ESEU

Un os indigest în gîtul istoriei

Incendies de Denis Villeneuve, după piesa de teatru a lui Wajdi Mouawad

Cînd am văzut prima dată Incendies de Denis Villeneuve, film realizat în 2010 după piesa de teatru a lui Wajdi Mouawad (publicată în 2003), am vrut să scriu despre el imediat. M-am temut însă că nu pot scrie fără să dezvălui episoade importante din film, ceea ce ar strica suspansul pentru cei care nu cunosc „intriga“ Incendiilor, piesă de teatru tradusă în română. A …

Citeşte articolul

Despre libertate sau spaţiul poemului

Există mai multe feluri în care ne putem întreba cu privire la acest subiect: îşi are libertatea poezia ei? (perspectiva autorului); îşi are poezia libertatea ei? (perspectiva receptorului); sau, cea care le-ar include şi pe celelalte două, există vreun raport posibil de stabilit între aceste concepte? Libertate şi poezie De la nivelul punctului lor de intersecţie trebuie să înceapă şi analiza noastră, …

Citeşte articolul

Lyrica magna

Destructurarea poeziei de viziune e făcută, în cîteva texte pline de litere date cu majuscule, la un nivel de voită facilitate versificatoare. Un poem ca Asasinare demonstrează însă că Nichita Stănescu reuşeşte – atunci cînd îşi doreşte – să densifice orice, inclusiv o vocală iniţiatoare. „Fiecare literă are fiinţe/ în ea,/ şi nefiinţe“. „Să-l omorîm cît mai repede pe A,/ să-i eliberăm pe închişii …

Citeşte articolul

Arta: de la spectacol la meditaţie

Arta: spiritul care vorbeşte spiritului prin sensibilitate se află suspendat deasupra imensei opoziţii dintre spectacol şi meditaţie, dintre vivacitatea formei şi profunzimea conţinutului. Semnificaţia ultimă a operei de artă se constituie la nivelul nuclear al unei intenţionalităţi cardiace: acolo unde îţi este comoara, acolo îţi este şi inima. Ceea ce există în centrul unificator al fiinţei umane se disemina pe circumferinţa fenomenologică a expresiei. Ce …

Citeşte articolul

„Am vrea să fim ca el…“

150 de ani de la naşterea lui Cehov. Note pe marginea unei călătorii la Yalta şi Melikhovo

Fragment dintr-un adagiu faimos care exprimă relaţiile pe care intelectualul rus le-ar putea avea cu scriitorii ţării sale, de la Gogol la Cehov, trecînd prin Tolstoi şi Dostoievski. „Să fim ca el“, raport de intimitate nonintimidantă, relaţie de simpatie cu un dublu de care nu fugim. Numai el permite aşa ceva. A face cunoştinţă cu un loc propriu unui scriitor te invită la o călătorie …

Citeşte articolul

Starea lucrurilor

Între 6 şi 10 octombrie 2010, la Pécs, Capitala Culturală Europeană, asociaţia ziariştilor din Germania, Netzwerk für Osteuropa-Berichterstattung, a organizat o conferinţă de mare amploare, cu participarea a peste 100 de invitaţi din 16 ţări. Organizatorii l-au invitat pe reputatul gînditor, eseist şi romancier Péter Nádas să deschidă lucrările acestei conferinţe. Din păcate, Péter Nádas a fost nevoit să renunţe în ultima clipă …

Citeşte articolul

„Mielul care se voia lup“

Mic exerciţiu de admiraţie valahă

Profesorului Cicerone Poghirc – in memoriam Ultima ta carte este excelentă, atîta doar că putea să se cheme la fel de bine Sentimentul paraguayan al fiinţei. În locul tău eu m-aş întoarce la Logica: unde, dacă nu acolo, se poate delira mai bine? E. Cioran către C. Noica Cu douăzeci şi trei de ani în urmă, la Universitatea din Bochum avea loc o …

Citeşte articolul

Cîntecul deşertului

Există o critică perenă la adresa vieţii mistice, care vede în retragerea contemplativă din lume o ieşire din realitate şi un refugiu utopic într-o dimensiune spirituală inexistentă. În fapt, chiar „mistica“ şi „contemplaţia“ pot fi cuvinte derutante, mai ales cînd sînt legate de nişte aşteptări confuze, magice sau chiar „hipnotice“. Critica la adresa misticismului îşi are temeiurile sale, atunci cînd e vorba de falsa mistică, …

Citeşte articolul

Rădăcinile vulnerabilităţii: oaia neagră, ţapul ispăşitor şi mielul Domnului

De ce bebeluşii francezi devin adulţi francezi, iar bebeluşii japonezi devin adulţi japonezi? Procesul de dezvoltare a identităţii şi de asimilare culturală nu este aleatoriu, ci sistematic. Erickson a demonstrat că societăţile şi culturile care le reprezintă manipulează regulile de creştere a copiilor în aşa manieră încît să ducă la dezvoltarea de tipuri de personalitate care să …

Citeşte articolul

Introducere în noua teorie franceză

Anii 2000 pot fi consideraţi cei ai apariţiei unui discurs teoretic alternativ în Franţa. Alternativ, în măsura în care nu este vorba nici despre radicalizarea unor direcţii de practică teoretică deja consacrate aici (filozofie morală, politică sau teorie literară, de pildă, care continuă să se (re)producă) şi nici despre apariţia şi impunerea vreunui nou decupaj (cum ar fi …

Citeşte articolul

Chipul ascuns al lui Che

Figura lui Che Guevara a devenit mitică, legendară, simbolică, un adevărat loc comun pentru o parte a lumii contemporane şi, chiar dacă avîntul guevarist s-a mai domolit, el încă reprezintă port-stindardul tuturor dezmoşteniţilor şi al naivilor din lume, o figură sexy numai bună de imprimat pe mii şi mii de tricouri. O figură trendy de revoluţionar, Ernesto Che …

Citeşte articolul

Focul şi trandafirul

Optimismul teologic la Julian de Norwich şi T.S. Eliot

În Anglia secolului al XIV-lea, o femeie care trăia în sihăstrie, numită Julian de Norwich, după biserica (Sf. Julian din Norwich) de care era ataşată chilia ei, a scris o carte de teologie, Revelaţiile iubirii divine (Revelations of Divine Love). Teologia lui Julian de Norwich este de obicei rezumată prin cîteva cuvinte extrase din cartea ei: „şi totul …

Citeşte articolul

MNAC, un muzeu al secolului al XXI-lea

Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti a fost inaugurat pe 29 octombrie 2004, în Aripa E4 a Palatului Parlamentului de pe bulevardul Izvor, la numărul 2-4, după un sejur de doi ani în sediul Teatrului Naţional din Bucureşti (Galeria 3/4) şi în Kalinderu Medialab, adică în vremea ultimelor pîlpîiri ale Războiului Rece1 şi a primelor concluzii de după …

Citeşte articolul

Noaptea întunecată a lui Eliot

Finalul operei poetice a lui T.S. Eliot, reprezentat de cele Patru quartete (Four Quartets), este scris într-o tonalitate meditativă şi religioasă: ironia şi atmosfera fin de siècle pe care le întîlnim în poemul Ţara pustie (The Waste Land) primesc aici o orientare sapienţială, deschisă către metafizică şi către spiritualitatea radicală a misticii apofatice. Thomas Howard, un comentator de …

Citeşte articolul

Un om care a trăit prin muzică

Wladyslaw Szpilman

Paginile următoare îşi propun să contureze modul în care pot coexista în acelaşi aluat suferinţa, moartea, deznădejdea, dar şi speranţa, curajul, renaşterea din propria cenuşă, precum pasărea Phoenix. Parcurgînd povestea „pianistului“, am ajuns la concluzia că „personalitatea se naşte din durere“ (J. B. Yeats) sau, mai bine zis, marile realizări poartă amprenta momentelor de cumpănă din istoria omenirii. …

Citeşte articolul

Mrozek, Herbert şi Gombrowicz – triada de aur

Cu puţină vreme înainte ca Polonia să ajungă în prim-planul ştirilor mediatice, din cauza tragicei catastrofe aeriene care a zguduit întreaga lume, un eveniment cultural deosebit a avut loc în această primăvară, cînd Institutul Cultural Polonez din Bucureşti a readus în atenţia iubitorilor de literatură poloneză, printr-o campanie de lansări, desfăşurată în mai multe centre universitare din ţară, cărţile …

Citeşte articolul

O civilizaţie atipică şi nicidecum fosilă

După autor, faimoşi istorici, folosind metoda comparatistă, au studiat şi au clasificat diversele civilizaţii, cu precădere marile civilizaţii, respectiv, cele mai extinse geografic şi mai influente (Frobenius, Spengler, Toynbee...). Toynbee desluşeşte însă şi elemente minore care supravieţuiesc, ce par a fi „relicve fosilizate“, între care îi numără şi pe evrei. Cine citeşte în prezent cartea lui Toynbee (Studiu asupra …

Citeşte articolul

O primă antologie a sculpturii moderne

Trei cercetători, Jon Wood (Henry Moore Institute), David Hulks (East Anglia University) şi Alex Potts (Michigan University), semnează, ca editori, o monumentală antologie consacrată sculpturii veacului al XX-lea, apărută în 2007 sub egida Institutului Henry Moore, din Leeds*. Lucrarea este o premieră în domeniu şi se cuvine salutată ca atare. Deliberat concepută să umple un …

Citeşte articolul

Romanul lui Cioran?

Sugestii pentru o biografie imposibilă (V)

„În viaţă fiind, atît de puţin complice vieţii...“ „Euforică, stimulantă, admiraţia – îngenunchere intelectuală care nu implică nici umilinţă, nici sentimentul neputinţei – este prerogativa, certitudinea şi mîntuirea sufletelor pure […]“1. Chiar de la sine nu se înţelege cum poate circula o asemenea definiţie a admiraţiei în mediul privilegiat de Cioran – lumea „incurabililor“. Puritate a …

Citeşte articolul

„O dată Cotroceni – nu mai mult“

O scurtă călătorie lirică

„Einmal Cotroceni – nicht mehr“: dacă acest vers ar fi o ghicitoare, pe mulţi erudiţi în ale literaturii germane i-ar încuia. Şi totuşi, el aparţine celui care „a desăvîrşit poezia germană a secolului XX“, ba a fost poate chiar, în general, „cel mai mare poet german“. Iar protagonista poeziei – „fetişoara micuţă şi dulce […] fulg de zăpadă,/ …

Citeşte articolul