În ’44, prin aprilie, bombardamentele aliate n-au ocolit nici urbea mea natală, anume Turnu-Severin (fără Drobeta). Ne-a salvat calmul bunicului meu vitreg, după mamă (care numai vitreg nu era!), ce ne-a condus, prompt, de la etaj în gangul casei – unde, fireşte, vom fi stat pe burtă. Foarte curînd după eroicul atac, ne-am bejenit care-ncotro, prin satele de primprejur, acolo unde ploi de foc n-ar …