Literatură

Adevărata viață a Mirandei Dortloft

Închizi ochii, deschizi cartea, lași noaptea să cadă peste realitate și ce vezi? Miranda Dortloft scrie povestea prințesei Mereu da Flor („Mereu da Flor și pasărea măiastră“). Și‑așa începe primul roman al Veronicăi D. Niculescu, pe care o cunoașteți în special ca autoare de proză scurtă și ca stilistă desăvîrșită. Dacă nu mă credeți pe cuvînt, citiți orice povestire din Roșu, roșu, catifea și vă …

Citeşte articolul

O „povestire romantică“ şi complicaţiile ei postmoderne

(în lipsa altor termeni mai potriviţi)

După un roman evocînd maniera artiştilor decadenţi – e vorba de Kostas Venetis – şi după încă unul, şi mai complex, prin melanjul de formule livreşti pe care le recuperează, de la eroismul prozei romantice la naraţiunea Memoriei şi de la o „reţetă“ estetizantă la una definitorie pentru proza cu intrigă detectivistică – e vorba de Moartea lui Siegfried – (fără a ne mai referi …

Citeşte articolul

„Mă trezesc şi continui să dorm/ în inima mea“

Recenta traducere a volumului lui Dinu Flămând Frigul intermediar (2006) le dă cititorilor de limbă spaniolă posibilitatea de a remarca opera unuia dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, a cărui sensibilitate extrem de inteligentă şi emoţională în același timp intră foarte bine în rezonanţă cu publicul spaniol şi latino-american. Autorul le este deja cunoscut cititorilor spanioli: Omar Lara, un poet chilian important, a publicat …

Citeşte articolul

Romanul lui 1968

Prozatorul, eseistul şi poetul chilian Roberto Bolaño a impresionat deja o lume întreagă. Numele său nu mai este, de ani buni, o necunoscută, iar cărţile sale au avut şi au în continuare parte de recenzii dintre cele mai entuziasmate. Cum se explică, însă, succesul scriitorului chilian? Opera lui Bolaño nu este una tocmai lejeră, iar stilul acestui scriitor nu pare destinat să‑i cucerească pe cititorii …

Citeşte articolul

Lumea lui Stan Păţitul şi drăcuşorul ei

În ultimele trei decenii, lumea literară a tot aşteptat ca George Bălăiţă să revină la proză. S-a vorbit mai ales despre o posibilă continuare sau încheiere a Ucenicului neascultător, ultimul său roman predecembrist. N-a fost să fie, deşi scriitorul a dat din cînd în cînd semne că ar avea ceva în lucru. Însă nici publicistica din Gulliver în ţara nimănui (1994), nici interviurile confesive din …

Citeşte articolul

Moartea lui State Broajbă

O ciudată lipsă de receptivitate din partea criticii continuă să plaseze într-un con de penumbră opera scriitorului braşovean Darie Magheru (1923-1983). Publicate în mare parte postum, prin strădania Editurii Arania, scrierile sale au trecut aproape neobservate de către comentatorii fenomenului literar – cu excepţia profesorului Romul Munteanu, care a consacrat un articol elogios romanului nemuritorul în solitudine şi durerea. O mai justă percepţie asupra poeziei, …

Citeşte articolul

Cartea adolescenței

Vasile Ernu continuă proiectul nonficțional deschis cu Sectanții, înaintînd pe terenul încă necunoscut al hărții marginalilor pe cel puțin trei direcții, pe care o să încerc să le identific aici. Bineînțeles, obiectivul rece, eseistic, enunțat în primul volum, a rămas același: o istorie a comunităților „alternative“ din zona Bugeacului și, extins, din fostul imperiu sovietic, comunități care au reușit să supraviețuiască regimului comunist prin adoptarea …

Citeşte articolul

Virgil Tănase: arondat lucidităţii

Bestiile cele mai mari sînt editorii. Şi bancherii, aveam să aflăm ceva mai încolo, în romanul lui Virgil Tănase. La balotaj cu doamna responsabilă de imaginea de marcă a grupului editorial. Ei, împreună, reuşesc să transforme cu osîrdie, pe nesimţite parcă, viaţa unui autor de romane (cvasianonim – îl cheamă Icsulescu) în Viaţa misterioasă şi terifiantă a unui ucigaş anonim. Icsulescu moare, dispare ca orice …

Citeşte articolul

O lume proteică

Reprezentant al grupului ’90, Radu Andriescu a debutat cu volumul Oglinda la zid (1992), căruia i-au urmat alte şase cărţi de poezie, ultima dintre, Metalurgic, publicată în 2010. După o tăcere de şase ani, poetul revine în forţă cu volumul Cînd nu mai e aer (Casa de Editură „Max Blecher“, 2016), considerat de comentatori „un roman domestic în versuri“ (Bogdan Creţu), care l-ar situa pe …

Citeşte articolul

„Măcar în somn să nu mai fim refugiați“

Revelator pentru destinul românilor de dincolo de Prut, pentru dramele noastre naționale, dureros de autenticist, romanul autobiografic Din calidor al lui Paul Goma are în centru imaginea unui băiat de opt-nouă ani, care trăiește agresiunea istoriei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, intuiește absurdul politicii, răutatea și lașitatea oamenilor, amenințarea morții, refugiul. Chiar dacă universul copilăriei este destrămat de rănile istoriei, autorul se întoarce …

Citeşte articolul

Proza contemporană. O degustare

10.000 de semne este o descriere cantitativă, care dă titlul unei antologii cu o individualitate ferm conturată între multele antologii tematice și volume colective care au apărut în ultimii ani. Un prim semn distinctiv ar fi faptul că antologia este bilingvă, jumătate din volum conținînd traducerile în limba engleză ale textelor antologate, traduceri făcute de Alistair Blyth. Un al doilea, nu mai puțin semnificativ, este …

Citeşte articolul

O proză a maturizării feminine

Spre văi de jad şi sălbăţie (Polirom, 2016) este primul roman al Veronicăi D. Niculescu, autoare a mai multor volume de proză scurtă (Adeb, 2004; Orchestra portocalie, 2008; Roşu, roşu, catifea, 2012; Simfonia animalieră, 2014, în pandant cu Hibernalia, 2016) şi excelentă traducătoare din limba engleză (a tradus cărţi de Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Don DeLillo, Lydia Davis, Tracy Chevalier etc.). Veronica D. Niculescu a …

Citeşte articolul

No Harm(s) done

Cu excepția a două cronici bune în România literară, semnate de Gabriela Gheorghișor și Daniel Cristea-Enache, cartea de proză scurtă a lui Dumitru Crudu, Salutări lui Troțki, apărută prin primăvară la Editura Univers, a trecut cam nebăgată-n seamă. Aș putea invoca aici destul de clamata indiferență a cititorului față de povestiri, însă a devenit deja un loc comun și mi-e groază de așa ceva. În …

Citeşte articolul

O anatomie a fricii

E greu să mai spui ceva nou despre lirica lui Ioan Es. Pop, un poet aproape clasicizat, aflat mereu în topurile criticii de întîmpinare. Autorul a debutat spectaculos cu Ieudul fără ieşire (1994), una dintre cele mai bune cărţi de poezie publicate după 1990. Pe urmele lui Dimitrie Stelaru, poetul abordează aici masca unui desdichado în varianta lumpen, pentru care „viaţa se bea şi moartea …

Citeşte articolul

Republica de la Ploieşti re-prezentată

Ficţionar versatil, capabil să abordeze, cu egală disponibilitate, problematici şi ecuaţii epice dintre cele mai diverse, de la fresca distopică, satiric-fantasmagorică, a anilor `90 (Venea din timpul diez), la scenariul de anticipaţie morbidă (Vincent nemuritorul) şi de la autoficţiunea militară despre Revoluţia din Decembrie (Noaptea cînd cineva a murit pentru tine) la realismul magic proiectat în istoria secretă a comunismului (Miruna, o poveste), fără a …

Citeşte articolul

Kilometrul zero al literaturii

Pînă la Interior zero, Lavinia Branişte (n. 1983) a mai publicat un volum de poezii, Poveşti cu mine (2006), două de proză scurtă, Cinci minute pe zi (2011) şi Escapada (2014), şi, tot în anul acesta, o carte pentru copii, Rostogol merge acasă. O listă bibliografică suficient de convingătoare (cantitativ) pentru o scriitoare în curs de afirmare, bine primită de comentatorii promoţiilor mai noi, apreciată …

Citeşte articolul

Tot ceea ce trebuie făcut

Munca, alienarea şi inadecvarea ar fi realităţile care-i furnizează Laviniei Branişte cel mai mult material pentru proză, lucru care se confirmă (re)citindu-i cele două volume de povestiri, Cinci minute pe zi (Editura Casa de pariuri literare, 2011) şi Escapada (Editura Polirom, 2014). Interior zero, cartea cu care face tranziţia către roman, prelucrează aceleaşi fixaţii, numai că, de astă dată, într-un registru care capătă adîncime şi …

Citeşte articolul

Romanul (im)posibilei maturizări

Imago (publicat în 2010, în Rusia, cu titlul Cortul verde) se hrăneşte nemijlocit din experienţele trăite de scriitoare, din amintirile sale, din viaţa prietenilor, a cunoscuţilor, a vecinilor săi, fără a fi însă o lucrare autobiografică. În schimb, aşa cum spune şi titlul (imago reprezintă ultimul stadiu adult în metamorfoza unei insecte), cartea se construieşte în cheia unui bildungsroman, căci urmăreşte destinul a trei prieteni …

Citeşte articolul

Lucrezia Borgia: cu mască, fără mască

„Cînd am început să scriu, n-am avut neapărat un roman în minte. Iar ceea ce a rezultat a fost o carte construită în jurul dialogurilor dintre personaje. Acestea vorbesc, interacţionează sau se luptă unele cu celelalte. Eu n-am făcut altceva decît să caut adevărul“, spunea Dario Fo, într-un interviu pe care l-a acordat la puţină vreme după apariţia primului său roman, Fiica papei. Un roman neaşteptat şi …

Citeşte articolul

Lumea în două cărţi

Prin Învoiala, prin temele şi trimiterile textuale pe care abil le camuflează în această carte nouă, George Bălăiţă priveşte peste umăr înspre capodopera Lumea în două zile, roman de o amplitudine care şi astăzi, la mai bine de patru decenii de la publicare, îşi găseşte cu greu echivalent între cărţile de ficţiune scrise la noi. Învoiala, deliberat scuturată de artificii narative şi stilistice, păstrează aerul …

Citeşte articolul