Nr. 436 (34)

A FOST   - Premieră mondială cu un text de Fundoianu la Avignon. Exodul lui Benjamin Fondane a fost prezentat în premieră mondială în cadrul secţiunii „Off“ a Festivalului de Teatru de la Avignon. Realizat cu sprijinul ICR Paris, spectacolul regizat de Yves Sauton are ca punct de plecare adaptarea dramatică a scriitorului Olivier Salazar-Ferrer, autorul unei monografii …

Se întîmplă, iată, ca un biet ponei să inflameze spiritele. O jucărie mică, roz, cu o svastică aplicată în partea dorsală: prezenţa ei în cadrul unei expoziţii organizate de ICR New York îl transformă, brusc, pe Adrian Păunescu în anchetator-şef. La cererea lui Nicolae Văcăroiu, Comisia pentru Cultură a Senatului va analiza cum periclitează poneiul imaginea României în …

Unul dintre aşa-numitele „conflicte îngheţate“ din Caucaz s-a topit şi a luat foc. Abhazia, Adjaria, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah au tot stat în atenţia liderilor regionali şi a celor de la Kremlin, aflîndu-se şi pe agenda numeroaselor organisme şi organizaţii internaţionale dispuse să reglementeze, pe cale diplomatică, vechi şi noi focare de război. Nu e ceva nou …

Mă gîndesc adesea cum e să te trezeşti în fiecare dimineaţă ca preşedinte al României. Deschid ochii şi imediat apare de sub pat Emil Boc să îmi ofere un prosop ud, ca să mă deştept. Degeaba. Nu mă deştept. Deschid geamul şi las lumina portocalie a PD-L-ului să se reverse peste tatuajele de pe umăr, cu ancore şi …

În vagonul de lux, cu aer condiţionat şi curăţenie lună, călătoresc pasageri mulţumiţi, îmbrăcaţi în haine de vară, după toate regulile eleganţei europene. Unii ascultă muzică la căştile delicate prinse de urechi cu fire invizibile, alţii şi-au introdus în prizele din vagon laptopurile la care lucrează, folosind preţiosul timp liber pe care îl au la dispoziţie, iar alţii …

Încet-încet, se apropie toamna şi, odată cu ea, alegerile parlamentare. Anul acesta, aveţi posibilitatea de a revedea figuri politice de care, cu siguranţă, nu v-a fost dor, indivizi care au devenit, mai ales, o prezenţă obişnuită pe holurile DNA-ului. Adrian Năstase, Miron Mitrea, George Copos, Codruţ Sereş, Dan Ilie Morega sau Cristian Boureanu sînt doar cîţiva dintre aşa-zişii …

De două zile încerc să scriu tableta asta şi, oricum aş începe, tot la bacalaureat ajung. Nu-mi iese din minte întîlnirea cu ministrul la care am participat. Am rămas cu un gust amar, care trece greu („gustul care durează mult, foarte mult“, vorba reclamei). Sînt mai multe lucruri care m-au şocat. În primul rînd, confirmarea, venită de …

Institutul Cultural Romån de la New York se află în centrul unui scandal care nu are implicaţii estetice, ci evidente conotaţii politice. Acuzele publice la adresa conducerii ICR, formulate în presa romånească de diferiţi jurnalişti, au avut ca punct de plecare expoziţia de street art Freedom for lazy people (despre a cărei valoare estetică se poate discuta) şi …

Pe 9 iulie John Gabrian Marinescu (autointitulat „President Romanian Independent Media Production of America“) vizitează expoziţia Freedom for lazy people şi e oripilat de privelişte. În chiar inima New York-ului, „artistul plastic, designer pentru industria textilă americană şi internaţională, cu o experienţă profesională de peste 27 de ani, dar şi fost profesor de arte decorative în cadrul renumitei …

Domnului Nicolae Văcăroiu Preşedinte al Senatului României   Stimate Domnule Preşedinte,   În interesul informării corecte a cetăţenilor şi a dumneavoastră personal, răspundem unor afirmaţii făcute de domnul Andrei Alexandru, purtător de cuvînt al Preşedintelui Senatului României, în intervenţia sa telefonică la postul Realitatea TV, în data de 8 august 2008. Motivînd pentru telespectatori necesitatea „anchetării“ de …

H.-R. PATAPIEVICI Director ICR Institutul Cultural Romån este o instituţie a statului român, o instituţie care-şi propune să exporte cultura română. Diferenţa specifică faţă de modul tradiţional în care instituţiile statului român exportau cultura română este următoarea: înainte, cultură română era denumit ceea ce în mod oficial era recunoscut de statul român ca fiind cultură română de valoare. …

Ironia sorţii face ca, în contextul scandalului „Street art la Institutul Cultural Român de la New York“, directorul ICR Horia-Roman Patapievici să se afle în situaţia de a-şi asuma răspunderea pentru un tip de artă pe care cu greu am putea presupune că o înţelege şi, cu atît mai puţin, că o gustă. Nimic din ceea ce a …

Cu toate că nu mă consider avangardistă sau reformistă, mă regăsesc cu mare drag în prototipul copilului culturii pop. Evident, pînă şi această simplă identificare a unei etape, de altfel destul de recente a istoriei culturale, sociale etc., suportă nenumărate interpretări. Mă voi limita însă la a aduce ca unică lămurire citirea mai degrabă postmodernă a fenomenului pop, …

„Tu cum vezi lucrurile, mon cher?“, mă întreabă Ovidiu. Că plaiurile mioritice au luat foc de la street art-ul ăla de la New York. Şi-mi oferă, generos, 5.000 de semne, spaţiu pentru răspuns. Prima mea reacţie e: „de la distanţă le văd, dragule, ca şi tine“. Ce să vezi dintr-o svastică pe un dos de ponei roz bombon, …

Andrei Bădin, senior editor la Antena 3, a postat în ultimele săptămîni informaţii false despre mine, pe care posturile de televiziune Antena 1 şi Antena 3 le-au preluat fără nici o sursă validă. Singura sursă citată a fost blogul lui Andrei Bădin. Adică Antena 3 citează Antena 3. Aceasta nu poate decît să urmărească o multiplicare ilegitimă a …

Cînd, în aprilie 2007, am fost acuzat în mod public de a fi colaborat cu fosta „poliţie politică“ din România, am decis – după ce, din proprie iniţiativă, am demisionat din funcţia pe care la acea dată o deţineam ca ambasador al României în Austria, pentru ca problemele mele private să nu apese asupra reprezentării diplomatice a ţării …

Atacurile primitive şi lipsite de imaginaţie, moştenite din vremea propagandei fascismului cultural ceauşist, reînvie periodic sub sloganul antiromânismului şi al vînzării de ţară, împodobite metaforic cu bine-cunoscutul blid cu linte, căpătat de la iredentismul maghiar. Mai nou, subiectul acestei neostoite furii demolatoare este bine-cunoscutul, prin cărţile şi atitudinile sale, scriitor orădean Traian Ştef. Vinovăţia sa este că a …

Pro şi contra Marcel Proust 1921-2000 Antologie, prefaţă, notă asupra ediţiei de Viola Vancea Editura ICR, Bucureşti, 2006, 362 p.   Cu prilejul Francofoniei, a apărut în 2006, la Editura Institutului Cultural Român, o antologie ce încearcă să surprindă traseul accidentat al receptării operei lui Marcel Proust în România. Textele sînt adunate sub titlul Pro şi contra …

Iulie, 1858. Praga. Nicolae Filimon, aflat într-o călătorie pe parcursul căreia mai vizitează Germania şi Italia, ajunge în acest oraş din centrul Europei, care îşi reflectă imaginea în valurile Vltavei de mai bine de zece secole. Descrie vizita în prima sa lucrare, în ordinea apariţiei, anume volumul Escursiuni în Germania Meridională. Ajuns la Praga, Filimon se lasă sedus …

Paul Cornea Originile romantismului românesc. Spiritul public, mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840 Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 624 p.   Mai este oare actual efortul de a decanta ce este valabil şi ce trebuie abandonat sau reformulat – ca viciat ştiinţific, în urma pulsaţiilor sau a constrîngerilor ideologice – din cuprinsul lucrărilor de erudiţie istorică produse în …

În 1981, Traian Băsescu ajunge comandantul navei „Biruinţa“. În episodul trecut, Marius Oprea a făcut o caracterizare a lui Traian Băsescu din acele timpuri: „Învăţase regulile jocului, dar şi cît şi cum putea întinde coarda pentru a-şi mări averea şi creşte influenţa. La nici 33 de ani, era un om cu o foarte mare autoritate, după regulile timpului …

Nu mi-am închipuit, la începutul lui decembrie 2007 – cînd am început publicarea rubricii „Restitutio Benjamin Fondane“ în Observator cultural –, că un proiect menit să restituie culturii române opera unuia dintre autorii săi cei mai valoroşi va sfîrşi într-o polemică în care se confruntă, pe de o parte, traducătorii (dl Mihai Şora şi dna Luiza Palanciuc) şi …

Staţia de îmbarcare este România. Destinaţia este Europa. Nu o să vă descriu cum se ajunge la staţia de îmbarcare. E simplu: te-ai născut în România. „Îmbarcare“ e o reminiscenţă a vremurilor de demult, cînd barca era vitală ca mijloc de transport, de comunicare, de supravieţuire. Nu o să vă descriu staţia de destinaţie. E simplu: eşti cetăţean …

Robert, personajul nostru, este un autodidact feroce – scotoceşte neobosit librăriile şi bibliotecile, ba citeşte în fiecare noapte şi la serviciu. Din cauza asta, preferă schimbul de noapte, în care veghează maşinile şi citeşte. Ambiţia lui este să-i citească pe toţi marii filozofi. De la antici la medievali, marea perioadă clasică, şi contemporanii, în măsura posibilităţilor. Vînînd cărţi …

Pînă ce la rîul cel mare-al Egiptului, apă din ceruri trimisă, o să te-ntorci... Odysseia IV, 477   Tocmai terminam şcoala primară, cînd un nume geografic a venit să mă tulbure ca un lucru insuportabil de familiar. Şi apoi, cu o necesitate matematică, au început să se ivească rînd pe rînd indiciile care decriptau denumirea. Mai întîi, au …

N-a mai montat spectacole în România de mai bine de 30 de ani, dar a făcut-o în Germania, unde conduce o mare academie particulară. E subiectul unora dintre cele mai pasionante legende scenice ale „generaţiei de aur“ (în Nepotul lui Rameau – creat, profetic, în 1968, şi jucat de 4-500 de ori – a „inventat“ spectacolul perfect al …

EUROP’ART este un tîrg internaţional dedicat artelor plastice şi, în acelaşi timp, un eveniment cultural fascinant prin complexitatea sa. Aici îşi găsesc locul firesc ceramica, sticla, broderia, fotografia, pictura de şevalet, gravura sau sculptura. Se poate spune că nu există loc mai potrivit pentru înţelegerea fenomenului artistic decît acela în care funcţionează libertatea deplină, dincolo de programele publice …

Unul dintre obiectivele de atins la Paris, care nu poate lipsi din agenda unui connaisseur de artă veche, este Muzeul Naţional al Evului Mediu. Acesta a fost instalat în două remarcabile clădiri-monument, nu departe de centrul oraşului: termele galo-romane din secolele II-III p.Chr. şi locuinţa abaţilor de Cluny, ridicată pe la sfîrşitul secolului al XV-lea de Jacques d’Amboise. …

În iarna anului trecut, referindu-mă la „înghesuirea“ spectacolelor dedicate aniversării unor artişti de altădată ai Operei Naţionale în mai puţin de două luni (deşi data naşterii lor era în aprilie sau iunie), scriam că asemenea seri ar trebui să devină adevărate evenimente, dar că, prin alăturare, se sufocă reciproc, dînd senzaţia „bifării“ unei acţiuni şi atît. Foarte …

Dacă street art-ul românesc rupe gura tîrgului la New York (ar fi plăcut să urmărim reacţia estetică a preşedintelui român în exerciţiu, dacă i-ar fi fost prezentat ceva similar la Casa României din Beijing, pe acelaşi liber principiu al libertăţii de exprimare a artiştilor…), „clasic-conservatorul“ George Enescu şi muzica lui rămîn o bună vacă de muls pentru cei …

Într-o societate ce se autodeclară a fi dominată de idealul căutării inocenţei (mesaj plin de ipocrizie, printre altele), discuţia despre muzică poate începe din punctul în care arta cu cea mai mică putere de reprezentare şi eliberată de sub influenţa oricărei ideologii îşi dezvăluie caracterul paradoxal, fiind adesea folosită ca important vehicul al mesajelor de tot felul. Să …

Bloggerii români, cu legături sau nu cu lumea sportului, au comentat pe paginile personale deschiderea Olimpiadei de la Beijing şi rezultatele sportivilor români. Am inclus în acest grupaj şi un subiect conex, dezvoltat de către Vlad Petreanu pe Internet: un reportaj realizat de Antena 3 despre gimnastele românce.    Made in China   Orlando Nicoară, blogger şi …

Am fost pentru cîteva zile în tabăra Atlantykron, care nu mai este de mult o tabără SF, cum fusese la început. Doar locul este acelaşi, o insulă pe Dunăre, lîngă Capidava, la 18 kilometri de Cernavodă. Prima ediţie a taberei a avut loc în 1990 şi, pentru anul viitor, se pregăteşte deja ediţia „jubiliară“, cum ar spune mulţi …

La extremitatea sudică a înălţimilor Carmel, îndată ce şoseaua lasă în urmă Haifa şi se îndreaptă spre Tel Aviv, călătorul zăreşte pe povîrnişul coastelor pietroase, printre măslini, zidirile unei discrete localităţi, semnalată de indicatoare plasate în intersecţie: Ein Hod. Denumirea ar fi dispărut de pe hartă, odată cu resturile fostului sat arab, abandonat de locuitori, dacă nu intervenea …