In memoriam

Ianoși

Pe 1 iulie 2016, s-a stins Ion Ianoşi. Eram pe drum, către Grecia, iar vestea am citit-o, parşiv, pe ecranul telefonului mobil, căutînd pe un site oarecare de ştiri. Nici că se putea un sfîrşit mai prozaic al unei relaţii care pe mine m-a marcat profund. O relaţie intrată, cumva în sens masonic, într-o epocă de adormire, una sine die, ceea ce nu presupunea însă …

Citeşte articolul

Michel Butor, ultimul reprezentant al Noului Roman

Michel Butor, ultimul reprezentant al Noului Roman/Nouveau Roman în viaţă – dintre celebrii Nathalie Sarraute, Claude Simon, Alain Robbe-Grillet –, s-a stins şi el pe 24 august, la 89 de ani (la spitalul Contamine-sur-Arve, în Haute-Savoie). Cunoscut în special pentru romanul său La Modification (1957, Prix Renaudot), scris la persoana a II-a plural („vous“), Michel Butor făcea parte dintr-o generaţie de scriitori (şi teoreticieni – …

Citeşte articolul

Taina florii de măr la Paul Gherasim

Coborîtor de undeva din sfera ţinuturilor Cetăţii de Scaun a Sucevei, poposit pentru deprinderea artelor frumoase în cetatea lui Bucur, tînărul Paul Gherasim a adus cu el simţirile şi obiceiurile omului pentru care glia este elementul cel mai pur al trăirii, alături de credinţă. Asta i-a fost busola, în perioada cînd a fost învăţăcelul maeştrilor Jean Alexandru Steriade şi Nicolae Dărăscu, la Academia de Arte …

Citeşte articolul

Dispariția unui mare poet

După moartea lui Pierre Boulez, în ianuarie 2016, cea a marelui poet francez Yves Bonnefoy marchează, în mod irevocabil, sfîrșitul unei epoci despre care putem spune că a deținut un rol incontestabil de răscruce în istoria artelor dintre cele două secole. Imaginea de universalitate, asupra căreia vom reveni mai jos, dar și aceea de carrefour, de răscruce nu sînt alese aici la întîmplare, ele fiind, …

Citeşte articolul

Poeme de Yves Bonnefoy

Loc adevărat Să i se facă loc celui ce se apropie, Personaj înfrigurat și fără de casă. Personaj atras de zgomotul unei lămpi, De pragul luminat al unei singure case. Și dacă-i sleit de spaimă și oboseală, Să fie rostite iar pentru el cuvintele de vindecare. Ce-i trebuie acestei inimi care nu era decît tăcere, Dacă nu cuvinte care să fie semn și rugă. Și ceva foc, deodată în noapte Și masa întrezărită a unei …

Citeşte articolul

„Posibilitatea sacrului“

„Dumnezeu care nu ești, pune-ți mîna pe umărul nostru“ – iată o rugăciune contradictorie pe care Yves Bonnefoy a înălțat-o de mai mult de o jumătate de secol în poezia sa. De cînd zeii miturilor antice și Dumnezeul profeților evrei, creștini și musulmani nu mai sînt în măsură să explice viața, misiunea de a da sens vieții îi revine poetului. Poetului, nu omului de știință. Chiar …

Citeşte articolul

Yves BONNEFOY (1923-2016)

Poet, critic de artă şi eseist, strălucit traducător mai cu seamă al lui Shakespeare, autor al unei opere de peste o sută de volume, foarte tradus în lume, laureat al Premiului pentru poezie al Academiei franceze, în 1981, al Premiului Goncourt pentru poezie, în 1987, al Premiului mondial Cino del Duca, în 1995, nominalizat de mai multe ori pentru Premiul Nobel, profesor la catedra de …

Citeşte articolul

Elie Wiesel „mesager al omenirii“

Am o temere şi în general mă feresc să pronunţ sau să scriu cuvinte „mari“, din limbajul oficios sau oficial. Mi se pare că ele au menirea să construiască o simbolistică prea bombastică, neconformă cu realitatea. Din 2 iulie şi pînă astăzi, mai toate mesajele in memoriam cu referire la Elie Wiesel au făcut apel la formula din titlu, utilizată în 1986 cu prilejul acordării …

Citeşte articolul

Despărţirea de un mare umanist: Ion Ianoşi

În noaptea de joi spre vineri, 30 iunie/1 iulie, ne-a părăsit profesorul, academicianul şi filozoful Ion Ianoşi. Pe 1 mai împlinise 88 de ani, şi poate ar mai fi rămas o vreme printre noi dacă sistemul medical românesc n-ar funcţiona, din păcate, uneori ca în Moartea domnului Lăzărescu. Lucid pînă la capăt, de o luciditate necruţătoare chiar şi în ceea ce priveşte propria înaintare în …

Citeşte articolul

Ion Ianoşi sau despre complexitate

Ion Ianoşi a murit la 88 de ani, lăsînd în urmă o operă consistentă de filozof şi de literat, precum şi o reflecţie, reluată ciclic, asupra istoriei şi lumii prin care a trecut. A fost un om care avea cultul muncii, al hărniciei şi al destoiniciei. Resimţea nevoia de a citi ca pe un fel de prurit, iar scrisul, ca pe o acţiune eficientă, ca …

Citeşte articolul

Mihnea Berindei. Viaţa unui om bun

Pe 19 iunie, a plecat de lîngă noi Mihnea Berindei. Una dintre personalităţile „elitei de aur“ a exilului militant democratic românesc, Berindei şi-a dedicat întreaga viaţă denunţării comunismului, cu ştiinţă şi eficacitate, cu uitare de sine şi cu o generozitate extrem de discretă. El s-a retras în spatele „faptelor“, al unei muncii neobosite, cu un impact inestimabil în viaţa multor oameni, înainte şi după 1989. …

Citeşte articolul

In Memoriam Imre Kertész

Ultima întîlnire La Budapesta, acum doi ani, în ultima înîlnire cu Imre, finalul era deja nu doar previzibil, ci şi anunţat. Starea sa era extrem de fragilă, Magda era ea însăşi agresată de boala ei incurabilă, discutaseră sfîrşitul pe care să l grabească, împreună, dacă nu se iveşte o miraculoasă îmbunătăţire. Imre mi-a dăruit atunci ultima sa carte în germană, pe care a apucat să şi scrie, …

Citeşte articolul

Radu Mareş (1941-2016)

Pe data de 26 martie a murit prozatorul Radu Mareş (n. 1941). Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ (1964), a fost profesor, ziarist, redactor la revista Tribuna (1971-1997), director al Editurii Dacia (1997-2001). A publicat volumele: Anna sau pasărea paradisului (roman, 1972); Cel iubit (proze, 1975); Caii sălbatici (roman, 1981); Pe cont propriu (proze, 1986); Anul trecut în Calabria (proze, 2002); Manual de …

Citeşte articolul

Interdisciplinaritatea gîndită și practicată

„O privire proaspătă asupra lumii“ Solomon Marcus „Am învăţat să găsesc deplină satisfacţie şi sens în viaţă în simplul fapt că pot să mă mişc, că pot privi cerul şi oamenii din apropierea mea, că pot schimba un zîmbet cu un copil, că pot contempla spectacolul vieţii, că pot vorbi acum, că pot interacţiona cu oamenii ca tine. Sînt într-o permanentă mirare. Mă trezesc în fiecare dimineaţă …

Citeşte articolul

Singurătatea lui Solomon Marcus

Lumea care ne înconjoară ne pare totdeauna eternă, și moartea cuiva, o eroare care ar trebui imediat reparată, precum un vas din casă, spart din neatenție. Învățăm tîrziu, ori niciodată, că fiecare zi de după dispariția cuiva îţi demonstrează neputința de a-l aduce înapoi pe cel plecat. Încerc în zadar să accept acest lucru în ce-l privește pe Solomon Marcus, de cînd m-am întors de la …

Citeşte articolul

Elogiu (și elegie) pentru Solomon Marcus

Orizontul larg al cunoașterii, în cazul profesorului Solomon Marcus, anvergura informației însoțită de erudiția detaliilor, competența sa multiplă inter- și transdisciplinară, ca și curiozitatea intelectuală, forța analitică și îndrăzneala asociativă, menținute pînă la adînci bătrîneți (atestate, de altfel, doar documentar), produc oricărui om cultivat, oricărui om de bun-simț o impresie copleșitoare – spre a nu spune chiar vertiginoasă. După ce a făcut proba armelor sale în …

Citeşte articolul

Firește, între Adso și Guglielmo

Un obituar pentru Umberto Eco

Într-un eseu ce deschide relativ recenta sa culegere Confesiunile unui tînăr romancier, Umberto Eco argumenta că titlul primului capitol din Numele trandafirului („Firește, un manuscris“) este cel care dă tonul romanului, nodul care diseminează traseele interpretative ale romanului, cel ce stabilește cine și ce va înțelege din povestea care urmează. Cei cărora le este familiară într-o anumită măsură istoria literaturii se vor gîndi, bineînțeles, atît …

Citeşte articolul

Pe drum

„Las scrierea aceasta, nu ştiu pentru cine, nu mai ştiu întru ce“ – aşa încheie Umberto Eco cea mai tradusă, cunoscută, interpretată carte a sa, Numele trandafirului. De la o vîrstă te obişnuieşti cu sfîrşitul altora. (La al tău încă mai trebuie lucrat). Dar sînt anunţuri despre moartea cuiva care nu se lasă doar cu luarea la cunoştinţă a unei veşti triste. Auzi ştirea seacă …

Citeşte articolul

Chipurile lui Umberto Eco

Data de 19 februarie 2016 a fost una funestă pentru literatură. Doi mari prozatori s-au stins din viaţă în acea zi: Umberto Eco şi Harper Lee. Dacă Harper Lee este cazul scriitorului care s-a impus cu un singur roman, Să ucizi o pasăre cîntătoare – cel de al doilea roman al ei, Du-te şi pune un străjer, a fost publicat de-abia în 2015 –, Umberto …

Citeşte articolul

Pierderea unei conştiinţe: Sorina Sorescu

Pe data de 14 ianuarie 2016, a murit Sorina Sorescu. Universitară craioveană de forţă, cercetătoare probă şi directoare de departament onestă şi angajată, Sorina Sorescu a fost, în primul rînd, o conştiinţă intelectuală adevărată. Angajată în bătălii birocratice cărora puţini le dădeau şanse de izbândă, ea s-a arătat puternică şi curajoasă, reuşind să învingă acolo unde alţii eşuaseră. Lupta ei a fost o inspiraţie pentru …

Citeşte articolul