pupa russa) şi Alexandru Vlad (Ploile amare) la Horia Ursu (Asediul Vienei), Cristian Teodorescu (Medgidia, oraşul de apoi), trecînd prin romanele lui …

Citeşte articolul

Adevăr sau provocare?

Ai Facebook? Circulă butada potrivit căreia dacă n-ai Facebook, nu exişti. Se-nţelege, în mediul virtual. Horia Corcheş, autorul romanului pentru copii Istoria lui Răzvan (Editura Art, 2014), trece în liga mare şi propune în noul său roman, Partaj (Editura Art, 2016), o poveste de iubire hrănită din numeroase interfeţe virtuale, certificînd faptul că, pe internet, orice act se consumă rapid; de aici, banalizarea oricărui gest …

Citeşte articolul

Starea de hiatus

Mariana Codruţ face parte din categoria autorilor „fără generaţie“, a celor pe care îmi place să-i numesc „franctirori singuratici“ şi care, indiferenţi la ultimele sau penultimele mode poetice, îşi caută, cu obstinaţie, de la o carte la alta, propria personalitate artistică. Volumul hiatus (Editura Paralela 45, 2015) cuprinde o poezie confesivă, din care lipsesc podoabele inutile şi modulaţiile patetice, concisă şi austeră, pe care autoarea ştie …

Citeşte articolul

Un roman interzis adulţilor

Bine-venită recenta reeditare, la Polirom, a uneia dintre cărţile ce anunţau, la finele primului deceniu postdecembrist, o mult-aşteptată schimbare de atmosferă, de ton şi de accent(e) în proza autohtonă: e vorba despre Muzici şi faze, romanul lui Ovidiu Verdeş, care deschide o serie, cum s-a văzut, foarte productivă după 2000, aceea a naraţiunii (cvasi)autoficţionale despre copilăria şi/sau adolescenţa consumate în ultimele (aproximativ) două decenii de …

Citeşte articolul

Anxietate şi parodie

O particularitate importantă a liricii post ’90 a fost regăsirea apetitului pentru metafizic (supralicitat în poezia lui Nichita Stănescu), pe care optzeciştii l-au ocolit în general cu o suspiciune programatică şi au făcut din el principala lor ţintă polemică. Nu mai e vorba însă de metafizica „laică“ a celor 11 elegii, nici de „picturile metafizice“ ale oniriştilor sau ale poeţilor inspiraţi de aceştia, cu atît …

Citeşte articolul

Condiţia postumană

„confesează-te, fiu după om,/ descartes ți-a dat minte şi corp,/ maşina te-ntinde în piele şi foc,/ maşina-ți dă piele-apoi foc,/ întîi piei, apoi foc.“ Versurile se pot citi pe prima pagină a cărții lui Vasile Mihalache, mort după om. În realitate, ele deschid un volum care vorbește despre un set de idei aflate încă în avangarda teoretică actuală, pentru care spațiul cultural românesc are puțină …

Citeşte articolul

Nesupunere şi alte poeme

Cartea de debut a lui Vasile Mihalache bruiază niște frecvențe clare pe care circulă poezia contemporană în spațiul nostru. Biografismul, minimalismul tranzitiv și recursul la un prozaism resemnificat sînt primele detonate. Sarcasmul agresiv, ca și ludicul, nombrilismul propus în expresii stridente cad, și ele, fără măcar un epitaf. Ce rămîne e o poezie concentrată, pe cît de cerebrală și de sofisticată la nivel conceptual, pe …

Citeşte articolul

Sub semnul experimentului

N-am avut prilejul să scriu pînă acum despre cele mai recente romane ale Norei Iuga. După vivisecţiile sîngeroase din Lebăda cu două intrări, discursul romanesc al autoarei se relaxează într-o oarecare măsură. Căci Lebăda e una din acele cărţi cardinale din cariera unui autor care nu se pot scrie decît o data, şi după ce a ajuns cu această carte poate chiar dincolo de capătul nopţii, …

Citeşte articolul

Poezie şi ,,nepoezie“

Dacă pe vremea lui Macedonski logica poeziei era lipsa de logică, astăzi se pare că poezia există mai ales în măsura în care e ,,nepoezie“, renunţă la veleităţile sale metafizice, la metafore, la toate mijloacele sale ,,poetice“ tradiţionale, anexîndu-şi teritorii ce pe vremuri le aparţineau prozatorilor, din nevoia unui concept superior de autenticitate. Pe o asemenea linie merge şi Gelu Diaconu, poet trecut – ne …

Citeşte articolul

Recomandările Observator cultural

Un portret din regrete Mihail Sebastian. Remember 1945 Volum coordonat de Liliana Burlacu şi Doru George Burlacu, Editura Grinta, Cluj Napoca, 2015, 213 p. Volumul, o propunere editorială pe cît de discretă, pe atît de necesară, reuneşte în integralitate texte scrise de personalităţi din prim-planul lumii culturale şi artistice după moartea lui Mihail Sebastian. Coordonatorii menţionează contribuţiile altor filologi care au recuperat, înaintea lor, texte dedicate lui Mihail Sebastian după teribilul …

Citeşte articolul

O pentacicletă cu nenumărate roţi

„Lucrul pe care îl arată creaţia [poetică] şi la care trimite ea nu este, fireşte, ceea ce gîndeşte poetul.“ Aceste cuvinte îi aparţin lui Hans-Georg Gadamer, şi dacă filozoful german se înşală, mă înşel împreună cu el. Însă volumul lui Radu Andriescu, Cînd nu mai e aer, obţine în mod conştient, programatic, o serie de efecte poetice şi implicaţii la nivelul înţelegerii/receptării (într-un plan secund) …

Citeşte articolul

Un infern la scară redusă

Am auzit spunîndu-se că, în destinul unui poet, cel de-al doilea volum publicat are o importanţă majoră, pentru că îl confirmă cu adevărat, în timp ce cartea de debut poate fi uneori rezultatul unui moment de inspiraţie pasager sau poate chiar al hazardului. Aflat la al doilea volum este acum şi Radu Niţescu, care, după un debut bine primit de critica de întîmpinare, revine cu …

Citeşte articolul

Lumina nevăzută, dar trăită

Roman al dezumanizării radicale provocate de războaie, Toată lumina pe care nu o putem vedea (publicat în 2014) este o pledoarie pentru bunătatea umană, pentru lumina ascunsă din oameni. Este al doilea roman al scriitorului american Anthony Doerr (născut în 1973), roman la care a scris timp de zece ani şi care i-a adus importante premii, nominalizări şi apariţii în topuri ale unor reviste prestigioase. …

Citeşte articolul

„Religia e remediul care ucide“

Apărut în 2015, la Gallimard, iar la noi în 2016, în colecţia „Raftul Denisei“ de la Humanitas Fiction, în traducerea lui Doru Mareş, romanul 2084 – Sfîrşitul lumii al scriitorului algerian Boualem Sansal, roman onorat cu Marele Premiu al Academiei Franceze, se înscrie, fără doar şi poate, în linia marilor distopii imaginate în agitatul secol al XX-lea. Chiar titlul romanului trimite, într-un mod mai mult …

Citeşte articolul

Cu Orwell, din nou în actualitate

Scriitor algerian de expresie franceză, locuind la Boumerdès, la cîţiva zeci de kilometri de Capitală, Boualem Sansal pare a fi, cel puţin pentru o parte a lumii occidentale (şi mai ales în Franţa şi în Germania), una dintre revelaţiile literare ale ultimilor ani. Născut în 1949 (anul în care Orwell publica romanul distopic devenit ulterior referinţă curentă, 1984...), într-un sat algerian, Sansal are studii de …

Citeşte articolul