PORTRET

„Satanistul Barbu“ – atac la Puterea reacţionară

Pînă la Revoluţie, Ion Barbu a publicat doar în jur de 200 de caricaturi, iar după Revoluţie, peste 15.000, care i-au adus sumedenie de premii naţionale şi internaţionale. Tot după Revoluţie, i-au apărut cărţi speciale, precum Cartea albă, seacă, rece şi fără sifon a guvernării Văcăroiu, Editura Ziua, 1997; Nutzi, spaima constituţii – Jurnal de Cotroceni, împreună cu Ioan Groşan, Editura Scrisul Românesc, 1998; Adrian …

Citeşte articolul

„Ce noroc, ce mare nenoroc…“

95 de ani de la naşterea actriţei Ana Colda; GALERIE FOTO

Ana Colda. Un nume de care, astăzi, din păcate, puţină lume îşi mai aduce aminte. S-a născut în Taia/Lonea, localitate situată în Estul Văii Jiului. Lîngă Petrila, unde, cu un an mai devreme, în 1919, se năştea Ion D. Sîrbu. Acolo, la Lonea, s-a şi stins Ana Colda, în casa părintească, la doar 52 de ani. Şi tot acolo, în cimitirul din curtea bisericii ortodoxe …

Citeşte articolul

Prinţesa surîsului

Sandra GĂTEJEANU – Margareta – Mărturia unui sfert de veac regal

Este uşor să te pregăteşti să scrii despre Prinţesa Margareta. Vorbele vin bucuroase către tine şi se şterg de uzura cotidiană, frazele alunecă şi se îmbie unele pe altele, imaginarul se scutură de pulsiunile realităţii imediate şi un suflu de bunătate coboară parcă de la sine, ca un duh curat ivit din seninuri, care îţi pătrunde în piele, în oase, în sînge, pentru a se …

Citeşte articolul

O amintire cu Leonard Cohen

Leonard Cohen a împlinit 80 de ani cu cîteva zile în urmă. Acum 40 de ani Leonard Cohen împlinea, probabil, 40 de ani, iar eu mă pregăteam, cu certitudine, să fac armata. Avea să se întîmple la o unitate militară din Mehedinţi, la Vînju Mare. Ce legătură are armata mea cu Leonard Cohen? Are pentru că, atunci şi acolo, la marginea unei urbe nenorocite, se …

Citeşte articolul

O scriitoare interbelică fascinantă

Henriette Yvonne Stahl - între mistică şi mondenitate - Constanţa Mihăilă

Cartea Henriette Yvonne Stahl – între mistică şi mondenitate de Constanţa-Valentina Mihăilă, apărută în 2014 la Editura Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, este structurată în opt capitole, într-o viziune de tip monografic, viaţa şi opera acestei scriitoare afirmate în perioada interbelică fiind analizate inclusiv pe baza unor documente şi aspecte necunoscute pînă în prezent, acestea fiind puse la dispoziţie de Academia Română, de arhiva CNSAS, …

Citeşte articolul

„Visez foarte mult şi foarte frumos“. Interviu cu Antoaneta RALIAN

Cînd vorbeşti cu Antoaneta Ralian, cea mai prolifică traducătoare a noastră, există un farmec al conversaţiei care te face să nu-ţi dai seama cînd trec minutele. E o plăcere să stai să o asculţi. Această plăcere va fi dublată, în această săptămînă, de apariţia volumului Amintirile unei nonagenare. Călătoriile mele, scriitorii mei, ce va fi lansat sîmbătă, 17 mai, la Humanitas Cişmigiu. Volumul apare …

Citeşte articolul

Înainte de Podul de Flori, a fost „Maria Mirabela“

Există întîlniri deşteptătoare, jaloane, marcaje în devenire: pe uriaşul Gopo mi l-a prezentat, la Chişinău, bunul meu prieten Pavel Bălan, pe cînd porniseră a urni din loc carul lui Stan Păţitul (cenzura mirosise subversiunea chiar din titlu). Hidalgo, etern îndrăgostit de viaţă, a răsărit semeţ în dreptul inimii noastre cu Scurtă istorie (Palme d’Or la Cannes, 1957, primul film românesc premiat), cu Dacă-aş fi Harap …

Citeşte articolul

Cornul englezesc

Cărţile intermediază dialogul nostru cu personajele care ne devin prieteni, dar şi, atunci cînd sîntem autori, cu cititorii care devin prietenii scrisului nostru şi, în cazuri rare, chiar prietenii noştri. Am avut de cîteva ori şansa acestei memorabile compensaţii pentru salahoria anxioasă şi aparent deşartă a scrisului. Memorabile clipe, într-adevăr, cu atît mai mult atunci cînd „produsul“ livresc a trecut prin filtrul altei limbi şi …

Citeşte articolul

Labirintul fără ieşire al lui Felix Nussbaum

Plimbîndu-mă prin Münster, prestigios centru universitar german, care, între 1982 şi 1983, l-a găzduit pe I. Negoiţescu, pentru un curs de literatură română, tot observam pe indicatoarele rutiere direcţia oraşului Osnabrück, din landul Niedersachsen (Saxonia Inferioară). Aproximativ 50 de kilometri despart cele două localităţi, unde, în 1648, s-a semnat Pacea Westfalică (Tratatul din Münster şi Tratatul din Osnabrück), încheiindu-se astfel Războiul de 30 de ani. …

Citeşte articolul

Iosif Berman, fotograf al Curţii Regale, al străzilor Capitalei şi al uliţelor de sat

La interval de cîteva săptămîni, în Capitală s-au deschis două expoziţii dedicate unui mare iubitor al Bucureştilor, pe care l-a nemurit în fotografiile sale: Iosif Berman. Am putea socoti că 2013 a fost „anul Berman“ datorită interesului unanim arătat operei sale prin prezentarea unor selecţiuni atît la Muzeul Naţional Cotroceni, între 25 septembrie-25 octombrie, sub titlul România interbelică în fotografiile lui Iosif Berman, şi respectiv …

Citeşte articolul

Toma George Maiorescu – un solitar moral

În această toamnă neobişnuit de blîndă, dar într-un climat al psihologiei publice deloc în acord cu natura, n-am putut să nu mă gîndesc la un om deosebit al culturii române: Toma George Maiorescu. Pentru apropiaţi, simplu şi uşor de recunoscut prin iniţialele TGM. În ceea ce mă priveşte, n-am utilizat nici odată în conversaţiile cu prietenii familiarul TGM. Poate pentru că mi s-a întipărit în …

Citeşte articolul

De două ori Iosif Berman

GALERIE FOTO

Graţie unor împrejurări norocoase, personalitatea lui Iosif Berman, prezenţă fotografică de referinţă în presa anilor 1920-1930, a devenit cap de afiş al actualului sezon expoziţional. O selecţie generoasă din puzderia instantaneelor sale, grupate aproape la nivel de retrospectivă, abia îşi încheiase răstimpul programat în spaţiile ospitaliere ale Muzeului dintre zidurile Palatului Cotroceni şi o altă iniţiativă similară ispitea publicul bucureştean sub auspiciile dinamice ale …

Citeşte articolul

Deliu Petroiu, „valetul“ prietenilor săi

La ediţia din toamna trecută a Tîrgului de Carte Gaudeamus, am cumpărat un volum pe care nu credeam că îl voi găzdui prea curînd în bibliotecă. Un op de tiraj redus, despre care s-a scris puţin: Cartea prietenilor mei, a lui Deliu Petroiu (1922-2008), apărută la Editura Universităţii de Vest din Timişoara. Remarcabil critic de artă şi profesor universitar la Timişoara, autorul este în primul …

Citeşte articolul

G.M. Cantacuzino – portret în fărîme

„Dragă Simon, Noi avem mai multe amintiri decît credem. Nu le simţim însă prezenţa decît atît cît trebuiesc liniarei scurgeri a vieţii, care e, îna - inte de toate, obişnuinţă şi automatism vegetative. De aceea călătoriile, bolile sau orice evenimente care creează discontinuitate în desfăşurarea devenirei sînt un stimulent al memoriei, prin redarea unui mai acut simţ al timpului. Acest prezent, care mereu ne scapă, …

Citeşte articolul

Un personaj tragic

Ion Mihai CANTACUZINO – O viaţă în România. De la „Belle Époque“ la Republica Populară. 1899-1960

Palatul Chrissoveloni (actualul sediu al Băncii Naţionale din Bucureşti), eforia Bisericii Kreţulescu (zona comercială de coloane de pe Calea Victoriei, lîngă Palatul Regal), cele două corpuri de clădire (pavilioane) ale ansamblului mitropolitan din Iaşi, Palatul Mogoşoaia (restaurat de el, pe cînd era încă student, la dorinţa mătuşii sale, Martha Bibescu), Hotelul Rex din Mamaia (unde o sală îi poartă numele) – peisajul construit al României …

Citeşte articolul

„Şotroanele“ lui Dumitru Ţepeneag

Despre „Purgatoriul scriitorilor“

„Totul nu e decît realitate.“ Aşa suna primul vers din Amintiri, volumul publicat de Leonid Dimov în 1973. Trecuseră cîţiva ani de la dispariţia grupului oniric şi doi ani de la Tezele din iulie, care aveau să elimine onirismul din viaţa literară a vremii. Primăvara de la Praga era un alt lucru care nu era decît realitate. Oricăruia dintre noi, cei care …

Citeşte articolul

Împotriva conformismului estetic și civic

Scriitorului Dumitru Țepeneag nu-i plac prea mult, din cîte îmi dau seama, articolele-bilanț care, fără a face economie de elogii, vor sau riscă să-l expedieze pe cel omagiat în salonul cu vechituri al literaturii, printre autorii „de manual“, cu bun potențial de mumificare. Cum nu am – nu pot avea! – nici cea mai firavă intenție de a mă plasa, aici, în interiorul …

Citeşte articolul

Un pledant al literaturii române

Dumitru Ţepeneag s-a impus ca prozator atît în spaţiul românesc, cît şi în cel de limbă franceză. Iniţiator, alături de Leonid Dimov, al grupării onirice – din care fac parte şi Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Daniel Turcea, Sorin Titel, Emil Brumaru ş.a. – debutează editorial în 1966 cu un volum de povestiri intitulat Exerciţii. Publică un an mai tîrziu încă un volum de proză …

Citeşte articolul

O întîlnire de neuitat

Traversez strada Saint Charles şi ajung pe trotuarul drept, în faţa unui bloc banal, văd numărul şi încerc să găsesc interfonul. Nu mai e nevoie, fiindcă din clădire iese cineva, un bărbat. Mă bucur şi vreau să intru, dar bărbatul zîmbeşte, îmi întinde mîna şi spune „C’est moi!“. Îmi dau seama că e Daniel Constantin şi-i răspund „C’est moi aussi!“. Rîdem, ne strîngem …

Citeşte articolul

Constantin de Chardonnet: spiritualitate, muzică şi poezie

Dan Constantinescu (1939-2006)

„Dites-moi quelques vers/ je vous dirais qui vous êtes“ (Neumes, XI). Să te fi aflat în apropierea prietenească a unui artist rămîne un privilegiu, chiar dacă am trecut cu mare dezinvoltură pe lîngă personalitatea pasionantă a lui Dan Constantinescu, gîndind cu candidă inconştienţă că vom fi eterni. Dan Bocaniciu, Daniel Boc, Daniel Constantin, Constantin de Chardonnet, Fradre Constantin, să fie …

Citeşte articolul